A fost poet, prozator şi jurnalist român, socotit de
cititori şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „Luceafărul poeziei româneşti”. S-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. Descendent al unei vechi familii româneşti din Moldova de Nord, cu rădăcini rurale din partea ambilor părinţi. Tatăl, Gheorghe Eminovici, din Călinesştii lui Cuparencu, om instruit, se ridicase la rangul de căminar, având o moşie răzească la Ipoteşti, iar mama, Raluca, era fiica stolnicului Iuraşcu. Soţii Eminovici au numeroşi copii, băieţi şi fete, trimişi să studieze în ţară şi în străinătate, cei mai mulţi urmăriţi de boli necruţătoare. Eminescu 1850 - 1889 face studii la Cernăuţi, apoi la Viena şi Berlin, de filosofie, dar frecventând un larg cerc de discipline, între care economia politică, dreptul, anatomia şi fiziologia. Debutează în 1866, în revista Familia, cu care prilej Iosif Vulcan, directorul revistei, schimbă numele din Eminovici în Eminescu. Adevărata consacrare a poetului se produce în 1870, când începe să colaboreze la Convorbiri literare, organ al societăţii şi cenaclului Junimea din Iaşi, unde va publica întreaga operă antumă. Autoritatea critică a revistei, Titu Maiorescu, îi acordă o atenţie specială, intuind în el, de la început, un poet neobişnuit. Revenit în ţară, în 1874, ocupă pe rând diverse funcţii: bibliotecar, inspector şcolar, ziarist, mai întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti. La 33 de ani se îmbolnăveşte de nervi. Se tratează la un sanatoriu vienez, apoi în ţară, dar în ciuda unor aparente perioade de însănătoşire, boala înaintează necruţător şi la vârsta de 39 de ani se stinge la un sanatoriu din Bucureşti. Moare la data de 15 iunie 1889, fiind îngropat la cimitirul Bellu din Bucureşti, cu onoruri naţionale. Poezii publicate în timpul vieţii: La o artistă, Epigonii, Cugetările sărmanului Dionis, Înger şi demon, Floare albastră, Făt-Frumos din tei, O, mamă..., Adio, Glossă, Ce te legeni... , Sara pe deal, Lacul etc ; Poezii postume: Copii eram noi amândoi..., Doi aştri, Memento mori, Povestea magului călător în stele, Gândind la tine, Vis, Oricâte stele..., De pe ochi ridici..., Din cerurile-albastre, Ochiul tău iubit etc.; Anexe I: Palida madonă, Catrene, Scrisori din Cordun, În ochii tăi citisem..., Serenadă etc. Anexe II: Închinare lui Ştefan-vodă etc.
