Mihai Eminescu

A fost poet, prozator şi jurnalist român, socotit de

cititori şi de critica literară drept cel mai important scriitor
romantic din literatura română, supranumit şi „Luceafărul poeziei
româneşti”. S-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani.
Descendent al unei vechi familii româneşti din Moldova de Nord,
cu rădăcini rurale din partea ambilor părinţi. Tatăl, Gheorghe
Eminovici, din Călinesştii lui Cuparencu, om instruit, se ridicase
la rangul de căminar, având o moşie răzească la Ipoteşti, iar
mama, Raluca, era fiica stolnicului Iuraşcu. Soţii Eminovici au
numeroşi copii, băieţi şi fete, trimişi să studieze în ţară şi în
străinătate, cei mai mulţi urmăriţi de boli necruţătoare. Eminescu 1850 - 1889
face studii la Cernăuţi, apoi la Viena şi Berlin, de filosofie, dar
frecventând un larg cerc de discipline, între care economia
politică, dreptul, anatomia şi fiziologia. Debutează în 1866, în
revista Familia, cu care prilej Iosif Vulcan, directorul revistei,
schimbă numele din Eminovici în Eminescu.
 Adevărata consacrare a poetului se produce în 1870, când începe
să colaboreze la Convorbiri literare, organ al societăţii şi cenaclului
Junimea din Iaşi, unde va publica întreaga operă antumă. Autoritatea
critică a revistei, Titu Maiorescu, îi acordă o atenţie specială, intuind în el,
de la început, un poet neobişnuit. Revenit în ţară, în 1874, ocupă pe rând
diverse funcţii: bibliotecar, inspector şcolar, ziarist, mai întâi la Iaşi, apoi
la Bucureşti. La 33 de ani se îmbolnăveşte de nervi. Se tratează la un
sanatoriu vienez, apoi în ţară, dar în ciuda unor aparente perioade de
însănătoşire, boala înaintează necruţător şi la vârsta de 39 de ani se stinge
la un sanatoriu din Bucureşti. Moare la data de 15 iunie 1889, fiind
îngropat la cimitirul Bellu din Bucureşti, cu onoruri naţionale.
 Poezii publicate în timpul vieţii: La o artistă, Epigonii,
Cugetările sărmanului Dionis, Înger şi demon, Floare
albastră, Făt-Frumos din tei, O, mamă..., Adio, Glossă, Ce
te legeni... , Sara pe deal, Lacul etc ;
Poezii postume: Copii eram noi amândoi..., Doi aştri,
Memento mori, Povestea magului călător în stele, Gândind
la tine, Vis, Oricâte stele..., De pe ochi ridici..., Din
cerurile-albastre, Ochiul tău iubit etc.;
 Anexe I: Palida madonă, Catrene, Scrisori din Cordun,
În ochii tăi citisem..., Serenadă etc.
 Anexe II: Închinare lui Ştefan-vodă etc.