FACULTATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE GALATI

Fenomenele electrice ale

activitatii cardiace

PROF. UNIV. DR. NECHITA AUREL

Potentialul de actiune generat la
nivelul sistemului excitoconductor,
determina multiple transformari la
nivelul miocardului contractil si
embrionar, finalitatea fiind
reprezentata de contractia
muschiului inimii.
Fenomenele electrice cardiace
preced fenomenele mecanice.
Activitatea electrica a inimnii se
observa la nivelul miocardului
contractil si la nivelul tesutului
excitoconductor.

Chiar in cadrul aceluias tesut, exista

deosebiri de la o zona la alta in ceea
ce priveste geneza si graficul
potentialului de actiune.
Canalele ionice sunt structuri de la
nivelul membranei celulare, care permit
trecerea diferentiala si cu viteze diferite
a ionilor. Majoritatea canalelor ionice
sunt specifice, exceptia fiind la nivelul
nexusurilor unde exista conexoni
(proteine hexamere).
La nivelul conexonilor trec diferite
substante (glucoza, a.a.) sub controlul
Ca+2.
Exista canale ionice controlate de
potentialul membranar electric(voltaj
dependente), dar si canale controlate
de fixarea unui ligand la nivelul lor(ex.
fixarea acetilcolinei).

Fiecare canal are filtru de

selectivitate(ex. canalele ptr cationi au
filtru negativ).
La nivelul membranei celulare
miocardice contractile exista canale
ionice multiple: INa fast, IK1, IK2,
ICa slow.
 FAZELE POTENTIALULUI DE ACTIUNE
IN FIBRELE MIOCARDICE CU RASPUNS
RAPID
(miocardul atrial, ventricular si
fibrele Purkinje)
- FAZA 0
- FAZA 1
- FAZA 2
- FAZA 3
- FAZA 4
 FAZA 4
Reprezinta potentialul membranar de
repaus a celulei miocardice
contractile si corespunde unei
diferente de potential de – 90 mV.
Este determinata de repartitia
transmembranara inegala a ionilor de
Na,K si Ca in repaus, fiind asociata
cu diastola din timpul revolutiei
cardiace.
 FAZA 0 = DEPOLARIZAREA RAPIDA
Potentialul de actiune produs in celulele
nodale sinusale se transmite miocardului atrial
si determina intrarea preponderenta de Na+ dar
si Ca +2 dinspre celulele nodale in miocitele
contractile atriale prin jonctiunile gap. Impulsul
electric sinusal deschide putin timp poarta
canalului voltaj dependent INa fast, ceea ce
determina intrarea rapida a Na in celula si
inversarea polaritatii membranei miocardice
atriale.Pe graficul potentialului de actiune,
aceasta faza este reprezentata de o panta
ascendenta abrupta.
Intra Na+ prin
canalele
voltajdependente
Na fast

Intra Na+
prin gap
din tesutul
nodal
FAZA 1 = REPOLARIZAREA RAPIDA
INITIALA
Este intalnita in special in fibrele Purkinje
si fibrele epicardice ale miocardului
ventricular.
In aceasta faza se inchid canalele Na fast
si se mai descrie o deschidere tranzitorie
voltajdependenta a unui tip particular de
canale de K, urmata de un mic eflux de K,
precum si un influx de clor.
Aceste modificari tind sa repolarizele putin
membrana (pana la 10 mV)
K+
Cl-
FAZA 2 = FAZA DE PLATOU (REPOLARIZARE
LENTA)

In aceasta faza ies lent din celula putini ioni de

K+, concomitent intrand in celula Ca+2 prin canalul L
(ICa slow ), efectul fiind mentinerea diferentei de
potential la acelasi nivel (platou). Cresterea
influxului de calciu determina cresterea eliberarii de
calciu din cisternele reticulului sarcoplasmic si
initierea contractiei miocardice
 Ca+2 L
K+
 Deschiderea canalului voltajdependent de Ca
slow (canalul L sau long lasting) se face lent,,
CANALUL RAMANAND DESCHIS CATEVA ZECIMI
DE SECUNDA si permitand intrarea masiva de Ca in
fibra musculara, fiind responsabila de prelungirea
perioadei de platou. Este sustinut astfel potentialul
de actiune.
Dupa inchiderea canalului ICa slow din celula
iese lent numai ionul de K.
Portiunea potentialului de actiune situata peste
nivelul de 0 mV se numeste overshoot.
La fasciculul Hiss, faza a 2 este in zona
negativa a graficului, deci overshoot-ul lipseste.
FAZA 3 = REPOLARIZARE RAPIDA FINALA

Se produce prin scaderea permeabilitatii

pentru calciu si iesirea lenta si apoi rapida a
ionului de K+ , prin 2 canale specifice.
In faza 3 graficul coboara de la 0 mV la - 90
mV.
Portiunea descendenta a pot. de actiune,
cuprinsa intre -70mV si -90mV se numeste
PERIOADA DE HIPERPOLARIZARE
K+

K+
 Dupa faza 3 (dupa atingerea
nivelului de -90 mV), intra in actiune
pompa ionica Na+ / K+.
Se elimina astfel 3 Na+ si se
reintroduc 2 K+.
Schimbul de ioni nu este egal
rezultand o diferenta de potential.
In exteriorul celulei se acumuleaza
mai multe sarcini + si apare astfel o
hipoexcitabilitate (postpotential pozitiv).
3Na
/2K 3Na
/Ca
Tot in aceasta etapa intra in actiune
pompa Na+ / Ca+ ce functioneaza
cuplata cu pompa Na+ / K+.
Pompa Na+ / Ca+ utilizeaza gradientul
Na+ ce rezulta din actiunea pompei Na+
/ K+ si elimina 1Ca+ introducand 3 Na+.
Se elimina astfel excesul de Ca+ din
celula.
La finalul acestor schimburi se atinge
echilibrul ionic initial
PERIOADELE ELECTRICE ALE INIMII

Putin timp dupa actiunea stimulului

generat de catre tesutul nodal, incepe
fenomenul mecanic cardiac (contractia).
Sistola este deci in perioada refractara.
Pana la valoarea de - 40 mV, miocardul
nu raspunde la nici un stimul (perioada
refractara absoluta PRA).
Dupa -60 mV inima raspunde la stimuli
supraliminari(perioada refractara relativa
PRR) deoarece este la inceputul diastolei.
Stimulul din PRR determina o
contractie prematura numita
extrasistola, ce are o amplitudine
mai mare.
POTENTIALUL DE ACTIUNE LA TESUTUL
NODAL (CU RASPUNS LENT)

In nodulul sinoatrial exista celulele P

autoexcitabile.
Autogenerarea potentialului de actiune
la acest nivel este determinata de:
1. scaderea permeabilitatii membranei
pentru ionii de K
2. intrarea de Na+ si Ca + in repaus in
celula
Fazale potentialului de actiune la
tesutul nodal (cu raspuns lent) sunt:

1. FAZA 4
2. FAZA 0
3. FAZA 3
Ca+2 L
K+
Na+ Ca+2 T
FAZA 4 = DEPOLARIZARE SPONTANA LENTA
DIASTOLICA (pacemaker potential)
Potentialul de repaus a celulelor nodale este la
-60 mV.
Depolarizarea spontana este determinata de
intrarea Na+ (funny current) si mai ales a Ca+ in
celula. Na+ intra(preponderent) iar K + iese (spre
finalul repolarizarii) prin canalul Na/K. Acest canal
se deschide datorita repolarizarii de la potentialul
de actiune precedent.
Ionii de Ca+2 intra in celula prin canalele de calciu
T (transient)(fast). Aceste canale de calciu T
initiaza potentialul de actiune si nu sunt
blocate de blocantii canalelor L.
Ca+2 L

Na+ Ca+2 T

K+
 Faza 0 = depolarizare
Ionii de Ca intra lent in celula prin canalele
voltajdependente de calciu L (long lasting) care se
deschid in momentul atingerii potentialului prag (-40
mV, - 50 mV). Datorita aceastei depolarizari se
formeaza potentialul de actiune in celulele P sinusale.

FAZA 3 = REPOLARIZARE FINALA RAPIDA

DETERMINATA DE IESIREA K+ prin canale
diferite (lent si apoi rapid).
Spre finalul acestei faze se activeaza curentii
depolarizanti de Na+ (canalul Na/K prin care
iese preponderent K +) si Ca+2.
Ca+2 L
K+
Na+ Ca+2 T
Stimularea vagala colinergica a celulelor nodale
pe receptorii muscarinici M2 determina
scaderea depolarizarii spontane prin cresterea
efluxului de K (prin canalul Na/K si prin
deschiderea unui canal nou de K- dependent
de acetilcolina) si scaderea deschiderii
canalelor de calciu T. Efectul este aparitia
bradicardiei.
Stimularea simpatica noradrenergica a
receptorilor β1 din celulele nodale creste
permeabilitatea pentru Na a canalului Na/K,
pentru Ca+2 a canalului Ca T si stimuleaza
canalele de calciu L. Efectul este descarcarea
spontana mai rapida a impulsului (tahicardie).
Automatism: Absent (necesită stimulare Automatism: Prezent
≥de prag)
Răspuns: Fibre cu răspuns rapid Răspuns: Fibre cu răspuns lent

Potenţial de repaus(faza 4): Constant = Potenţial de repaus(faza4): fără

-85mV la-90 mV Potential de repaus constant,cu PDM =
-60 mV
PA: Amplitudine mare, pantă de PA: Amplitudine mică, pantă de
depolarizare rapidă(faza 0) depolarizare lentă(faza 0)

Durata = 250 msec(↓în atrii) Durata ≅150 msec