Sunteți pe pagina 1din 19

Tema:

Calitatea formării cadrelor didactice


și manageriale în Republica Moldova

Elaborat: Vacari Dorina


Osoianu Natalia
gr. ME11M

Bălți, 2017
Motto:
"Profesorii buni sunt costisitori, însă
profesorii răi ne costă și mai mult".
Bob Talbert
Planul prezentării:
I. INTRODUCERE
1.1.CUVINTE CHEIE.
1.2. RELAŢIA DINTRE DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI MOTIVAŢIA PENTRU
FORMARE ÎN CARIERA DIDACTICĂ.

II. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SISTEMULUI DEZVOLTĂRII PROFESIONALE A


CADRULUI DIDACTIC
2.1. ASUMAREA DE RESPONSABILITĂȚI PRIVIND DEZVOLTAREA
PROFESIONALĂ A PERSONALULUI DIDACTIC LA DIVERSE NIVELURI: CENTRAL,
RAIONAL, LOCAL.

III. STRATEGIA DEZVOLTĂRII PROFESIONALE CONTINUĂ LA NIVELUL INSTITUȚIEI


ȘCOLARE
3.1. EXPERIENȚE INTERNAȚIONALE PRIVIND STRATEGIA DEZVOLTĂRII
PROFESIONALE CONTINUĂ LA NIVELUL INSTITUȚIEI ȘCOLARE.
3.2. PRINCIPII, MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ CONTINUĂ
A CADRELOR DIDACTICE LA NIVELUL INSTITUȚIEI ȘCOLARE DIN REPUBLICA
MOLDOVA.

IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

V. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
I. Introducere:
Prin excelenţă profesia didactică presupune permanentă
formare şi dezvoltare a cadrului didactic astfel încât
acesta să poată oferi celui pe care îl învaţă o perspectivă
comprehensivă asupra domeniului pe care îl predă. Cadrul
didactic din orice specializare se angajează astfel într-un
proces de formare care îi va dezvolta cariera periodic pănă
la finalul acesteia.
Dezvoltarea profesională prin participarea la cursurile de
perfecţionare este necesară pentru ca profesorul să poată
oferi o imagine asupra lumii ştiinţifice contemporane şi să
îşi însuşească maniere eficiente de interacţiune cu elevii.
1.1. Cuvinte cheie:
Motivație, formare, dezvoltare
personală, dezvoltare
profesională, cadre didactice,
cadre manageriale
1.2. Relaţia dintre dezvoltarea personală şi motivaţia
pentru formare în cariera didactică.
La nivelul sistemului psihic uman motivaţia a fost adesea
pusă în relaţie cu dimensiunea cognitivă. În cogniţia socială
studierea relaţiilor de influenţă între structurile psihice a
ocupat o mare parte a preocupărilor cercetărilor de
specialitate. După anii '80 orientarea principală este cea de
factură cognitivistă iar concepţia generală care se poate
regăsi în majoritatea studiilor este că procesele psihice sunt
în general circulare, aşa cum se poate observa din
următoarea schemă: [2, p.34]
Conform acestei abordări între motivaţie şi cogniţie există mereu o
interacţiune în sensul în care motivaţia direcţionează procesele
cognitive, iar la rândul ei, cogniţia constrânge motivaţia. [4, p.111]
II. Structura organizatorică a sistemului
dezvoltării profesionale a cadrului didactic

Rolul principal în organizarea formării


profesionale continue în Republica Moldova îi
revine Guvernului care aprobă strategii,
programe naționale și documente normative în
domeniul dezvoltării resurselor umane, strâns
legate de politica națională privind dezvoltarea
durabilă.
2.1. Asumarea de responsabilități privind dezvoltarea
profesională a personalului didactic la diverse niveluri:
central, raional, local.
Activitatea de formare continuă este coordonată de
către Ministerul Educației și se realizează în
cadrul Institutului de Științe ale Educației – ca
centru coordonator instituțiilor de învățămînt
superior, precum și în cadrul instituțiilor de
învățămînt superior, Institutul de Instruire
Continuă și altor structuri instituționalizate.
Formarea profesională este asigurată de către formatori , specialiști și practicieni de
performanță în domeniul din țară sau străinătate.
III. Strategia dezvoltării
profesionale continuă la nivelul
instituției școlare
Formarea presupune integrarea acţiunilor de pregătire
profesională:
1.Iniţială;
2.Continuă.

Formarea iniţială a cadrelor didactice se face în cadrul


facultăţilor universităţilor, respectiv în cadrul colegiilor
pedagogice.
Motivarea formării continue:
Datorită dezvoltării sociale şi tehnice, respectiv psihice a
societăţii, şi a dezvoltării fizice accelerate a copiilor şi
adolescenţilor.
Perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea
capacităţilor pedagogice şi sociale:
de convertire practică a finalităţilor de sistem (ideal,
scopuri ale educaţiei) în obiective – la nivel funcţional
de valorificare deplină a tuturor resurselor pedagogice
existente – la nivel structural
de proiectare, realizare, dezvoltare şi finalizare a
activităţilor specifice procesului de învăţământ – la nivel
operaţional
3.2. Principii, modalități de dezvoltare
profesională continuă a cadrelor didactice și
manageriale din Republica Moldova.
Furnizori de programe de formare continuă :
a) instituţii de învăţământ superior
acreditate, prin facultăţi, departamente
şi catedre, pentru perfecţionarea
pregătirii de specialitate;
b) instituţii de învăţământ superior
acreditate, prin departamentele sau
catedrele de pregătire a personalului
didactic, pentru perfecţionarea
pregătirii metodice şi
psihopedagogice;
c) centre de perfecţionare, organizate în
unităţi de învăţământ, pentru perfecţionarea
pregătirii de specialitate a personalului
didactic cu studii medii;
d) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
e) ONG-uri care au ca obiect de activitate
pregătirea, perfecţionarea şi dezvoltarea
profesională a personalului didactic şi a
personalului didactic auxiliar din
învăţământul preuniversitar.
Concluzii:
Perfecţionarea conduce spre o dezvoltare care se poate îndrepta spre
obiective diferite. Ea poate să se refere la noi procedee de predare, noi
materiale, sau poate să însemne o dezvoltare personală.

Perfecţionarea intermediază îndemânări/calificări şi cunoştinte care sunt


orientate pe practică şi experienţă, dar ea trebuie întotdeauna
fundamentată ştiinţific. Perfecţionarea şi dezvoltarea este abia atunci
eficienta, dacă noile cunoştinţe şi calificări/ îndemânări se regăsesc în
lucrul zilnic. Aceasta presupune că aceste conţinuturi de perfecţionare
sunt relevante din punct de vedere practic şi sunt orientate pe acţiuni.
Recomandări:
1. Susținerea cadrelor didactice pentru a fi motivați să reflecteze asupra
activității lor, asupra performanțelor elevilor și asupra dezvoltării
profesionale pentru a extinde cunoștințele și abilitățile pe care le
posedă, pentru a îmbunătăți performanțele lor și ale colegilor.
2. Discutarea necesităților profesionale ale personalului în cadrul
ședințelor Consiliului profesoral, Comisiilor metodice.
3. Susținerea personalului implicat în activități de dezvoltare, stimularea
materială pentru inovații didactice în cadrul instituțiilor
preuniversitare.
BIBLIOGRAFIE

1.Bârzea, C., Neacşu I., Potolea, D., Ionescu, M., Istrate, O., Velea,
L. S. (2006). National Report – Romania. In: Z. Pavel (editor) The
Prospects of Teacher Education in South – east Europe.
Ljubliana: University of Ljubliana, Faculty of Education.
2.Berliner, D. (1990). At – Risk and Expert Teachers: Some
Thoughts About Their Evaluation. In: Journal of Personnel
Evaluation in Education 4:75-90, Boston: Kluwer Academic
Publishers.
3.Berney, M. F., Gephart, W. J. (1989). Models and Modeling for
Teacher Education Evaluation. In: J. B. Ayers, M. F. Berney
(editors), A Practical Guide to Teacher Evaluation. Boston/
Dordrecht/ London: Kluwer Academic Publishers.
4.Constantin, T., Stoica – Constantin, A. (2002). Managementul
resurselor umane, Iaşi: Institutul European.
Webografie:
• www.edu.md
• www.civic.md
• www.ctice.md