CAPITOLUL II

HISTOLOGIE VEGETALĂ
 Definiţie

 Cuvântul Histologia este compus şi provine din limba greacă

de la cuvintele hystos = ţesut şi logos = ştiinţă.

 Histologia este ştiinţa, care studiază ţesuturile vegetale din

care sunt alcătuite organismele vegetale.

 Ţesuturile se formează printr-un proces biologic complex de

diferenţiere celulară, denumită histogeneză şi este format dintr-
o grupare de celule care au aceeaşi origine, aproximativ
aceeaşi formă şi îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
 Clasificare

Ţesuturile se pot clasifica după următoarele criterii: forma celulelor,

gradul de diferenţiere a celulelor şi funcţiile celulelor.

1. După forma celulelor tesuturile pot fi:

- parenchimatice= celulele prezintă cele 3 diametre egale sau aproape
egale; izodiametrice;
- prozenchimatice, cu celule alungite, diametrul longitudinal cel puţin de
4 ori mai mare decât celelalte 2 diametre.
2. După gradul de diferenţiere a celulelor tesuturile se clasifica în:

- meristeme (ţesuturi de origine, formative), care sunt formate din celule mici,
nespecializate, uniforme, pline cu citoplasmă, nucleu mare central,
numeroase vacuole mici, perete celulozo-pectic subţire, fără spaţii
intercelulare, nu conţin substanţe de rezervă, se divid necontenit, sunt
prezente pe toată perioada de viaţă a plantei adulte şi se găsesc în părţile
terminale ale organelor vegetative;

- ţesuturi definitive, care au celule diferenţiate a căror formă şi structură

depind de funcţia la care s-au adaptat şi care şi-au pierdut capacitatea de a se
divide.
3. După funcţia pe care o îndeplinesc:

- ţesuturi meristematice, care sunt cele mai tinere ţesuturi din corpul
plantelor şi se găsesc într-o continuă diviziune, indiferent cât de vârsta
plantei;

- ţesuturi definitive, care îndeplinesc diferite roluri, ca de exemplu: ţesuturi

de apărare (protecţie), ţesuturi mecanice (de susţinere), ţesuturi
conducătoare, ţesuturi fundamentale (trofice), ţesuturi secretoare şi
excretoare şi ţesuturi senzitive.
 ȚESUTURI MERISTEMATICE

Se mai numesc tesuturi formative,deoarece celulele lor se divid continuu,dind

nastere la celule noi, din care mai târziu se vor dezvolta toate tesuturile
definitive.

Tipuri de tesuturi meristematice

1. Dupa pozitie:
-apicale,se afla in vârfurile si conurile organelor vegetative,determina
cresterea nelimitata a organelor in lungime;
-laterale,sunt localizate lateral fata de axul organului,asigura cresterea in
grosime;
-intercalare,se intâlnesc la plante cu tulpini formate din noduri si
internoduri lungi,asezate deasupra fiecarui nod,activitatea lor fiind de scurta
durata;

2. Dupa origine si gradul de dezvoltare:

-primordiale,sunt cele mai tinere tesuturi,se afla in embrion,iar mai tirziu
ocupa extremitățile axei plantei;
-primare,celulele sunt aranjate in straturi ,
 ȚESUTURI DEFINITIVE
Rezulta din activitatea meristemelor primare si secundare , in
urma diviziunii mitotice si diferentierii celulare. Indeplinesc
anumite functii in organele plantei.

Tipuri:
-de apărare;
-fundamentale;
-mecanice;
-conducătoare;
-secretoare;
 A. Țesuturi de apărare primare
1. Epiderma

 Este ţesutul care înveleşte organele plantelor cu structură primară şi este

formată dintr-un strat celule parenchimatice vii, de formă tabelară cu pereţii
externi bombaţi, mai îngroşaţi decât pereţii interni şi laterali şi cu diferite modificări
secundare, ca dec exemplu: cutinizarea, cerificarea, mineralizarea.

 Epiderma are rol de rezistenţa, protecţie etc şi se formează din celule

epidermice tinere, nediferenţiate cu rol de a facilita: schimburile de gaze
(procesul de respiraţie) eliminarea apei sub formă de vapori (procesul
transpiraţiei), fotosinteza (rezultând glucide simple, osmotic active, cu rol în
mişcările de închidere şi deschidere a stomatelor).
 2. Exodermul

 Este un ţesut primar de apărare, caracteristic rădăcinilor, cu rol de a

proteja vârful rădăcinilor tinere, în zona aspră, după exfolierea rizodermei,
fiind primul sau primele straturi externe de celule din scoarţa rădăcinii.

 Celulele exodermului au pereţi uşor suberificaţi (celule moarte), fără

spaţii aerifere între ele, iar uneori pot rămâne din loc în loc, celule vii, de
pasaj.
Exodermul poate fi format la:
- dicotiledonate dintr-un strat de celule;
- monocotiledonate: 3-4 straturi de celule +cutis

Figura nr. 1 Sectiune de tulpină

 3. Endoderma
Este stratul cel mai intern al scoarţei, un ţesut
primar de protecţie şi menţinere a formei cilindrului
central, rareori bistratificat: Smilax aspera sau
format din mai multe straturi de celule şi este
prezent la:
- rădăcină;
- rar în tulpină;
- frunze: teci în jurul fasciculelor conducătoare;
- endoderma tulpinii – uneori se acumulează
amidon  teacă aminiferă

Este ţesut viu format din celule mici, egale,

dreptunghiulare sau pătrate, pereţi neîngroşaţi sau
inegal sau incomplet îngroşaţi cu lignină.

Figura nr. 2 Sectiune de tulpină

 B. Ţesuturi de apărare secundare

 Suberul secundar este format din celule paralelipipedice moarte (pline cu

aer, tanin, gume), lipsite de spaţii intercelular, dispuse radial, uneori puternic
aplatizate tangential (Betula pendula), având pereţii impregnaţi cu suberină,
care asigură protecţie împotriva transpiraţiei excesive, fiind impermeabil
pentru apă, gaze şi cu conductibilitate termică redusă. Are rol de apărare
împotriva variaţiilor mari de temperatură şi rol protector împotriva agenţilor
patogeni

 Felodermul, rezultă din celulele produse spre interior de către felogen, se

adaugă parenchimului cortical primar, care determină creşterea secundară în
grosime şi este format din 3-4 straturi de celule. Celulele felodermului sunt:
vii, sărace în citoplasmă, cu spaţii intercelulare.
Figura nr.3. Sectiune de tulpină:1- cuticulă; 2 – epiderma; 3 – suber,
felogen; 4 – periderm; 5 –cambiu; 6 – feloderm şi 7 - scoarţa
 C. Ţesuturi mecanice

 Au funcţia de a da rezistenţă plantelor, atât pentru propria greutate,

cât şi faţă de agenţii externi: vânt, ploaie, zăpadă, animale, care
exercită asupra lor forţe de presiune, întindere, răsucire etc. La plantele
ierboase, ţesuturile mecanice slab reprezentat, iar plantele lemnoase
ating maximul de dezvoltare.

- colenchimul -
 D .ŢESUTURI CONDUCĂTOARE

 Ele asigură circulaţia permanentă a sevei brute, de la rădăcină la organele

asimilatoare şi a sevei elaborate, de la organele asimilatoare la organele
consumatoare sau la ţesuturile de depozitare.

 Elementele conducătoare lemnoase au rol de a transporta seva brută spre

ţesutul clorofilian şi de adsemenea rol mecanic datorită structurii sale.

 Vasele lemnoase sunt formate din celule moarte, lipsite de protoplast la

completa lor maturitate de formă alungită, aşezate cap la cap în lungul
organului, cu pereţii longitudinali lignificaţi neuniform, iar pereţii transversali
se pot resorbi

 Vasele lemnoase sunt de 2 feluri:

- traheide (vase închise);
- trahei (vase deschise, adevărate).