“E SĂNĂTOS, DAR SE DEZVOLTĂ PUȚIN

DIFERIT”

Eu, cel mic și neastâmpărat?! –

Controlul emoțional și comportamental la copii

Psiholog, psihoterapeut adlerian

Drotar Minerva
 Screening/
Factor Intervenție
Achiziție
timpurie

Tulburare/
Întârziere

Deficiență
• Implicarea, cooperarea părinților și a persoanelor responsabile de
creșterea și educarea copiilor este indispensabilă.

• În cazul unei dezvoltări mai lente sau a abaterilor /devierilor de

dezvoltare, indiferent de domeniu, apare necesitatea de a apela la un
specialist.

• Pentru o intervenție timpurie, părintele cât și specialistul (educator,

pedagog etc.) trebuie să cunoască și să înțeleagă ce este tipic sau
normal.
• Evoluția copilului trebuie urmărită în funcție de parcurgerea unor
etape în intervale de timp cunoscute deja de specialiști.

• Creierul își are propriul ritm de dezvoltare.

• Pornind de la ritmul de dezvoltare cognitivă știm ce anume să

așteptăm și ce să nu așteptăm de la el.

• În fiecare etapă copilul dezvoltă noi capacități cognitive, achiziții

și învață noi forme de comportament.
Ex.

*achiziționarea limbajului îi permite copilului să fie independent și să

comunice sentimente, nevoi spre deosebire de sugar, care este în totalitate
dependent de cei care îl îngrijesc.

versus

* lipsa înțelegerii limbajului receptiv și/sau expresiv;

* lipsa posibilității de exprimare ;

* lipsa controlului sfincterelor;

Lipsa acestor achiziții duce/ conduce la comportamente indezirabile/

neacceptate care se pot manifesta prin heteroagresivitate sau
interiorizare, comportamente opozante.
Cu cât mai timpuriu vor fi depistate probleme de dezvoltare a copilului
și vor fi inițiate activități de abilitare cu atât mai devreme vor fi mai
mari șansele de recuperare a decalajului în dezvoltare.
 Condiții nefavorabile

Factori Influențele Influențele

mediului Factori mediului
genetici
genetici

Interacțiune Interacțiune
anormală
normală

Dezvoltare normală Deficiențe

Factori precipitanți; Factori de stres;

Factori
cauzali

Factorii etiologici
Factori de
perinatali, postnatali
întreținere;
şi psihoafectivi;
 Al treilea nivel este reprezentat de factorii de natură socială,
3. economică, psihologică, educațională care condiționează apariția
şi manifestarea cauzelor relevate la primele doua nivele

Al doilea nivel e reprezentat de factorii cauzali care

2. determină afecțiunile analizatorilor;

Primul nivel e reprezentat de relația cauzală dintre deficiența şi

1. diferitele lezări sau disfuncții ale analizatorilor;
 ACHIZIȚIILE ÎN DOMENII DE BAZĂ A
DEZVOLTĂRII
Au la bază respectarea principiilor:

•Tratarea diferențiată (individualizare şi personalizare);

•Învățare practică (modalități adecvate vârstei şi nivelului atins);

•Îmbinarea echilibrată şi dozată a mijloacelor intuitive, verbale şi

acțional-practice în învățare;

•Asigurarea calității mijloacelor de lucru;

•Intensificarea orientării ludice;

 Semne de avertizare

Buna dezvoltare
Comportament
Dezvoltarea
deficitară

Este indicat ca părinții și profesioniștii să observe și să urmarească

achizițiile copilului în planul dezvoltării lui neuropsihice, să țină
cont de graficele de dezvoltare cât și de ce face, cum face, când face
o anumită mișcare copilul.
• Până la 3 luni nu zâmbește; nu face contact vizual frecvent;
• Până la 6 luni zâmbește rareori atunci când persoanele care îl îngrijesc
se apropie de el; nu râde;
• Până la 8 luni nu îți urmărește privirea când o întorci de la el;
• Până la 10 luni încearcă rar să imite sunete și mișcări pe care le fac alții,
cum ar fi zâmbetul sau râsul; nu gesticulează pentru a comunica;
• Pâna la 12 luni nu răspunde la numele lui cu consecvență crescută;
solicită atenția rar; nu vorbește pe limba lui; nu se îndreaptă spre tine,
atunci când te duci să îl iei în brațe; nu se întoarce când îl strigi; nu a
început să facă cu mâna „ la revedere ”;
• Până la 12-14 luni nu îți arată cu degetul ce îl interesează;
• Până la 18 luni nu se joacă “de-a .....”
• Își rigidizează în mod repetat brațele, mâinile, picioarele sau afișează
mișcări neobișnuite ale corpului, posturi mai puțin frecvente sau alte
comportamente repetitive.
 Greșelile de tipul:
Are timp să recupereze , nici alte persoane nu au vorbit la vârsta lui,
dar uite acum ce bine vorbesc, etc. sunt prea costisitoare din toate
punctele de vedere.
Serviciile oferite de către psihologi, psihoterapeuți, psihopedagogi au
la bază convingerea potrivit căreia prevenția este mai eficientă, mai
uşoară şi mai ieftină decât tratarea afecțiunilor deja apărute.
Este mai uşor să previi decât să tratezi
POSIBILITATEA APARIȚIEI TULBURĂRII/ ÎNTÂRZIERII,
TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT
Lipsa achizițiilor dintr-o anumită perioada sau stadiu de dezvoltare
nu neaparat este un diagnostic.
Neobservarea sau neimplicarea promptă pentru recuperarea
achizițiilor lipsă poate conduce la DEFICIENȚĂ.
Referitor la aspectul cât și de ce face, cum face, comportamentele pot
fi descrise topografic adică forma comportamentului Ce face ? exact
copilul sau funcțional De ce face? să îi găsesc funcția /cauza.
În cazul în care țipă, lovește, mușcă, scuipă, etc. dacă nu era nici un
obiect, persoană în momentul în care manifestă acel comportament
atunci funcția ar putea fi de a atrage atenția. Dacă comportamentul
neadecvat apare în momentul în care i s-a dat o instrucțiune o sarcină
de îndeplinit atunci funcția comportamentului ar putea fi de evitare/
scăpare dintr-o situație/ sarcină dintr-un anumit context.
Comportamentul copilului duce la obținerea de beneficii materiale,
adică copilul își dorește un obiect sau o situație, dar îi este interzis, în
momentul în care i se interzice se declanșează comportamentul
neadecvat în acest caz funcția comportamentului poate fi de obținerea
de beneficii.
*În cazul în care copilul vrea atenția pot să fac două lucruri:
1) să nu îi dau atenția când o cere în acest fel;
2)să îl învăț pe copil să ceară atenția într-un mod adecvat;
Copilul învață că dacă este cuminte nu primește atenție sau beneficiu,
începe să manifeste un comportament neadecvat - țipă, scuipă, mușcă,
etc. - adultul vine lângă el chiar și pentru a-l certa.
Astfel el învață că dacă manifestă comportamente neadecvate obține
atenția.
*În cazul în care copilul vrea să scape dintr-o sarcină .
ex: Dacă trebuie să se îmbrace/încalțe
1) Fizic să-l promptez pe copil să se încalțe și să-i ofer o consecință/
recompensă;
2) Pe de altă parte ar tebui să-l învăț pe copil să refuze adecvat- să îl
învăț pe copil că nu e nevoie să țipe și să arunce jucăriile;
Poate sune astfel: nu pot să mă încalț, nu vreau să mă încalț, mai lasă-
mă puțin, etc., lucruri pe care copilul ar trebui să le poată exprima. Deci,
când am de-a face cu această funcție de evitare a unui anumit context
sau sarcină nu îi permit să lase sarcina neterminată îl ajut și îl învăț să
refuze adecvat.
L-a cerut frumos, i s-a refuzat, s-a comportat neadecvat (urât), a primit
tableta. Deci ce trebuie să facă copilul pentru a obține ceea ce-și dorește?
Să manifeste comportament negativ. Ce să fac pentru diminua acest
comportament?
1)Nu îi dau beneficiile;
2)Se primesc întodeauna după comportamente pozitive;
Un NU este NU, iar dacă refuz copilul ar trebui să rămân la refuz și să îi
ofer acel obiect numai în urma comportamentelor pozitive.
Concluzia: NU pot să-ți dau beneficiu când tu nu te comporți adecvat și
frumos.
1)Trebuie să te învăț cum să ceri frumos;
2)Trebuie să te învăț cum să accepți un refuz;
DACĂ nu am resurse ca să rezist comportamentului unui copil, mai
bine nu îi cer să facă un lucru, decât să cedez la manifestările lui și să îi
ofer ceea ce el a cerut.
Aceste trei funcții se referă la orice copil.
Dacă avem de-a face cu o tulburare există o a patra funcție.
* funcția de autostimulare și stereotipii
Acestea sunt comportamente care îi produc plăcere copilului prin însăși
manifestarea lor, nu este nevoie de o altă persoană care să ofere o
consecință, nu există o altă persoană care să-l lase să scape dintr-o
situație, care să-i ofere beneficii.
Aici ne referim la un alt tip de intervenție, la transformarea unui
comportament autostimulator într-un comportament adecvat social, la
întreruperea comportamentului când este posibil, sau la condiționarea
comportamentului atât ca timp și spațiu a manifestării acelui
comportament.
 Screening/ Intervenție Timpurie

•Specialiștii sau centrele de specialitate care oferă pachete de intervenție

timpurie sau terapii contemporane de specialitate;

•Intervenția timpurie se referă la un ansamblu de acțiuni terapeutice

făcute asupra asupra ariilor de dezvoltare deficitare ale copilului, la o
vârstă cât mai fragedă;

•Scopul de a maximiza resursele copilului şi de a reduce cât mai mult

din dizabilitatea pe care o are;

•Intervenția timpurie are în centru şi îmbunatățirea abilitaților din cadrul

activităților cotidiene;
• Intervenția timpurie pentru sugari şi copii, care sunt fie la risc de
întârziere de dezvoltare, fie au un diagnostic cunoscut şi care le
limitează activitățile de zi cu zi, aduce beneficii majore, cu impact
important asupra calității vieții copilului.
• Indiferent de tipul întârzierii, tuturor copiilor trebuie să li se ofere
oportunitatea de a-şi atinge potențialul maxim. Furnizarea serviciilor
de terapie încă de timpuriu poate reduce semnificativ întârzierile de
dezvoltare şi poate ajuta copilul să se dezvolte la capacitatea sa
maximă.
Respectarea regulilor de bază, cooerența, consecvența conduce la
ameliorarea/ stoparea/ eliminarea comportamentelor indezirabile/
neacceptate care se pot manifesta prin heteroagresivitate sau
interioarizare, comportamente opozante.
TULBURARE/ ÎNTÂRZIERE REMEDIATĂ/AMELIORATĂ
DEFICIENȚA ESTE EVITATĂ
FACTORI ACHIZIȚIILE
EXOGENI DE BAZĂ ÎN
INFLUENȚEAZĂ CELE 5
DOMENII

INFLUENȚEAZĂ SCREENING/
INTERVENȚIE
TIMPURIE

TULBURARE
ÎNTÂRZIERE
REMEDIATĂ
AMELIORATĂ

DEFICIENȚA
ESTE
EVITATĂ
VĂ MULŢUMESC !