Victoria Chihai

Curs Reabilitare Medicală

Medicină Fizică
Terapie Manuală
 Aparatul locomotor se defineşte ca totalitatea
structurilor morfo-funţionale ce permit
mişcările, statica şi posturile corpului.

 Structurile componente sunt:

 - osul (scheletul), cu rol de rezistenţă
 - articulaţiile, cu rol în mişcare
 - muşchii şi tendoanele, cu rol dinamic, în
realizarea mişcării
 - sistemul nervos, cu rol de comandă şi control a
mişcării
 La nivelul articulaţiei (unitatea morfofuncţională
a aparatului locomotor) se disting următoarele
elemente:
 osul
 cartilajul
 ligamente şi tendoane
 capsula sinovială
 muşchii
 receptorii de mişcare (proprioceptorii)
 neuronul cu prelungiriile sale ( fusurile
neuromusculare)
 Examenul clinic al aparatului
locomotor include evaluarea analitică
(bilanţ articular şi testingul muscular)
şi evaluarea globală, funcţională
(mersul, ortostatismul, prehensiunea,
rezistenţa la efort).
 Evaluarea funcţională ( după R.
Brandomm): măsoară modul în care
individual utilizează deprinderile sale
de realizare a unor sarcini şi
performanţe necesare vieţii cotidiene,
cât şi realizării unor activităţi
profesionale, hobby-uri şi interacţiuni
sociale. Evaluarea funcţională
măsoară deci abilitatea sau limitarea
individului în procesul de integrare în
viaţa de familie şi socio-profesională.
 BA reprezintă măsurarea amplitudinilor
de mișcare în articulații pe toate direcțiile
de mișcare.
 Odată cu executarea acestor măsurări se
fac și alte aprecieri asupre respectivei
articulații: mișcări anormale, temperatură
crescută, creșterea de volum.
 La aceste obsevații se mai adaugă
examenul radiologic ș.a.
 Definiţie: BA – măsurarea amplitudinii de
mişcare în articulaţie pe toate direcţiile de
mişcare
Motivaţie:
 -pt diagnosticul funcţional al bolilor ap.
locomotor
 -pt standardizarea şi cuantificarea
gradului de handicap
 -pt urmărirea în dinamică a rezultatelor
Definiţie:
 MOBILITATEA ARTICULARĂ - capacitatea
segm. ce formează o articulaţie de a fi deplasate
unele în raport cu altele.
Examenul mobilităţii articulare poate fi:
 - activ (contracţia activă musculară a
pacientului)
 - pasiv (mişcarea pasivă efectuată de către
kinetoterapeut asupra articulaţiilor de examinat
ale pacientului)
 - pasiv > activ
 a. Evaluarea vizuală, obiectivă, directă
 b. Cu ajutorul unui goniometru (goniometria=
metodă obiectivă)
 c. Prin măsurarea distanţei dintre 2 puncte
notate pe cele 2 segmente ce alcătuiesc unghiul de
mişcare
 d. Prin măsuarea cu ajutorul firului cu Pb a
verticalităţii coloanei vertebrale
 e. Executarea de radiografii în poziţii
funcţionale( la excursiile maxime ale unei
mişcări)
 goniometrul se plasează in spatele axei articulare, cu
centrul său pe centrul articulaţiei
 - braţele goniometrului vor fi aliniate exact după
axele longitudinale ale segmentului sau vor urmări
repere osoase bine definite, specifice articulaţiei)
 - goniometrul se aplică perfect pe tegumente,
urmând fidel mişcările segmentelor
 - citirea unghiului poate fi:
 a. directă (în poziţia de referinţă=0º)
 b. indirectă ( “ poziţie de sosire”)
 Mişcarea articulară se exprimă în
grade de la 0-180º
 POZIŢIE DE START ( “de zero”=
anatomică ) în ortostatism, braţele pe
lângă corp, palmele privesc înainte,
piciorul formează un unghi de 90º cu
gamba
 GRADELE DE LIBERTATE a unei articulaţii
definite prin totalitatea mişcărilor realizate în
cele 3 planuri, a căror intersecţie corespunde cu
centrul articulaţiei şi anume:
 - F-E în plan sagital
 - ABD-ADD în plan frontal
 - RI-RE în plan transversal
 Cifrele obţinute (măsurate în grade) se
înregistrează:
 - în tabele( 2 câte 2 mişcări opuse, comparative
stg- dr, alături de val normale)
 - în diagrama Charles Rocher
 - unghiul măsurat se compară cu unghiul
corespunzător contralateral ori cu valorile
standard ale amplitudinii maxime ale mişcării
articulare
 - val. normale se stabilesc pe baza unor medii ale
valorilor din populaţia sănătoasă, de ambele
sexe, de vârste diferite şi cu antrenamente
diferite
 - amplitudinile maxime se utilizează rar, de
obicei se utilizează poziţia de funcţiune a
unghiurilor imediat vecine cu poziţia de repaus
articular
 - poziţia de funcţiune se menţine în perioada de
imobilizare a articulaţiei din cauza unui proces
inflamator acut sau posttraumatic deoarece previne
redorile în poziţie vicioasă
 - sectorul util de mobilitate conţine unghiurile de
mişcare cele mai utilizate în activităţile vieţii
cotidiene
 - coeficientul funcţional de mobilitate(se utilizează pt
a diferenţia importanţa pt funcţia articulară a
diverselor sectoare de mobilitate ale unei articulaţii
date) = grade º x coef funcţ. corespunzător sectorului
de mişcare exprimat în cifre subunitare (se ia din
tabele)
 - coeficientul funcţional global articular = suma
coeficienţilor elementari de mobilitate
Reguli generale ale
tehnicii bilanțului
articular
 Confort pt pacient şi examinator
 Indoloritate
 Informare prealabilă a pacientului
 Colaborare cu pacientul: pentru -
bilanţ artic e necesară relaxare musc
 Testare musculară e necesară
 Subiectul de testare trebuie să fie
relaxat, așezat confortabil, să fie
instruit asupre manevrelor care
vor urma.
 Starea de contractură, teama etc.
limitează amplitudinile de mișcare
pasivă, iar necooperarae pe cele
de mișcare activă.
 Segmentul de testat trebuie corect
așezat pentru obținerea posturii
0°, dar și într - o poziție
preferențiată pentru desfășurarea
mișcării și aplicarea
goniometrului.
 Aceste poziții vor fi specificate
pentru fiecare mișcare în parte.
 Goniometrul va fi aplicat
întotdeaune pe partea laterală
a articulației, cu câteva excepții
(măsurarea supinației)
 Brațelegoniometrului trebuie
poziționate în paralel cu axele
longitudionale ale segmentelor
care formează artculația și a
căror proiecție corespunde cel
mai bine axelor de mișcare
articulară.
 Goniometrul nu trebuie
presat pe segmente, ci
aplicat ușor, pentru a nu
împedica mișcarea.
 Amplitudinile mișcărilor
articulare în direcții opuse (de
exemplu, flexie - extensie) se
vor măsura fiecare în parte,
apoi se va nota și suma lor,
care reprezintă gradul de
mișcare a unei articulații într-
un anumit plan.
 Gradul de mișcare (mobilitate) al unei
articulații este egal cu valoarea
unghiului maxim măsurat al acelei
mișcări, dar numai dacă s-a plecat de
la poziția zero.
 În cazuri patologice, scăzând din
valoarea acestui inghi valoarea
unghiului de la care pornește
mișcarea, obținem gradul de
mobilitate al acelei articulații
 Genunchiul și cotul nu au mișcări
de extensie, deoarece poziția de
extensie maximă a lor este
considerată poziția zero.
 Se măsoară însă deficitul de
extensie, care, scăzut din unghiul
maxim de flexie realizat, ne dă
gardul de mobilitate (deci de
flexie) a cotului sau genunchiului.
 Mobilitatea coloanei nu poate fi
măsurată decât cu goniometre de
construcție specială.
 Mobilitatea degetelor necesită
goniometre mai mici și cu unele
adaptări.
 Segmentul testat se posturează fie în poziţia de
zero, fie într-o poziţie preferenţială
 Goniometrul se aplică pe partea laterală a artic.
(excepţie: supinaţia)
 Braţele goniometrului se poziţionează paralel cu
axele longitudinale ale segm. ce alcătuiesc
articulaţia ( axele de mişcare)
 Goniometrul nu se presează pe tegument
 Se măsoară separat mişcările efectuate pe direcţii
opuse, dar şi împreună (suma lor = gradul de
mobilitate a articulaţiei într-un plan)
 Gradul de mobilitate al articulaţiei = val unghiului
maxim măsurat când se pleacă din poziţia zero;
astfel se scade din această val unghiul de la care s-a
pornit ( poziţia preferenţială)
 Genunchiul şi cotul nu au extensie; se măsoară
deficitul de extensie, care scăzut din unghiul maxim
de flexie realizat dă gradul de mobilitate al
genunchiului (cotului)
 La coloana vertebrală şi la degete se utilizează
goniometre speciale

Testingul muscular
 Definiţie:

Sistem de tehnici de examinare

manuală pentru evaluarea forţei
fiecărui muşchi sau grup
muscular
 Scopuri:
 elab dg funcţional + dg de nivel
lezional
 elab programului de recuperare
secvenţial
 determ tipul de intervenţie
chirurgicală
 stabileşte prognosticul funcţional
 Cunoaşterea anatomiei sistemului muscular
 Cunoaşterea manevrelor testingului muscular
 Colaborarea totală cu pacientul, atunci când este
activ
 Este precedat de bilanţ articular
 Să nu obosească bolnavul
 Să se efectueze în condiţii de confort termic şi
psihic
 Retestările se fac de aceeaşi persoană
 Inflamaţii articulare
 Edeme

 Fracturi recente

 Hematom intramuscular
 FundaţiaNaţională pt Paralizie
Infantilă a stabilit 6 nivele de
forţă musculară
 Forţa 5, N (normal, 100%) =
muşchiul poate executa mişcarea
pe toată amplitudinea de mişcare,
contra gravitaţiei şi contra unei
rezistenţe exterioare nu mai mare
decât forţa ‘normală’
 Forţa 4, B (bună, 75%) = muşchiul
poate deplasa complet segmentul
antigravitaţional, contra unei
rezistenţe medii sau mici

 Forţa 3, A (acceptabilă, 50%) =

muşchiul mobilizează complet
segmentul contra gravitaţiei, fără altă
contrarezistenţă
 Forţa 2 , M (mediocră, 25%) = muşchiul
mobilizează segmentul dacă se elimină
acţiunea gravitaţiei

 Forţa 1 , S(schiţată, 10%) = contracţie

musculară sau o deplasare a tendonului,
fără mobilizarea segmentului

 Forţa 0 ,(zero, 0%) = nu există contracţie

musculară
 informarea pacientului
 - cunoaşterea anatomiei musculare şi a inervaţiei
sale
 - precizarea mişcării
 - poziţionarea in FG, respectiv AG;
 - stabilizarea zonei de testat
 - scorul funcţional muscular ( testarea f3)
 - testarea în continuare în funcţie de val f3:
 - posibilă se trece la f4,f5 (test de rupere
 -imposibilă se trece la f2,f1,f0
 substituţia musculară ( un muşchi secundar in
contracţie)
 confundarea f5 cu f4
 se va testa forţa musculară şi pe porţiuni
diferite de amplitudine de mişcare, deoarece
aceasta variază cu lungimea muşchiului
 muşchi stabilizatori slabi mişcarea
articulaţiei este viciată
 muşchi poliarticulari, care trec peste 1-2
articulaţii maschează mişcarea articulaţiei
peste care trec (de ex. flexorii lungi ai degetelor
care pot masca flexia pumnului)
Vă mulțumesc pentru
atenție!