HELMINŢI

• metazoare
• 2 încrengături
– Plathelmintes (viermi plaţi)
• Au corp turtit dorso-ventral
• 2 clase
– Trematoda – foliacei
– Fasciola hepatica
– Cestoda – pangliciformi
– Taenia spp.
– Echinococcus granulosus
– Nemathelmintes (viermi cilindrici)
– Strongyloides stercoralis
– Ascaris lumbricoides
– Enterobius vermicularis
– Trichuris trichuria
 Trematode (viermi plaţi foliacei)

• Majoritatea sunt viermi plaţi, aplatizaţi dorso-ventral, foliacei

(formă de frunză)
– Excepţii; de ex., schistosome filiforme
• Ventuze = organ de ancorare
– Ventuză bucală – în jurul orificiului bucal, legat de esofag şi intestin
– Ventuză ventrală
• Suprafaţa corporală formează un înveliş sinciţial, prin care
nutrienţii din mediu pot fi incorporaţi
• Maj speciilor sunt hermafrodite; cu excepţia schistosomelor
• În ciclul evolutiv
– Prima gazdă intermediară este o moluscă
– A doua gazdă intermediară pentru unele specii – artropode şi peşti
 Fasciola hepatica

• Fascioloză, gălbează
• Paraziţi frecvenţi ai căilor biliare ale rumegătoarelor
domestice
• Gazde intermediare în ciclul evolutiv – moluşte de apă dulce
• Omul se infectează accidental prin consum de plante (ex.,
măcriş) la care au aderat forme infecţioase (metacercari)
 Incidenţă

• Parazit important al rumegătoarelor domestice, care poate

contamina alte specii animale
• Contaminare umană sporadică/endemică
• Repartiţie mondială
• 40 ţări de pe toate continentele (OMS, 1999)
 Parazit

• Vierme plat, ~ frunză de dafin

• Lungime 2-5 cm, lăţime până la 1
cm
• Caracteristici particulare
– Con cefalic bine individualizat în raport
cu restul corpului
– Ramificare pronunţată a diferitelor
organite (2 cecuri intestinale cu ramificaţii
externe, ramificaţii secundare şi ramificaţii
interne scurte)

• Adulţii parazitează căile biliare

 Tablou clinic

• Inf inaparentă
• Inf manifestă
– Incubaţie 4-6S
– Dureri abd, hepatomegalie, febră
– Semne de colangită
– Anemie
– Uneori paraziţii migrează în alte organe decât ficatul
 Diagnostic
• Hiperleucocitoză, hipereozinofilie
• ↑ enzime hepatice
• La 2-3L după contaminare – evidenţiere ouă în MF şi lichid
duodenal
• Evidențiere Ac serici
– Precede cu S apariţia de ouă în MF →
• în special înainte de apariţia ouălor în MF
• în localizări ectopice
• confirmarea fasciolozei cronice (nr redus ouă)
– EIA (sn 95%), cu confirmare pozitivilor prin imunoblot (sp 100%)
 Ou de F. hepatica, preparat necolorat (400x)
Elipsoidal, operculat, 130-150 μm/60-90 μm, ne-embrionat în MF
• Epidemiologie
– Zoonoză
– Rezervor de infecţie – ovine, caprine, bovine
– Transmitere – consum de salată sălbatică (macriş) sau apă
contaminată cu metacercari
– Inf endemică în Cuba, Peru, Chile, Porto Rico

• Tratament
– Triclabendazol

• Profilaxie
– Nespecifică (evitare măcriș crud/ alte plante care pot fi contaminate)
 Cestode (viermi plaţi pangliciformi)

• Corp compus din

– Cap (scolex)
– Zonă de proliferare ne-segmentată (gât)
– Lanţ de segmente (proglote)
• Organele genitale sunt hermafrodite
• Nu există aparat digestiv (nutrienţii sunt absorbiţi prin
cuticulă)
• Ciclul evolutiv prezintă 1-2 gazde intermediare
• Stadiile larvare (metacestode, cisticerci) ai dif specii de
cestode pot coloniza ţesuturile umane şi produce leziuni mai
importante decât cele intestinale
 Taenia spp.

• Agent al teniazei şi cisticercozei

• Adulţii speciilor de Taenia, cu lungimi de până la câţiva metri,
parazitează intestinul subţire al omului.
• Infecţia evoluează inaparent sau cu simptomatologie
intestinală benignă (teniază)
• Bovideele sunt gazde intermediare pentru T. saginata;
metacestodele (cisticerci) se dezvoltă în muşchii lor şi pot fi
absorbiţi de om după consumul de carne de vită crudă
• Metacestodele de T. solium se dezvoltă la porc şi accidental şi
în organe umane (SNC, ochi, muşchi striaţi, piele) unde produc
boli infecţioase grave (cisticercoze).
 Taenia saginata

• Agent al teniazei cu T. saginata

• Incidenţă
– Răspândire mondială
– Un indicator al frecvenţei cisticercozei bovideelor cauzată de T. saginata
este prevalenţa acestui parazit la bovideele din abatoarele din Europa:
în medie 0,4-7%, dar uneori peste 50%.
– Prevalenţă ridicată în unele regiuni din afara Europei
 Parazit
• T. saginata poate atinge o lungime de 10 m
• Scolexul are 4 ventuze, dar nici croşete, nici rostrum
• Proglotele finale sunt mai mult lungi decât late
• Fiecare proglotă conţine un uter ramificat în formă de copac, cu
80.000-100.000 ouă (segment gravid). Segmentele gravide se
detaşează la intervale neregulate şi sunt excretate.
• Ouăle sunt eliberate
– În lumenul intestinal la separarea unei proglote
– La exterior
• Ouăle rotunde (30-40 μm) au un înveliş gros brun şi radiar
(embriofor) şi o oncosferă, localizată la interior, prevăzută cu 3
perechi de croşete (embrion hexacant)
Ouă de Taenia spp. (nu poate fi
diferenţiată specia). 30-35 μm.
Striuri radiare.
Oncosfera din interior are 6 cârlige
refractile
Scolexul de T. saginata are 4 ventuze mari. Lipseşte rostrum. Lipsesc cârligele.
Proglote. Lungi şi subţiri.
T. saginata: 12-30 ramificaţii uterine laterale

Coloraţie cu carmin

Coloraţie cu tuş de India

 Patogenie, tablou clinic

• Mai mult de 25% din cazuri rămân inaparente

• Simptome şi semne clinice: greaţă, vărsături, dureri supra-
ombilicale, senzaţie de foame, hipereozinofilie
• Reinfecţiile sunt posibile (imunitate insuficientă)
 Diagnostic

• Eliminare în MF de segmente de 1,5-2 cm lungime şi 0,7 cm

lăţime → dg usor
• Determinarea speciei plecând de la proglotele gravide pe
baza criteriilor morfologice nu este întotdeauna posibilă
– Dif prin analiza ADN
• Ouăle de T. saginata, eliminate în mod neregulat în MF, nu
pot fi dif de cele de T. solium
• Teste ELISA – detecţie Ag de Taenia în MF → dg în absenţa
eliminării de proglote/ouă în MF
 Tratament

• Praziquantel, niclosamidă
• Albendazol, mebendazol, paromomicină – mai puţin eficiente

Epidemiologie

• Omul se contaminează prin consum de carne de vită crudă,

parazitată de cisticerci
 Profilaxie

• Purificarea apelor uzate

• Recunoaşterea purtătorilor de cisticerci (ctrl veterinare în
abatoare)
• Carnea de vită intens contaminată nu este consumabilă;
contaminare redusă – cisticerci distruşi prin congelare
• Evitarea consumului de carne de vită crudă/ necongelată
 Taenia solium

• Agent al teniazei şi al cisticercozei cu T. solium

• Incidenţă
– Endemic, mai ales în zone rurale din Am Centrală şi de S, Africa, Asia
• Mexic – 7% din populaţia rurală este purtătoare; 25% porci colonizaţi
– Sporadic în SUA, Europa de S, E, V
• Cazuri de import
 Parazit, ciclu evolutiv

• Lungime 3-4 m (mai mică decât T. saginata)

• Scolex cu 4 ventuze, un rostru cu 2 coroane de cârlige
• Într-un segment gravid, nr ramificaţiilor uterine (7-13) este de
obicei mai mic decât la T. saginata (cel mai frecv > 15)
• Gazdă intermediară porc – în care cisticercii (Cysticercus
cellulosae, 6-8 x 5 mm) se maturează în 2-3 L
Scolexul de T. solium are 4 ventuze mari şi un rostrum cu 2 rânduri de cârlige mai şi
mici, de obicei 13 din fiecare dimensiune
Proglote. Lungi şi subţiri.
T. solium: 7-13 ramificaţii uterine laterale

Coloraţie cu carmin

Coloraţie cu tuş de India

• Patogenie, tablou clinic
– Inf asimptomatică/ manif clinice minore (~ T. saginata)

• Diagnostic
– Idem T. saginata

• Tratament
– Praziquantel

• Profilaxie
– Preparare termică/congelare (-20°C, minim 24h) a cărnii de porc
– Ameliorarea condiţiilor igienice în zone endemice
– Control veterinar abatoare
 Cisticercoza
• Parazit
– Cisticercii de T. solium = Cysticercus cellulosae
• Tablou clinic
– Neurocisticercoza (SNC) - gravă
– Cisticercoza oculară -gravă
– Alte localizări: subcutanat, în miocard, în musculatura scheletică
• Diagnostic
– Investigaţii radiologice
– Imunodiagnostic – Ac specifici detectaţi prin Western-blot (90% din
cisticercozele cerebrale)
• Tratament
– Praziquantel
• Epidemiologie
– Condiţii de igienă precare
– Transmitere:
• Ingestie de ouă eliberate de purtătorii de viermi (autoinfecţie exogenă)
• Ingestie de ouă care sunt eliberate de un vierme în intestinul unei persoane contaminate
(infecţie endogenă)
 Echinococcus granulosus

Hidatidoza – prezența larvei (hidatida) in diferite organe, leziune

chistică uniloculară
- manifestări locale – sdr tumoral grav + manifestări
generale
- complicație gravă – hidatidoza secundara
În zonele în care se folosesc câini la turmele de vite, oi; pe toate
continentele
Complex Echinococcus granulosus – studii moleculare arată că
tulpinile aparțin mai multor specii – tulpini de la vite, oi, porci, cai,
cămile
Morfologie
Hidatida
•Începe ca o masă protoplasmatică multinucleară care se veziculează
•Creste lent în ani (5-20 ani), ajunge la marimea cap de făt
•Structura concentrică:
-membrana cuticulară
- în exterior, rezistentă, grosime 1 mm, albă mată ca albușul de ou, stratificată, elastică;
- impermeabilă pentru microorganisme, permite dializa unor
substanțe minerale și organice
-membrana germinală sau proligeră, f. subțire 25µ, tapetează cuticula
- secretă lichidul hidatic, formează cuticula, veziculele proligere, veziculele fiice.
-veziculele proligere
- prin inmugurirea membranei germinale către interiorul hidatidei
- 250-300µ vizibile cu lupa
- în interiorul lor se formează protoscolecși – in medie 10-30 /veziculă
veziculele proligere + scolecșii liberi sedimentează în hidatidă = nisipul hidatic
1 cm3 nisip hidatic = 400.000 scolecși
-veziculele fiice
- apar fie în peretele hidatidei , fie prin vezicularea unui protoscolex
- sunt răspunzătoare de hidatidoza secundară
În exterior se formează un înveliș= membrana adventice de izolare, prin reacția
inflamatorie a gazdei
Hidatida+ membrana adventice= chist hidatic
Omul –accidental în ciclul biologic – ingeră ouă de tenie de la câine
- apă/vegetale contaminate

Clinic
Hidatidoza hepatică
Hidatidoza pulmonară

Dg clinic f. important
Explorări paraclinice
Radiologie+ tomografie+ecografie = evidențiază chist
Diagnostic serologic
Tehnici utilizate pentru evidențierea anticorpi anti - chist hidatic
Immunoblot cea mai bună specificitate
Pacienții cu localizare hepatică – 90% serologie pozitivă
pulmonară – până la 50% serologie negativă
Tabloul sanguin
-Eozinofilia – moderată, inconstantă
-însoțește prezența chisturi active, infectate recent, hidatidoza
secundară
- absența eozinofiliei – nu exclude hidatidoza
Tratament
-Chirurgical – de elecție
-Dacă e inoperabil (localizare) – albendazol, mebendazol, praziquantel

Prevenție
Igiena personală – spălat pe mâini
- veselă – folosită în hrana câinilor
Câinii – nu în vecinătatea cadrave de animale
- nu hrăniți cu viscere (crude) de animale
In zone endemice – praziquantel câinilor
- vaccinarea vitelor
Reducerea numărului de câini vagabonzi = scade prevalența la om
 Nematode (viermi cilindrici)

• Metazoare fuziforme, nesegmentate, de câţiva mm până la

1 m lungime, de sexe diferenţiate
• Tegument extern cu structură complexă
• Organe interne (tub digestiv, organe de reproducere)
• Cavitate pseudo-celomică centrală
• Masculi mai mici decât femelele; au organe genitale ce
prezintă caracteristici tipice de specie
• Dezvoltarea de la ou la nematod adult trece prin 4 stadii larvare şi 4 năpârliri
(exuviaţii)
• Unele specii au nevoie, pentru dezvoltarea lor, de o gazdă intermediară
 Ascaris lumbricoides

• Agentul etiologic al ascaridiozei

• Parazitează intestinul subţire al omului
• Repartiţie mondială
• 1,45 mld persoane infectate (OMS, 2002)
• Principalele regiuni endemice: Asia SE, Africa, America Latină
(prevalenţă 10-90%; mai mare la copii decât la adulţi)
• Infecţii autohtone rare în Europa Occidentală şi Centrală
 Parazit

• Ascarizii adulţi trăiesc în intestinul subţire

• Lg 15-40 cm, grosimea unui creion, culoare galben-roz
• Fiecare femelă fecundată produce zilnic 200.000 ouă, care sunt
eliminate în MF, în formă imatură
• Ou ovoid 60 x 45 μm, cu înveliş gros, brun, cu supraf neregulată
• În condiţii termice favorabile de 20-25 °C, umiditate şi aport
suficient de oxigen → din ou se dezvoltă (3-6S) o larvă
infecţioasă
Femelă adultă A. lumbricoides
Mascul adult A. lumbricoides, coadă incurbată
 Patogenie, tablou clinic

• Omul se contaminează prin ingestie de ouă conţinând larve

• Incubaţie 7-9 S
• Colonizare în nr redus → frecvent inaparent
• Contaminare mai importantă
– hemoragii şi infiltrat inflamator în faza de migrare entero-pulmonară =
opacităţi pe Rx pulmonară (sdr Löffler) + tuse, dispnee, febră moderată,
hiperE
– În faza intestinală nu se obs semne clinice decât la o parte dintre
pacienţi: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree
– Uneori ascarizii migrează în stomac, în căile pancreatice → simptome
• Contaminarea sau contactul frecvent cu Ag superficiale de
Ascaris (personal de lab) poate duce la o alergie
 Diagnostic

• Hipereozinofilie
• Ex coproparazitologic – ouă în MF = contaminare cu ascarizi
maturi
• ± concentrare
• Larve în spută sau aspirat gastric în timpul fazei de migrare
pulmonară
• Ocazional viermi adulţi pot fi eliminaţi prin MF/ gură / nas (id
prin caract macroscopice)
• Depistare Ag Giardia in MF
Ascaris lumbricoides, ou fertilizat
Rotunjit, 45-75 μm lungime
Înveliş gros cu suprafaţă externă mamelonată, frecvent colorată în maro (bilă)
uneori stratul extern absent (ouă decorticate)

X 200, embrion std incipient X 200, larvă în interiorul oului

 Ascaris lumbricoides, ou fertilizat, decorticat

X 200 X 400
Ascaris lumbricoides, ou nefertilizat
Mai alungit şi mai mare decât oul fertilizat (90 μm lungime).
Înveliş mai subţire; stratul mamelonat variabil, fie cu protuberanţe mari, fie
cu niciuna (decorticat).
Conţine o masă de granule refractile

X 200
 Epidemiologie

• Rezervor de infecţie – omul

• Ouăle eliminate supravieţuiesc ani într-un mediu umed (de ex.,
sol, ape uzate), dar sunt sensibile la desicare
• Ouăle infecţioase de Ascaris contaminează omul prin alimente,
sol (geofagie la copii!!!), mai rar prin apa de băut
• Tratament
– Stadii intestinale ascarizi
• Săruri de piperazină
• Mebendazol
• Albendazol
• Ivermectin
– Stadiile migratoare nu sunt afectate de posologii uzuale
– Posibile recăderi → repetare tratament după 2-3S

• Profilaxie
– Măsuri igienă elementară – sanitaţie ape uzate
– Bună igienă alimentară – spălare fructe, crudităţi, preparare termică
alimente – şi corporală
– Tratament antihelmintic regulat la persoane contaminate, în regiuni
endemice
 Enterobius vermicularis

• Agent al enterobiozei (oxiuroză)

• În toate părţile lumii
• Copii 5-9 ani, adulţi 30-50 ani incidenţă maximă
 Parazit

• Culoare albă, caracteristică

• Masculi 2-5 mm lungime, femele 8-13 mm
• Corpul femelelor se termină cu o coadă fină şi ascuţită
• Oxiurii maturi trăiesc în mucoasa colică şi partea inferioară a
intestinului subţire
• Ou (50 x 30 μm) uşor asimetric, ovoid, cu înveliş fin
• Ouă proaspete – conţin un embrion, care la temperatura
cutanată se dezvoltă în larvă L1 infecţioasă în 2Z
• Ouăle sunt depuse având un înveliş adeziv de albumină
• Ouăle detaşate de pe piele pot adera la obiecte (jucării)
• Ouăle suprav 2-3S în mediu umed
E. vermicularis - ou
50-60/ 20-30 μm
oval, uşor turtit pe o parte
de obicei parţial embrionat la eliminare

Prep necolorat Prep Lugol

E. vermicularis - adult
Mascul 2,5 mm/0,1-0,2 mm; femela 8-13 mm/0.3-0,5 mm
Masculul are posterior bont, cu un spicul
Femela are coadă lungă şi ascuţită
La ambele sexe există expansiuni cefalice

Mascul
Femelă
 Ciclu evolutiv

• După copulare, masculul moare

• Femela migrează (cel mai frecvent noaptea), trec prin anus pe
pielea perianală pentru a depune ouăle (cca 10.000 ouă per
femelă). Oxiurii sunt frecvent excretaţi în cursul defecării şi sunt
uşor de recunoscut la supraf MF ca elemente albe, mobile
• Ouă depuse în pliuri perianale; larvele (imature) din ouă se
maturizează în 4-6 h
• Ouă embrionate ingerate de om
• În lumenul intestinal larvele sunt extrase din ouăle ingerate şi se
dezvoltă în 5-6 S
 Diagnostic

• Evidenţiere oxiuri eliminaţi spontan în MF

• Vizualizare ouă depuse în regiunea perianală
– Test cu bandă adezivă (test Graham sau amprenta anală) dimineaţa →
examinare bandă adezivă plasată pe o lamă – de elecţie
• Alternativ – tampon anal
 Epidemiologie

• Contaminare orală şi transmitere manupurtată de la regiunea

anală/ jucării la gură
• Ouăle se pot propaga şi prin praf (incorporate în praf)
• Există posibilitatea infestării retrograde prin eliberare de larve
infecţioase la nivelul anusului, apoi migrare retrogradă în
intestin
• Tratament
– Albendazol
– Mebendazol
– Pyrantel
– Reinfecţii posibile →
• Repetare tratament
• Tratament membrii familiei/grădiniţă (posibili purtători)
• Asociere măsuri profilactice

• Profilaxie
– Reducere a propagării ouălelor
• Toaletă perianală (mai ales dimineaţa)
• Spălare regulată mâini
• Fierbere lenjerie
• Spălare obiecte contaminate cu apă caldă
 Trichuris trichiura

• Agentul trichocefalozei
• Repartiţie mondială
• 1,05 mld oameni infectaţi (OMS, 2002)
• Prevalenţă mai ridicată în regiuni umede şi calde, cu nivel redus
de igienă
 Parazit

• 3-5 cm lungime
• Formă de bici, cu partea posterioară mai groasă (mânerul
biciului) şi partea anterioară fină ca un fir de păr
• Adulţii trăiesc în colon (cec)
• Femelele excretă numeroase ouă cu înveliş gros, galben-brun,
50-55 μm lungime, care sunt uşor identificate prin forma lor
tipică de lămâie şi dopurile hialine situate la fiecare pol
• În mediu umed ouăle de Trichuris trichiura supravieţuiesc luni
de zile, chiar ani
Trichuris trichuria
Adult 3-5 cm (intestin gros, cec, apendice), capăt anterior în formă de bici;
mascul cu capăt posterior încurbat
Ou 50-55 μm, formă de butoi, înveliş gros, o pereche de „dopuri” polare
Neembrionate când sunt eliminate în MF
Variabilitate în dimensiuni
Ou Trichuris trichuria şi chist Entamoeba coli
 Patogenie şi tablou clinic

• Inf frecvent asimptomatică

• Trichocefalii sunt hematofagi – absorb sânge prin partea lor
anterioară, ancorată în mucoasă
• Colonizare masivă, cu sute/ mii de trichicefali, mai ales la copil –
inflamaţie colică
• Diaree apoasă şi cu striuri sanguinolente/ cu mucus
• Prolaps rectal - patognomonic
• Anemie, malnutriţie
• Diagnostic
– Ex CPZ
– Viermi adulţi obs la rectoscopie

• Tratament
– Albendazol
– Mebendazol
– Ivermectin

• Profilaxie
– ~ ascaridioză
 Trichinella

• Regiuni temperate
• 27 milioane infectati in lume
• Porc, cal, urs, porc mistret principalele surse de contaminare
Adulti
• 1,5 mm mascul
• 4 mm femela
Larve si chisti
Larvele închistate au 1 mm
lungime
 Trichinella
• Contaminare – consum de carne cruda care poate contine
larve inchistate
• Larve eliberate in intestin → adult
• Femelele (vivipare) elibereaza embrionii in peretele instinului
gros (→ diarrhée)
• → sange→ muschi striati→ larve inchistate(→edem,
mialgii difuze, miocardita)
Diagnostic
– Eozinofilie (>50 %)
– Crestere CPK, aldolaze (enzime musculare)
– Serologic (ELISA sau IFI)
– Biopsie musculara(deltoid) dupa 3 saptamani de la contaminare,
pentru a vizualiza larvele
 Trichinella

Tratament
albendazole

Preventie
–Congelare prelungita (15 zile– 20 °C)
 Arahnida, subclasa Acari (Acarina)
Sarcoptes scabiei

• Acarian corp rotund, oval

(mascul, femela) - SCABIA
• Are 4 perechi de picioare –
I,II,IV cu ventuze terminale, III
cu par lung terminal
• Se hraneste cu suc dermic
• Femela sapa galerii in derm si
depune oua din care in 7 zile
ies larve- in 1 luna-adulti

• Masculul traieste obisnuit pe

suprafata tegumentelor
 Insecta
Pediculus
Phthirius

Pediculoza
•Pediculus humanus var. corporis (insecta
hematofaga) vector pt. tifos exantematic,
febra recurenta epidemica

•Pediculus humanus var. capitis – fire păr,

depune oua (lindini)

Ftiriaza
Phthirius pubis – hematofag, trăieşte in
zona capilară pubiană
Phthirius pubis
 Definirea și clasificarea fungilor
Fungii (micromiceții) = organisme microscopice, eucariote, uni sau pluricelulare,
heterotrofe, conțin chitină și uneori beta-glucan in peretele celular.

-Se diferențiază de celula vegetală - Nu au fotosinteză – depind de surse exogene

de carbon și azot organic
-Se diferențiază de celula animală - Au perete celular

Criteriul morfologic (micologia medicală) – se referă la structura părții vegetative

(asimilatoare) a fungului= tal: 3 tipuri
•Filamentoși – microorganisme pluricelulare, talul format din filamente tubulare
septate sau nu= hife
- un ansamblu de hife= miceliul (vizibil sub forma colonii
caracteristice)
• Levuriformi – microorganisme unicelulare, formă rotundă sau ovalară, se
multiplică prin burjonare. Fungii levuriformi sau levurile – talul redus la o singură
celulă.
• Dimorfici – dualitate morfologică în funcție de condițiile de dezvoltare.
Apar sub formă de levuri în țesuturi sau la 370C in vitro pe medii speciale și
Sub formă filamentoasă cand sunt cultivați la temperatura camerei sau la 300C pe
medii uzuale.
Clasificarea fungilor după relația cu gazda umană
Fungi patogeni primari (e.g Histoplasma)
- Gazda imunocompetentă, imunocompromisă
- Evidențierea intratisulară – patognomonică
Fungi oportuniști (e.g.Aspergillus,Candida, Cryptococcus)
 Candida

Habitat
-Comensal animale, mediu
-Piele + mucoase la om: gastro-intestinala, orofaringe, vagin
Patogenitate C. albicans – cea mai frecvent intalnita la om
-Oportuniste: imunodepresie, terapie cu antibiotice, bariere afectate
-Sursa endogena (microbiota indigena) sau exogena- nou-nascut (pasaj vaginal),
manupurtata, transmitere sexuala
Plasticitate morfogenica
- forma levurică 2-4 µ,
- Forma pseudomiceliana – forma levurică alungită realizand filamente
Chlamydosporii sunt forme de rezistenta
In vivo- forma pseudomiceliana e asociata cu invazia tisulară
C. albicans - este dotata cu adezine
-poate supravețui și se poate multiplica in condiții diferite de O2, CO2,pH
- are aspartil proteaze Sap (Secreted Aspartic Proteinase) codificate de
10 gene diferite (Sap 1-10) cu pH optim de functionare pH2-7 – activitate
proteazică
- are superoxid-dismutază – contrează sistemul oxidativ al
fagocitelor
- posedă gene reglatoare de pH – PHR1, PHR2 – pentru pH alcalin
si respectiv acid
Fiziopatologie
-Trecerea de la comensalism la parazitism – legată de multiplicarea intensă
-Factori care favorizează trecerea – vârsta – extremele
- sarcina, diabet, cancer, viroze
- terapie cu antibiotice, carente in vit B,
afectarea barierei cutaneo-mucoase
- terapie cu imunosupresive, interventii
chirurgicale – transplant, montare catetere, etc
Diagnostic
Prelevarea - candidoze superficiale – pe tampon
profunde (hemocultura, lavaj bronhoalveolar, etc)
Cultivarea
-Agar Sabouraud
-Agar Sabouraud cu cloramfenicol
-Medii cromogene – permit diferențierea speciilor de Candida
-Temperatura – 370C pentru situsuri profunde
- 370C și 300C – tegument
Aspect colonii – albe, cremoase după 24-48 ore
Identificarea
- prezumptivă – test filamentare
-Sisteme de identificare comerciale
Sensibilitatea la antifungice
-poliene+ imidazoli - ținta lor ergosterolul conținut în membrana citoplasmatică
-Astăzi după rezultatul antifungigramei
Fungi necultivabili
Genul Pneumocytis

• Antonio Carini – 1909 – la sobolan

• Vanek Jirovec – 1952- izolat la om din
leziuni de pneumonie interstitială
• 1980 – inclus in regnul Fungi
• P. jirovecii (om)
• Determină pneumonii interstitiale la
debilitati, imunocompromisi, pot imbraca
caracter epidemic in colectivități
Tratament
- Nu conține ergosterol – azolii sunt inactivi
- Sintetizează acid folic – SXT eficient
Transmiterea şi distribuţia geografică a paraziţilor patogeni

Protozoare forma infecţioasă transmitere distribuţia geografică

Intestin
Entamoeba histolytica chist/ trofozoit fecal-orală tot globul
sexuală
Giardia lamblia chist fecal-orală tot globul

Cryptosporidium spp oochist fecal-orală tot globul

Tract urogenital
Trichomonas vaginalis trofozoit sexuala tot globul

Sange+tesuturi
Plasmodium spp sporozoit Anopheles zone tropicale+
subtropicale
Babesia spp corp piriform Ixodes Europa, America Nord

Toxoplasma gondii oochisti+chisti fecal+orala tot globul

carnivori
Transmiterea şi distribuţia geografică a paraziţilor patogeni

Nematode forma infecţioasă transmitere distribuţia geografică

Enterobius vermicularis ou fecal-orala tot globul

Ascaris lumbricoides ou fecal-orala zone mizerabile

Trichiuris trichiura ou fecal-orala tot globul

Trematode
Fasciola hepatica metacercari apa contaminata tot globul
salata
Cestode
Taenia solium cisticerc ingestia carne porc tot globul
oua embrionate sau oua
sau proglote
Taenia saginata cisticerc ingestia cisticerc in carne tot globul

Echinococcus spp oua embrionate ingestia carne cu oua Europa, s.a

fecal+orala
Diphylobothrium latum larva ingestia larva in peste tot globul
Himenolepis nana oua embrionate ingestia oua; fecal-oral tot globul