UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUŞI

FACULTATEA DE ŞTIINTE MEDICALE ŞI COMPORTAMENTALE

PROGRAM DE STUDII: ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Program studii: Moașe

COORDONATOR ŞTIINTIFIC:
Absolvent: Hortopan
Conf.Univ.Dr. Dițescu Damian
Daniela Ionela
TÂRGU-JIU 2020
 Definiție
• Endometrioza este o afecțiune ginecologică care se
definește prin existența unor focare ectopice de țesut
endometrial și este caracteristică populației de sex feminin,
tinere, aflate în perioada fertilă a vieții. Simptomele și
complicațiile dezvoltate în evoluția bolii, au un impact
foarte mare asupra calității vieții pacientelor și a societății.
În prezent, endometrioza reprezintă o adevărată provocare
pentru medicină, deoarece nu există o metodă non-invazivă
de diagnostic de certitudine și tratamentul, de cele mai
multe ori, este unul chirurgical.
• Simptomatologia tipică este reprezentată de infertilitate și
sindromul algic, prin prezența durerii cronice pelvine,
dismenoreei și dispareuniei.
 Clasificare
• Sterilitatea acţionează asupra stării psihice a
organismului şi se manifestă prin mărirea
labilităţii proceselor nervoase sau prin inhibiţia
lor,micşorând astfel interesul indivizilor faţă de
mediu înconjurător şi profesie;ca urmare apare
complexul inferiorităţii în relaţiile familiale.
• Sterilitatea poate fi:
• • feminină
• • masculine
• • mixtă
Examinarea şi investigaţiile unui cuplu
steril
• Deoarece în sterilitate sunt implicaţi ambii parteneri,este
necesară prezenţa comună la prima vizită. Examenul
cuplului steril începe cu:
• • colectarea anamnezei,care include durata raporturilor
sexuale, frecvenţa coitusului; La femei: debutul şi durata
ciclului menstrual,cantitatea şi prelungirea
menstruaţiei,prezentă în anamneză a ginecopatiilor
inflamatoare şi tratamentul efectuat.
• • La ambii parteneri se concretizează intervenţiile
chirurgicale în antecedente şi starea organelor genitale.
• • Investigaţiile de laborator include testele serologice la
S.I.D.A, lues,hemoleucograma,urograma;se stabileşte
nivelul hormonilor HTT şi ACTH.
 Examenul femeii
• Începe cu anamneza detaliată din care vom stabili dacă
sterilitate este primară sau secundară.Vom urmări
antecedentele ereditare,bolile generale,
tuberculoza,S.I.D.A,malaria,alcoolismul.
• Vom studia: funcţia menstruală,reproductivă,sexuală şi
secretorie a pacientei.
• Din antecedentele ginecologice şi obstetricale vom
aprecia afecţiunile congenitale,procesele
inflamatoare,afecţiunile tumorale,tulburările neuro
endocrine şi de statică,precum şi numărul avorturilor
spontane şi medicale şi complicaţiile lor.
 Explorarea funcţiei ovarului

• Prezenţa sau lipsa ovulaţiei se poate stabili cu

ajutorul testelor diagnostice funcţionale şi
aprecierea concentraţiei în sânge a
hormonilor steroizi,gonadotropi şi
metaboliţilor lor în urină.
• Pot fi folosite următoarele teste functionale:
• • măsurarea temperaturii bazale
• • cercetarea cristalizării mucusului cervical
• • examenul citolocig al conţinutului vaginal.
 Sterilitatea feminină

• Sterilitatea feminină se consideră primară când femeia

n-a devenit gravidă niciodată,iar secundară când a fost
prezentă măcar o singură sarcină.
•
• Ea poate fi:
• • tubar-peritoneală
• • endocrină
• • cervicală
• • uterină
• • combinată
 Tratamentul sterilităţii tubar
functionale
• Tratamentul sterilităţii tubar functionale trebuie început cu
folosirea psihoterapiei , autosugestiei , sedativelor şi
tranchilizantelor. În zilele preovulatorii se recomandă administrarea
antiprostaglandinelor (naprosin, ,nalaxon),spasmoliticelor.În caz de
dereglări hormonale se corijează fondul hormonal.Dintre factorii
fizici performanţi amintim:sulfatul de hidrogen, stimularea electrică
a trompelor uterine.
• Tratamentul sterilităţii tubare organice e complicat şi poate fi
conservator sau chirurgical.
• Tratamentul conservator constă in tratamentul ginecopatiilor
inflamatoare cronice.El nu trebuie să fie îndelungat,deoarece
conduce la dereglări anatomo funcţionale.
• Dacă timp de 1,5-2 ani nu se observă efect în urma tratamentului
conservator complex,inclusiv şi a balneoterapiei,atunci se recurge la
tratament chirurgical,prin laparoscopie sau laparatonie,folosind
metoda microchirurgie
 Sterilitatea endocrină

• Caracteristic pentru sterilitatea endocrină sunt perturbaţiile

hormonale în glandele endocrine,ce conduc la dereglări ovulatorii
care se dezvoltă în funcţie de faza ciclului menstrual.
• Tratamentul sterilităţii endocrine include două etape.În prima etapă
se normalizează fondul hormonal al oganismului prin înlăturarea
cauzei ce a generat patologia.După normalizarea nivelului de
prolactină în sînge se trece la etapa a doua de tratament.Dacă
sterilitatea e cauzată de disfuncţia sistemului hipotalamus-
hipofizar,se administrează preparate ce stimulează ovulaţia.
• Dacă cauza sterilităţii e hiperandrogenia provocată de ovare
polichistice se administrează terapia cu gestageni.
• Trebuie menţionat că sterilitatea poate fi cauzată şi de patologia
glandelor endocrine(tiroida,suprarenale,pancreas).
• Poate cauza sterilitate şi factorul cervical,deoarece joacă un rol
deosebit în transportul spermatozoizilor.
 Epidemiologie

• Studiile raportează o incidență a endometriozei la femeile

cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani, în perioada fertilă,
de 1.6 cazuri la 1000 de femei diagnosticate chirurgical [10].
Endometrioza are o prevalență a formei asimptomatice
cuprinsă între 2 – 22%, însă aceasta diferă în funcție de
subpopulația testată . Fiind o afecțiune hormon
dependentă care se asociază frecvent cu infertilitatea,
prevalența endometriozei printre femeile infertile este
cuprinsă între 20 – 50%. Durerile cronice pelvine sunt un alt
simptom care se asociază des cu endometrioza, prevalența
este una foarte ridicată printre femeile ce suferă de astfel
de dureri pelvine, de 40 – 50%
 Etiopatogenie
• Teoria metastazelor benigne
• Teoria menstruației retrogradă
• Teoria metaplaziei celomice
• Teoria inducției
• Rolul hormonilor
• Implicarea sistemului imun
 Factori de risc
• Factorii genetici
• Factori toxici
• Defecte anatomice ale sistemului
reproducător
 Simptomatologie și locația leziunilor

• Astfel focarele ectopice de endometrioză se

vor găsi cel mai frecvent la nivelul ovarelor, pe
peritoneul pelvian, pe ligamentele
uterosacrale și în fundurile de sac, atât cel
anterior, cât și cel posterior. Locații mai puțin
comune în care putem întâlnii leziuni de
endometrioză sunt vezica urinară, ureterele,
septul rectovaginal, colonul sigmoid și alte
seroase precum pericardul și pleura
pulmonară .
 Infertilitatea și clasificarea
endometriozei
• Femeile afectate de endometrioză sunt de
cele mai multe asimptomatice, din acest motiv
suspectarea și diagnosticul bolii sunt dificile.
Cele mai frecvente simptome de care suferă
pacientele sunt dismenoreea, durerea
pelviană cronică și infertilitatea, având un
impact major în calitatea vieții pacientelor.
• De-a lungul timpului s-au raportat numeroase
cazuri și s-au efectuat studii a căror rezultate
dovedesc o corelație strânsă între cazurile de
femei infertile și endometrioză. Însă nici până
în prezent nu s-a confirmat mecanismul prin
care endometrioza poate produce infertilitate
în rândul pacientelor
 Diagnostic
• Anamneza și examenul obiectiv:Anamneza este
prima etapă în procesul de diagnosticare a unei
afecțiuni și reprezintă un set de întrebări adresate
pacientului prin metoda interviului în urma căruia
se vor afla informații importante despre motivele
prezentării la medic, istoricul bolii, antecedentele
personale sau heredocolaterale patologice și
fiziologice și factorii de risc la care a fost expus
pacientul, ce ne ajută în orientarea timpurie a
diagnosticului
• Examenul obiectiv:Tabloul clinic se va completa
cu semnele descoperite în urma examenului clinic
ginecologic prin examinarea vaginului și colului
uterin cu ajutorul valvelor și tușeul vaginal prin
examinarea bimanuală. Vom găsi în puține cazuri
semne relevante pentru diagnosticarea
endometriozei în efectuarea examenului clinic al
pacientei. La inspecția vizuală a vaginului și a
colului uterin prin introducerea valvelor putem să
identificăm în 14% din cazurile cu endometrioză
cu localizare profundă, niște leziuni de culoare
albastră sau roșie, fragile care pot sângera la
contact. Aceste leziuni se pot localiza la nivelul
cervixului sau în fornixul posterior.
• Analize de laborator:Încă de la primul contact al
medicului cu pacienta se va recomanda un set de
analize ce cuprinde hemoleucogramă, sumar de
urină, urocultură, teste serologice, culturi din
secreția vaginală și testul Papanicolau, pentru a
exclude diverse afecțiuni inflamatorii pelvine sau
boli cu transmitere sexuală. Pentru infertilitate se
poate apela adițional la un profil hormonal
amănunțit pentru ambii parteneri, iar pentru
partenerul de sex masculin se efectuează un test
special dedicat calității spermatozoizilor,
spermogramă.
• Investigații imagistice:Investigațiile imagistice au
devenit o etapă importantă și esențială în procesul
medical de diagnosticare, odată cu dezvoltarea
tehnologică și creșterea accesibilității acestora.
Introducerea acestor tehnici și proceduri complexe de
investigare, utilizând instrumente din ce în ce mai
performante pentru a obține o imagine de o claritate
foarte bună, a reușit să reducă timpul de diagnosticare
și în același timp a permis identificarea corectă a unor
afecțiuni printr-o metodă non-invazivă. Utilizarea
acestor tehnici imagistice în diagnosticarea
endometriozei este destul de limitată, deoarece nu
dispun de rezoluția necesară să evidențieze leziunile
superficiale și aderențele intraperitoneale, dar pot
contribui la orientarea diagnosticului preoperatoriu.
• Ecografia:Ecografia este o investigație imagistică
folosită foarte frecvent în medicina modernă,
câștigând teren datorită simplității, eficienței,
costului scăzut, efectului non-iradiant și
manevrabilității crescute pe care le oferă. Este
una dintre cele mai dinamice metode imagistice,
oferind informații specifice în timp real, sub
formă de imagini secționale, utilizând tehnologia
ultrasunetelor în generarea imaginilor. Având în
vedere calitățile ecografiei care permit o
examinare rapidă, fără efecte adverse, și
stabilirea diagnosticului în timp real, au propulsat
această metodă în preferințele doctorilor
devenind cel mai utilizat examen practic în
procesul medical de stabilire al diagnosticului
 Diagnosticul laparoscopic
• Diagnosticul vizual efectuat de către medic în timpul unei
intervenției laparoscopice sau a unei operații clasice prin
laparatomie, cu sau fără confirmare histopatologică
reprezintă în momentul actual “gold standard-ul” în
diagnosticarea leziunilor de endometrioză. De asemenea
reprezintă și singura metoda diagnostică prin care se poate
face o evaluare completă a posibilelor leziuni de
endometrioză cu încadrarea acesteia intr-unul din stadiile
clasificării ASRM astfel având imagine mai profundă despre
extensia și impactul pe care îl poate avea boala în
momentul respectiv. Intervenția laparoscopică asupra unei
paciente suspectă de endometrioză poate avea dublă
indicație, exploratorie în încercarea de a identifica leziunile
de endometrioză punând astfel diagnosticul și operatorie
prin rezecția sau ablația chirurgicală a leziunilor.
 Tratament
• Tratamentul medicamentos:Acest tip de
tratament este recomandat în general pacientelor
care se prezintă la spital cu o simptomatologie
algică dominantă și se poate realiza cu medicație
de tip hormonal sau non-hormonal. Scopul
inițierii unui tratament medicamentos este
pentru ameliorarea durerilor pelvine resimțite de
paciente, cât și o încercare de a limita extensia
afecțiunii în timp. Acest lucru este posibil doar pe
perioada administrării medicamentelor, eficiența
lor fiind una temporară.
• Tratamentul chirurgical:Avantajul major al intervenției chirurgicale
în cazurile de endometrioză îl reprezintă faptul ca în același timp
operator se poate realiza diagnosticul de certitudine, se poate face
o evaluare completă a extensiei endometriozei și excizia leziunilor.
• Alegerea dintre tratamentul medical și chirurgical se va realiza
ținând cont de mai mulți factori precum simptomatologia
dominantă, dorința unei sarcini viitoare, vârsta și preferința
pacientei. În cazurile în care sunt indicații clare cum ar fi forma
moderată sau severă de endometrioză, extensia la alte organe și
aderențe, medicul se va orienta spre actul operator. De asemenea
există anumite situații în care intervenția chirurgicală devine
obligatorie: obstrucție ureterală, endometrioamele cu un diametru
mai mare de 4 cm, localizări intestinale și ruperea unui chist
endometriozic în peritoneu:
• Tratamentul chirurgical conservator
• Tratamentul chirurgical radical
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ!!!!!