APLICATII ALE FENOMENULUI

DE INDUCTIE
ELECTROMAGNETICA
 MICHAEL fizician şi chimist englez
În fizică face cercetări
FARADAY importante privind cunoaşterea
electromagnetismului şi dezvoltarea
aplicaţiilor acestuia.
Îşi propune producerea
curentului electric cu ajutorul
magnetismului, experienţe pe care le
începe în anul 1821, terminându-le cu
succes în anul 1831. Experienţele lui
completează cercetările fizicianului şi
matematicianului francez André
Marie Ampère referitoare la forţele
electromagnetice, reuşind rotirea
unui circuit parcurs de un curent
electric într-un câmp magnetic.
Practic descoperă principiul de
funcţionare a motorului electric cu
magneţi permanenţi.
În anul 1831 descoperă
inducţia electromagnetică, reuşind
să realizeze conversia
electromecanică a energiei.

22 septembrie 1791 25 august 1867

 Demonstreaza că electricitatea se
obţine prin inducţie, prin frecare, pe cale
chimică sau termoelectrică.
A propus reprezentarea câmpului
magnetic prin linii de forţă (sau linii de câmp)
şi constata că acţiunile electrice şi magnetice
se transmit din aproape în aproape , cu viteză
finită. Combate astfel concepţia mecanicistă
conform căreia aceste acţiuni se transmit la
distanţă instantaneu cu viteză infinită ,
independent de mediu , după modelul
mecanic al forţelor de gravitaţie.
Faraday arată că noţiunile de câmp
electric şi câmp magnetic pe care le-a
introdus ca forme de existenţă a materiei,
stau la baza interpretării materialiste a
fenomenelor electomagnetismului. Au fost
dezvoltate de James Clerk Maxwell,
cunoscute ca ecuaţiile lui Maxwell.
Primele cercetări în domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului
în gudronul din huilă, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin
compresie şi răcire, cu care a putut să lichefieze aproape toate gazele
cunoscute în acel timp. În 1833 enunţă legea electrolizei, lege ce stă la baza
electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod,
anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeniea introduce termenii
de diamagnetism şi paramagnetism.
 A elaborat teoria electrizării prin influenţă şi
principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui Faraday),
enunţând astfel legea consevării sacinii electrice (1843).
Mai târziu, în 1846, arată că energia electrostatică
este localizată în dielectrici.
Ultimele sale cercetări arată acţiunea câmpului
electric asupra luminii polarizate sau efectul de
polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.
Ca preţuire a cercetărilor sale şi a contribuţiei sale în
fizică, denumirea unităţii de capacitate se numeşte
"Farad", iar numărul care exprimă cantitatea de
electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui
atomogram dintr-un element - "constanta lui Faraday".
Faraday: experimentatorul neobosit care a
descoperit dinamul electric
 FENOMENUL DE PRODUCERE A UNEI
Michael Faraday a TENSIUNI ELECTROMOTOARE ÎNTR-UN
constatat că prin variaţia unui CIRCUIT CARE ÎNCONJOARĂ UN FLUX
câmp magnetic se poate MAGNETIC VARIABIL SE NUMEŞTE
produce curent electric.
Circuitul unei bobine se
închide printr-un galvanometru . INDUCŢIE ELECTROMAGNETICĂ.
Neexistând generator în circuitul
electric, acul galvanometrului nu
deviază. La introducerea unui
magnet în bobină se constată că
acul galvanometrului deviază
atâta timp cât magnetul intră în
bobină ,dar revine la zero când
magnetul se opreşte .La
scoaterea magnetului din bobină
acul galvanometrului deviază în
sensul opus celui precedent.
Prin urmare ,la mişcarea
magnetului în bobină ia naştere
un curent electric . Un asmenea
curent se numeşte curent indus.
Se obţin aceleaşi rezultate dacă
magnetul rămâne fix şi se mişcă
bobina .
Fenomenul de inducţie electromagnetică poate fi pus în
evidenţă printr-o serie de experienţe:

Apropiind un
magnet de bobina, acul
galvanometrului G
deviază , indicand un
curent electric. Când
magnetul se opreşte
curentul dispare.
La îndepărtarea
magnetului curentul
reapare, dar de sens
opus celui iniţial.
Analog dacă în
locul magnetului
permanent se foloseşte
o bobină alimentată la o
tensiune electrică.
 Este un
dispozitiv in
Betatronul
care se
accelereaza
electroni. In
acest
accelerator
electronic,
electronii
injectati
intr-un tor
vidat sunt
mentinuti pe
traiectorie de
un camp
magnetic
limitat la
dimensiunile
torului.
 Diamagnetism = Proprietatea unui
corp de a avea o magnetizare de
sens contrar intensităţii câmpului
magnetic care i se aplică.
Capacitate a unor substanţe de a se
retrage din zonele puternice ale unui
câmp magnetic spre cele mai slabe.
Aranjament instrumental
pentru a arata
diamagnetismul
 In instalatiile de radiatii X sau in dispozitivul de
amorsare a scanteii la bujia motorului Otto se utilizeaza
bobina de inductie pentru a produce tensiunea
continua ridicata necesara acestor procese.
 Pompe

Masini de trefilat
Banda transportoare

Strung pentru prelucrarea lemnului

 STIMULAREA MAGNETICA
este aplicata in ultimele trei decenii
in terapie (stimulare neuromotorie) si
diagnostic (testarea raspunsului la
stimulare)
Descrierea procedurii:
Stimularea prin inductie APLICATII MEDICALE
electromagnetica reprezinta o
tehnologie aplicabila in neurologie, PRIN EXPUNERE
pentru depolarizarea membranei
celulelor excitabile si crearea CONTROLATA
controlata de potentiale de actiune
cuantificabile. LA CAMP
Domeniu de utilizare: ELECTROMAGNETIC
· Stimularea nervilor faciali, a
cortexului
a nervilor periferici
· Stimularea musculaturii in scop
recuperativ posttraumatic
· Determinarea vitezei de conductie
pe caile nervoase
Bibliografie
„Fizica pentru Tehnicieni” Volumul 2, G.
Enescu, Editura Tehnica Bucuresti –
1985
„Manual pentu scolile tehnice de maistri
anul I si II, Delia Munteanu si Ion Siman,
Editura de stat didactica si pedagogica
Bucuresti – 1962
,,Internet”