Sunteți pe pagina 1din 21

Essay Samples

Lipsa de interes a profesorilor din cadrul universitar

Lipsa de interes a profesorilor din cadrul universitar


reprezintă sabotarea celor care vor să fie specializați
într-un anumit domeniu și sabotarea sistemului
educațional.
Această problemă persistă de o lungă perioadă de
timp, ea devenind din ce în ce mai preponderentă,
chiar și în universități.
Lipsa de interes se dovedește prin întârzierea
profesorilor la cursuri sau seminare, prin forțarea
studentului în realizarea studiului 99% individual. De
asemenea, dacă nu explică lecțiile predate, dacă
răspund cu dezinteres la întrebările studenților sau
tratează indolent studenții și materia pe care trebuie
s-o predea, toate aceste fapte demonstrează lipsa
de interes de care dau dovadă.
[…] Într-adevăr, există și alte cazuri diverse, mai
particulare am putea spune. Până în prezent, am
trăit două probleme, destul de majore din punctul
meu de vedere. Prima problemă pe care am
întâmpinat-o era un profesor care “preda” din carte,
citea cuvânt cu cuvânt din ea, nu explica nimic și
apoi avea pretenția să fii înțeles ceva. Acest fapt m-
a obligat să recurg la studierea materiei individual,
un lucru pe care oricum trebuia să-l fac, dar nu tot
ce înseamnă de la teorie până la practică, cu
siguranță nu toată materia. Cealaltă problemă de
care am dat este una care m-a deranjat foarte tare.
Prin spusele mele de mai sus nu vreau să “atac” sau să
[…]
ofensez deoarece suntem oameni, e firesc să greșim sau
să uităm anumite chestii pe care trebuie să le facem.
Consider că aceste probleme pot fi rezolvate cu ușurință,
întotdeauna este loc de mai bine; comportamentul
studenților poate să fie mai adecvat încât să nu mai
afecteze profesorii, iar profesorii pot să treacă peste
orice problemă, totul în așa fel încât cursurile sau
seminarele să se desfășoare cum trebuie, iar
învățământul să decurgă normal, fără probleme. Atât
lipsa de interes a profesorilor cât și a studenților
cauzează încălcarea codului etic și deontologic al
învățământului universitar și nu numai.
Plagiatul

Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor,


procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei
alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au
fost obținute, prezentându-le drept creație proprie.
In cadrul Universitatii,in special in contextul realizarii
lucrarii de licenta, plagiatul trebuie evitat cat de mult
posibil cu introducerea unor citari care trebuiesc
evidentiate in ghlilimele si specificate in nota de
subsol.Lucrarea trebuie sa reflecte integral munca
autorului,cu multumiri specificate pentru contributii din
partea altor persoane.Plagiatul reprezinta un act contrar
conduitei academice.Prin plagiat se intelege utilizarea
ideilor sau cuvintelor altei personae,fara mentionarea
sursei. Studentii din Universitate se lovesc periodic de
acest fenomen in momentul conceperii unei lucrari sau
unui eseu.
Pentru a realiza lucrarea trebuie sa se
documenteze amanuntit adunand
materiale din diferite surse sau
folosind informatii cat mai originale.
Redactarea originala a lucrarii este o
munca asidua,se intinde pe o
perioada indelungata in care
studentul trebuie sa participle activ la
diferite cai de inspiratie cum ar fi
cursuri ,seminarii.
In cadrul eticii academice plagiatul
reprezinta o frauda ,furtul ideilor altor
persoane care incalca principiile etice ce
definesc omul. Dupa o astfel de frauda
,care se poate pedepsi cu luarea masurilor
drastice asupra persoanei in cauza ,ii
incarca acesteia constiinta ducand la un
probabil esec. Cum spune si citatul “A
exista este un plagiat”-Emil Cioran.
Plagiatul poate fi evitat doar in momentul in care
esti constient de regulile si principiile acestuia
deoarece exista doua tipuri de plagiat :voluntar
si involuntar.
” Septimiu Chelcea (2003) recomanda cateva
reguli pentru evitarea plagiatului involuntar,
valabile atat pentru citarea tipografica, cat si
pentru citarea electronica: »
Eu am ales aceasta tema cu scopul de a incerca sa
ma documentez despre acest fenomen si pentru
ca si eu ma voi lovi in viitor de redactarea unor
lucrari cu o importanta ridicata care presupun
implicare si
originalitate,timp,cercetare,stres,emotii.Din
aceasta cauza,tema trebuie foarte bine
studiata,aleasa corespunzator si in momentul in
care crezi ca poti aduna suficiente resurse ,te
poti decide in aceasta privinta si poti evita astfel
neplacerea de a te pune in situatia plagiatului.
Bibliografie:
 http://detectareplagiat.ro/cum_sa_evitam
_plagiatul.php
 http://www.referat.ro/referate/Norme_de_
redactare_a_unei_lucrari_stiintifice_in_do
meniul_stiintelor__istorice_si_politice_2e1
1a.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Plagiat.
Abuzul de putere în sistemul universitar romanesc

Principalele elemente la care ne gândim prima data când ne


referim la câmpul semantic al invatamantului universitar sunt
„studentul” și „profesorul”. Aceste titluri nu pot exista unul
fără celălalt: dacă nu ar fi niciun student, automat meseria de
„profesor” nu ar mai fi valabilă. Acest eseu are ca studiu
central relația de egalitate în mediul academic dintre cele
două categorii și expunerea consecințelor a eventualelor
abuzuri.
Prin definiție, un profesor este o „persoană calificată care predă
o materie de învățământ; persoană care indrumă, educă,
învață pe cineva” (dexonline.ro). Cu alte cuvinte, un cadru
didactic reprezintă pentru studenți un izvor de cunostințe
despre un subiect anume, un stâlp de rezistență pentru a
primi informații veridice și actuale în legătură cu domeniul lor
de interes. De asemenea, un student ce urmează cursurile
superioare își imaginează despre profesorul din fata sa că este
o „enciclopedie bipeda” sau un reprezentant al pasiunii sale
care îl poate ajuta sa devină și mai bun în viitoarea lui cariera.
Însă cum se simte studentul văzând la mentorul său
aplicarea unor acțiuni imorale? Poate bagajul de
informații al cadrului didactic să compenseze practicile
imorale săvârșite de acesta? O astfel de practică o
reprezintă abuzul de putere care este definit drept „un
delict săvârșit prin depășirea de către cineva
împuternicirii sale”(dexonline.ro). Cu alte cuvinte,
această infracțiune reprezintă uzul privilegiilor funcției
deținute în propriul beneficiu. Spre exemplu, un profesor
le poate impune studenților cu care are seminarii
achiziționarea unui suport de curs anume, chiar unul al
carui autor este însuși profesorul, cu amenințarea că nu
vor trece anul universitar dacă nu îl au.
Un alt caz de abuz de putere îl poate constitui impunerea
unei conduite anume pe principiul „asa este bine să
faceți”. Acest comportament poate veni din partea
profesorilor cu funcții importante, precum în facultățile
cu regim militar. Profesorii impun un respect forțat,
așteptând ca acest ordin să fie ascultat pe loc. Însă în
cazul în care un student nu respectă regula impusă,
acesta riscă să fie sancționat. Pe de altă parte, aceste
cazuri pot fi întâlnite și la restul facultăților din afara
sistemului militar. O situație frecvent întâlnită o
reprezintă jignirea și insulta în public a studentului în
momentele când întâlnește un profesor exigent ce ține
neapărat ca materia sa să fie învățată cuvânt cu cuvânt.
Drept consecință, libertatea studentului de a se exprima
este ingrădită, iar stima sa de sine riscă să scadă dacă
nu sunt luate măsuri.
Cum pot fi sancționate aceste acțiuni imorale? În
primul rând, trebuie amintit faptul că abuzul de
putere nu este doar o faptă imorala, ci și penală.
Conform Codului Penal, art. 296, aliniatul 1, „
Intrebuințarea de expresii jignitoare față de o
persoană de către cel aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu
închisoarea de la o luna la 6 luni sau cu amendă.”
În cazul în care problema sesizată conducerii
facultății în legătură cu acțiunile imorale ale unui
profesor nu este rezolvată, demersurile pot fi
continuate până la tribunal.
În concluzie, abuzul de putere în mediul
universitar este o faptă imorala, întrucât
duce la ingrădirea drepturilor de exprimare
sau a liberului arbitru față de studenți și
ceilalți profesori. Cariera de „profesor” ar
trebui văzută drept oportunitatea de a
împărți din pasiunea proprie cu cei dornici
de a afla mai multe, iar studenții nu ar
trebui considerați mijloace de
suplimentare a venitului lunar.
Bibliografie:
 „abuz – definitie și paradigma” dexonline.ro 22 feb.
2019 https://dexonline.ro/definitie/abuz
 Codul penal Codul de procedura penala. Ed. A 16-a
actualizata la 9 septembrie 2018 și ingrijita de
avocat dr. Petrut Ciobanu. Bucuresti, Romania:
Editura Rosetti International, 2018.
 „profesor – definitie și paradigma” dexonline.ro. 22 feb.
2019
https://dexonline.ro/definitie/profesor
 Socaciu, Emanuel et al. Etica și integritate academica.
Capitolul II: Ce este o persoana? Bucuresti,
Romania: Editura Universității din Bucuresti, 2018.
Suportul de curs și necesitatea unui profesor

Mediul academic are drept scop instruirea indivizilor


aflați în curs de perfecționare într-un anumit
domeniu. Nivelul de implicare atât al studenților, cât
și al profesorilor, dar și o serie de factori precum
moralitatea din cadrul universității, accesul la
materiale ș.a., determină formarea unuia sau a mai
multor profesioniști în domeniu sau, în caz contrar, a
unuia sau mai multor indivizi lipsiți de etică și
profesionalism.
În acest eseu voi face referire la procesul de
perfecționare al studenților în situația în care
formarea lor are loc într-o universitate imorală unde
este perpetuat un comportament imoral, mai exact
la atitudinea și implicarea profesorilor în acest
proces de formare, cât și la efectele acestor acțiuni
asupra studenților.
[…]Cum percepem însă o situație diametral opusă
în care există un suport de curs pentru o
materie, însă nu există un profesor care să o
prezinte asftel încât să fie înțeleasă? Poate fi
acest comportament perceput drept lipsit de
etică sau este mai degrabă un îndemn la studiu
independent? De ce este acest comportament
imoral : îndeamnă studenții la un comportament
imoral sau nu are consecințe din punct de
vedere etic?
În primul rând, acest comportament nu este etic față de
participanții la studiu. Deși neimplicarea unui profesor nu
este același lucru cu îndrumarea la plagiat, acest
comportament nu poate fi considerat etic din prisma
studenților. Este adevărat că învățământul universitar
este bazat mai ales pe studiu individual și cercetare, însă
este crucial ca introducerea unei informații noi să fie
facilitată de explicațiile unui cunoscător în domeniu.
Pentru a analiza această situație în mod obiectiv ne
putem raporta la teoria etică emisă de filosoful german
Immanuel Kant conform căreia ne raportăm la ceilalți
drept ființe umane (Mihailov, Constantinescu 34).
Toate aceste cadre de evaluare morală ilustrează
dificultatea cu care putem judeca o faptă sau un
comportament drept moral sau imoral, etic sau lipsit de
etică.
În concluzie, după cum a fost menționat anterior, există
fapte considerate imorale din punct de vedere academic
de un grup larg, însă o situație atât de specifică pe cât
este cea prezentată anterior nu poate fi clar încadrată în
categoria „moral” sau ”imoral”. Totuși, în urma scurtei
analize efectuate, nu se poate afirma că este perfect
moral ca un profesor să își bazeze cursurile pe studiul
individual al studenților, oricât de etice ar fi intențiile
sale.
Bibliografie :
 „Ethics.” Encyclopaedia Britannica Online. 24
Ian. 2019
<https://www.britannica.com/topic/ethics-
philosophy>
 Nica, Daniel. „Cadre de evaluare morală.”
Curs de Etică și integritate academică.
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine,
București. 30 octombrie 2018. Curs
 Socaciu, Emanuel et al. Etică și integritate
academică. București : Editura Universității din
București, 2018