Explozibili

Matei
Dragusin
 Explozibilul
Introducere
• Un material exploziv (explozibil),
sau o substanță explozivă este o
substanță (sau amestecuri de
substanțe) aflată în stare
metastabilă, capabilă să sufere sub
acțiunea căldurii sau a unui factor
mecanic, o transformare explozivă
în urma căreia reacționează rapid,
se descompune brusc și violent cu
dezvoltare puternică de căldură,
lumină și gaze, provocând o
creștere mare a presiunii în mediul
său ambiant
 Istoric
• Istoria explozivilor începe undeva
în anul 200 î.c. când în China
este descoperită accidental
pulberea neagră, ce avea să
constituie pentru aproximativ
2000 de ani cel mai important
material exploziv de uz civil și
militar.
• Prima atestare documentară
privind existența unei fabrici de
pulbere neagră datează din anul
1040 în localitatea chineză Pein
King.
• Între anii 1100 și 1200 începe în
China fabricarea artificiilor.
• În secolul al XIII-lea, călugărul
englez Roger Bacon realizează
amestecuri pe bază de azotat de •
potasiu.
• Germanul Berthold Schwartz
începe fabricarea pulberii negre și
studiază proprietățile acesteia.
• Folosirea pulberii negre a
continuat până la mijlocul
secolului XIX, când chimiști
germani și suedezi sintetizează
deja primii explozivi, acidul picric
și fulminatul de mercur.
• În anul 1846, profesorul italian
Ascanio Sobrero sintetizează
pentru prima dată nitroglicerina
(trinitratul de glicerină).
• La mijlocul secolului XIX,
inventatorul suedez Immanuel
Nobel reia cercetările privind
sinteza nitroglicerinei, începe să o
producă și comercializeze,
deschizând în 1863, împreună cu
fiul său Alfred Nobel, prima
fabrică de nitroglicerină.
• În anul 1864, Alfred Nobel
inventează primul detonator
pirotehnic.
În anul 1867 încep să se producă
primii explozivi brizanți.
• La începutul Primului Război
Mondial, trinitrotoluenul (TNT)
devine explozivul standard și
rămâne practic până în zilele
noastre cel mai important
exploziv brizant de uz militar.
 Detonația
si
Explozia
• Detonația este forma este transferată la
de transformare prin exterior având loc un
care ia naștere lucru mecanic care
randamentul maxim al dislocuiește mediul
unei substanțe exterior.
explozibile cu o ardere Explozia este un
completă a produșilor fenomen special de
rezultați și prin care se transformare chimică
degajă cantitatea care poate lua forma
maximă de căldură și detonației (explozii
minimă de gaze toxice. detonante) sau a
deflagrației (explozii
• Explozia reprezintă un deflagrante), în funcție
fenomen chimic de de viteza de propagare
descompunere rapidă a care poate fi de câteva
unui mediu exploziv mii de metri pe secundă,
care este instabil respectiv de câteva zeci
termodinamic, în cursul de metri pe secundă.
căreia energia interioară
Simbol
 Clasificarea Explozibilor
Explozivi de mare putere
Explozivii de mare putere sunt explozivi pe bază de nitroglicerină sau
nitroglicol (cu conținut de peste 6%), pentrită, hexogen, octogen și
amestecuri ale acestora, explozivi plastici, elastici și fitile detonante. Ei sunt
întrebuințați numai în stare pură sau în amestec cu alte substanțe pentru
fabricarea mijloacelor de amorsare (capse de aprindere și capse detonante),
precum și pentru declanșarea unei forme de descompunere a explozivilor ca
detonație, explozie, deflagrație, ardere. Explozibilii de mare putere sunt
folosiți de obicei în minerit, demolări și activități militare. Suflul detonării
atinge viteze între 1.000 și 9.000 m/s. În această categorie mai sunt incluși
fulminații de mercur, de argint, de cadmiu și de cupru, azida de plumb,
precum și nitrurile de mercur și argint.
Explozivi de putere medie
Din categoria explozivilor de medie putere fac parte trotilul (trinitrotoluenul –
TNT), tetrilul și ceilalți explozivi nitroaromatici, precum și cei pe bază de
azotat de amoniu (Amatol și Torpex) cu mai puțin de 6% nitroglicerină sau
nitroglicol, explozivi pe bază de clorați și perclorați, gelurile explozive,
amestecurile explozive simple de tip AMAL, emulsiile explozive și dinamita
RA. Acești explozivi se caracterizează printr-o sensibilitate mică la impulsuri
mecanice, termice sau acustice, dar printr-o mare sensibilitate la activarea
undei detonante. Acești explozivi realizează puntea de legătură între
explozivii de amorsare primară și încărcăturile de explozivi cu sensibilitate
mai mică. De aceea, acești explozivi se mai numesc și explozivi intermediari.
Datorită proprietăților termoexplozive, aceștia sunt întrebuințați la fabricarea
capselor detonante, a fitilelor detonante sau a detonatorilor.
Explozivi de mică putere
Explozivii de mică putere mai sunt denumiți și explozivi
neomogeni. Din această categorie fac parte amestecurile explozive
simple de tip nitramon (AM-1) și nitromonit, pulberile negre cu fum
și similare, amestecurile explozive cu peste 30% materii inhibitoare
(clorură de sodiu, clorură de amoniu etc.), explozivii antigrizutoși,
capsele detonante de orice tip, releele întârzietoare și sistemele de
inițiere neelectrică. Explozivii neomogeni au sensibilitate mică față
de acțiunile exterioare.
Explozivi slabi
Explozivii slabi sunt pulberile coloidale fără fum, pe bază de
nitroceluloză, de nitroglicerină și amestecuri de nitroglicerină cu
nitroglicoli, amestecurile incendiare, fitilele de amorsare Bickford și
pulberile eterogene.
Explozivii slabi sunt explozivi a căror formă de transformare
explozivă este deflagrația declanșată prin intermediul unui impuls
de natură termică (flacără, scânteie). Principala caracteristică a
acestor explozivi o constituie viteza mică a procesului de
transformare explozivă. Din acest motiv, acești explozivi sunt
întrebuințați la executarea lucrărilor de dislocare a rocilor în bucăți
mari. Pulberile eterogene sunt întrebuințate la fabricarea
mijloacelor de amorsare ca fitilul Bickford, capsele de aprindere și
capsele detonante.
 Tipuri de explozivi

• Tipuri de explozivi • Geluri explozibile

• Explozivi militari • Explozivi plastici
• Trinitrotoluen • Pulberi omogene
• Hexogen și octogen
• Explozivi
• industriali
• Nitroglicerină
• Dinamita
• Azotat de amoniu
• Astralita
• Pentrit
• Nitrați de celuloză