Sunteți pe pagina 1din 21

TMC TEMA 3

CONTINUTURILE CURRICULARE

Structura

Sursele curriculare şi nevoile educaţionale


Criterii de proiectare şi dezvoltare curriculară
Provocari in elaborarea curriculara
Modalităţi de organizare curriculară
Anexa (facultativa)
Sursele curriculare şi nevoile educaţionale

Conţinuturile din curriculum trebuie să fie deschise


şi permeabile la noile elemente ale cunoaşterii si
experienţei umane. Alte conditii:
-echilibru între ceea ce este constant, peren şi
general în cunoaştere şi ceea ce este perisabil,
efemer;
-perenitatea şi consistenţa – prin concepte, teorii,
metodologii;
-aplicabilitatea şi eficienţa – prin elemente
conjuncturale, contextuale...
Surse ale conţinuturilor curriculare
- cunoştinţele acumulate din diverse surse: cărţi, căi de
cunoastere digitală (internet), diverse materiale si texte
editate de oamenii de ştiinţă, profesori specialişti în
diferite domenii ale cunoaşterii;
- conţinuturile şcolare din alte ţări europene,
structurate in spiritul dezvoltarii UE si care rezonează cu
sistemul nostru de învăţământ;
- documente semnificative privind viaţa socială,
economică, culturală, istorică (statistici, rezultate ale
unor anchete, reviste, producţii artistice etc);
Surse ale conţinuturilor curriculare

- studii şi cercetări ale unor instituţii de profil;


- opiniile persoanelor calificate (oameni de ştiinţă,
cadre didactice etc)...
- studii sociologice, analize ale activităţii profesionale
care prefigurează tendinţele de evoluţie socială şi
profesională;
- rezultate ale cercetărilor (psihopedagogice) asupra
nevoilor si intereselor educationale ale copiilor si
tinerilor, ale indivizilor si grupurilor sociale
Cadre situaţionale – nevoi educationale
Viaţa socială şi culturală
- comunicarea şi exprimarea prin cuvântul scris sau vorbit;
- utilizarea mijloacelor audiovizuale si digitale, multimedia (în extindere);
- transmiterea patrimoniului social-cultural;
- afirmarea identităţii şi unităţii naţionale, in context european...
Viaţa individuală
- formarea capacităţilor intelectuale, a deprinderilor şi atitudinilor care
permit exercitarea unei profesii;
- protejarea sănătăţii fizice şi mintale, personale şi familiale – igiena
vieţii;
- realizarea unui echilibru între sănătatea fizică şi mintală, între muncă
şi loisir
- dezvoltarea creativităţii – condiţie a progresului individual şi colectiv
Cadre situaţionale – nevoi educationale
Dezvoltarea economică şi socială
- formarea resurselor umane şi a competenţelor profesionale în
diverse domenii sociale si economice;

Mediul
- cunoaşterea, protejarea şi amenajarea mediului natural;

Formarea permanentă
- continuarea propriei educaţii de-a lungul vieţii;
- perfecţionarea şi desăvârşirea profesională, adaptarea la
noi cerinţe;
- formarea adulţilor, în sectoare de activitate defavorizate.
NEVOILE DE DEZVOLTARE ALE COPIILOR
(cu accent pe copilaria timpurie)

- miscare si explorare
- dezvoltare prin joc si interactiune
- mediu securizant si afectuos
- stimulare
- adulti responsabili…
(EV)
NEVOILE ESENTIALE ALE COPIILOR...
(Brazelton, T., B., Greenspan, S., 2013)

 Nevoia de relaţii de îngrijire permanente


 Nevoia de protecţie fizică, siguranţă şi ordine
 Nevoia de experienţe adaptate diferenţelor individuale
 Nevoia de experienţe adecvate din punct de vedere al
dezvoltării
 Nevoia de stabilire a limitelor, de structură şi de
aşteptări
 Nevoia de comunităţi stabile şi suportive şi de
continuitate culturală
Criterii de proiectare si dezvoltare curriculară

A. Criterii filosofice - o anumită concepţie asupra asupra


omului, locului şi destinului său în univers, determinată de
epoca social-istorică, de tipul de societate, de cultura etc.
In mod concret, perpectiva filosofică este concretizată într-
o anumita conceptie despre educatie, cu deosebire privind
idealul educaţional şi scopurile (ca finalităţi cu caracter
mai general).

B. Criterii ideologice – legate de interesele şi aspiraţiile


celor care au puterea de a lua decizii la un moment dat. La
noi in aceasta perioada conceptia ideologica despre
educatie este obiectivata in prevederi legale care stau la
baza curriculum-ului formal (oficial): Legea educatiei
(nr.1/2011) in planurile de guvernare si diversele
reglementari sectoriale (de invatamant).
Criterii de proiectare si dezvoltare curriculară

C. Criteriile ştiinţifice si/sau epistemologice – conceptia despre


cultura, dezvoltata din punct de vedere pedagogic - nivelul la zi
al cuceririlor ştiinţifice şi tehnice. Reflectarea ştiinţei în
conţinutul învăţământului se face prin disciplina de
învăţământ. Unii autori (Cristea S, 2003) disting doua tipuri
(nivele) de cultura generala care trebuiesc obiectivate in
disciplinele de invatamant:
cultura generala instrumentala (invatamantul primar);
cultura generala de baza (invatamantul secundar).

D. Criterii psihologice – conceptia despre invatare – valorifica


teoriile psihologice despre invatare, mai ales teoriile care
evidentiaza rolul activitatii elevului; aici este de semnalat si
cerinţa asigurării unor niveluri de conţinut corespunzatoare, în
raport cu particularităţile de vârstă ale elevilor, cu capacităţile
lor de asimilare a informaţiilor.
Criterii de proiectare si dezvoltare curriculară

E. Criterii etice si deontologice – prevenirea si evitarea elementelor


curriculare care sa pericliteze echilibrul mintal, atitudinal, aspirational
etc al copiilor/elevilor/studentilor

F. Criterii pedagogice - ilustrează nevoia de selectare şi structurare a


curriculum-ului în scopul:
de a se asigura un echilibru între cultura generală şi cea de
specialitate, în raport cu nivelul şi tipul de şcoală;
de a se asigura continuitatea şi accesibilitatea în învăţare;
de a organiza predarea-învăţarea în spirala a cunoştinţelor (revenirea
periodică pe traseul şcolarităţii asupra unor cunoştinţe fundamentale)
de a realiza selecţia conţinutului în funcţie de valoarea, de relevanţa
formativă şi de puterea explicativă şi aplicativă a acestuia;
asigurarea unei analogii funcţionale între logica didactică şi cea
ştiinţifică.
Provocari in elaborarea curriculara
 Transpozitia didactica – asa cum am aratat deja (in
sensul trecerii de la curriculum-ul prescris la cel
realizat) transpozitia se refera si la traducerea
elementelor cunoasterii stiintifice in elemente de
continut didactic, care urmeaza a fi predate si invatate
in scoala.

 Acest proces (didacticizare, dupa Cucos, 2002) sau


transinformatie (Neacsu, I.) se regaseste atat in faza de
elaborare a documentelor curriculare (planuri de
invatamant, programe, manuale etc) – transpozitia
externa - cat si in etapa de predare-invatare efectiva
(amprenta subiectivitatii profesorului, elevilor, efectele
interactiunilor contextuale etc). – traspozitia interna...
Schema de realizare a transpozitiei
didactice dupa Develay (1992)

Cunostinte Practici sociale de


savante (stiintifice) referinta

Munca celor care concep programele scolare


- didacticizarea (transpozitia externa)

Cunostinte de invatat Munca profesorului

Cunostinte invatate Munca elevului


Alte provocari

 Necesitatea educatiei interculturale - sa reflecte


diversitatea etnoculturala a spatiului scolar concret...
 Raport adecvat intre cunoasterea stiintifica (savanta)
si una comuna (chiar banala) a noului, pe multiple
planuri si canale de cunoastere...
 Cunoasterea stiintifica de tip clasic – ca o stofa sau
panza de paianjen, tesuta in forme regulate, ordonate
(Cucos, 2009)...
 Cunoasterea moderna - ‚mozaicata’, care include o
mare doza de aleatoriu (similara cu textura pâslei)…
Modalităţi de organizare curriculară
 Organizarea logica – se pleaca de la logica stiintei care
este transpusa intr-o disciplina scolara. Nu in toate
situatiile logica unei stiinte se poate adecva
corespunzator la nivel didactic.

 Organizarea lineara – continuturile se prezinta intr-o


succesiune, care se afla in relatie si se preconditioneaza
– cele anterioare le predetermina pe cele prezente. Este
specifica acestei modalitati abordarea o singura data a
unei cunostinte, fara a se mai reveni ulterior, in alte
clase (exemple: psihologia, clasa a Xa, filosofia etc...).
Modalităţi de organizare curriculară
 Organizarea concentrica – structurarea cunostintelor in
asa fel incat se revine ulterior cu imbogatirea sau
aprofundarea lor, pe diferite trepte de invamant. Prin
combinarea acestui mod cu cel anterior (linear) se
ajunge la o structura spiralata a predarii-invatarii.

 Organizarea interdisciplinara a continuturilor deriva din


domeniul cercetarii stiintifice se reflecta in domeniul
educatiei scolare sub doua aspecte:
- conceperea continuturilor in aceasta maniera
(interdisciplinara);
- organizarea proceselor didactice in maniera
respectiva.
Conexiunile dintre discipline – posibilitati de
integrare curriculara

 Multidisciplinaritatea – primul nivel de conexiune


– inseamna juxtapunerea, combinarea unor
elemente ale diverselor discipline, fara
evidentierea elementelor comune;

 Pluridisciplinaritatea – nivel superior de integrare


disciplinara, bazat pe o comunicare simetrica, ca
modalitati explicative;
- se centrează pe conţinuturi/cunoştinţe;
- se realizează prin învăţare tematică;
- se axează pe conexiuni între conţinuturi.
Posibilitati de integrare curriculara
Interdisciplinaritatea – o forma de conexiune mai avansata, duce
la convergenta intre discipline, cu referire la o problematica care
nu poate fi rezolvata de nici una dintre disciplinele respective;
- se centrează pe competenţele generale;
- se realizează prin învăţarea bazată pe probleme;
- se axează pe formarea şi perfecţionarea unor competenţe
transferabile.
Transdisciplinaritatea – nivelul cel mai inalt de conexiune -
intrepatrunderea mai multor discipline, din care pot rezulta in
timp noi discipline sau domenii de cunoastere; trebuie sa existe
axiome si concepte comune...
- se centrează pe valori şi atitudini;
- se realizează prin învăţarea bazată pe proiect;
- se axează pe soluţii la probleme ale vieţii reale.
Organizarea modulara
 Se refera la structurarea continuturilor in moduli didactici,
respectiv seturi de cunostinte, situatii didactice, activitati de
invatare delimitate, corespunzatoare cerintelor si posibilitatilor
unor grupe sau clase de elevi.
 Cursurile modulare presupun optiunea prealabila si intr-un
fel selectia elevilor, in functie de capacitatile si interesele lor.
Aceste cursuri sunt complementare celor comune, desfasurate
pe baza planului cadru, al disciplinelor fundamentale,
obligatorii (trunchi comun sau curriculum de baza).
 Modulii didactici pot fi diferiti din punct de vedere al
gradului de dificultate, al nivelului si ritmului de lucru.
 Pot exista moduli de recuperare (ratrapare) pentru elevii
cu dificultati sau de aprofundare pentru elevii care invata mai
repede.
 Legea Educatiei Nationale (Nr.1/2011) prevede in acest
sens posibilitatea ca in aplicarea programelor scolare cadrele
didactice sa aiba la dispozitie pentru asemenea activitati
diferentiate (ratrapare si aprofundare) 25% din timpul de
predare-invatare alocat.
Organizarea integrata a continutului
Are in vedere asamblarea unor elemente de continut
particulare in noi discipline (structuri explicative) – de pilda
‚Stiintele naturii’, ‚Stiintele socioumane’, ‚Trebuintele omului’,
‚Jocurile sociale’ etc
Integrarea continuturilor se poate face pe mai multe
criterii de polarizare:
- in jurul unui pol stiintific – (seturi de concepte, scheme
operatorii, metodologii etc);
- catre un pol practic – precum centrele de interes ale lui Ovide
Decroly – hrana, securitate, afiliatie etc;
- spre un pol social – aspecte economice, politice, religioase
etc;
- inspre un pol personal – iubire, familie, boala etc.
Integrarea curriculara se face si prin alternative
educationale, de tip Step by Step, in activitatea din
invatamantul prescolar, mai recent la clasa pregatitoare si
clasele I-II...
Caracteristici şi tendinţe ale continuturilor
curriculare (concluzii)
 Selectivitatea - selectarea şi stabilirea unor priorităţi informative şi
formative, în funcţie de multiple criterii, de finalitati educationale si conditii
contextuale, de varietatea surselor si a necesitatilor/ nevoilor educationale ale
unor diverse grupuri tinta.
 Dinamica si constanta - nevoia de schimbare continuă a curriculum-
lui, datorită progresului accelerat al cunoaşterii umane, dar si de stabilitate,
perenitate…
 Accesibilitatea - cunoştinţele selectate, pe diverse criterii, sunt
prezentate, explicate, demonstrate pentru a putea fi asimilate de copii/elevi
(combinarea logicii ştiinţifice cu logica didactică).
 Existenţa unor posibilităţi multiple de structurare – logic, linear,
concentric, monodisciplinar, interdisciplinar (cu variantele: multidisciplinar,
pluridisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar), modular, integrat…
 Este foarte importanta transpozitia didactica – proiectarea si
implementarea curriculara, atat in etapa de elaborare a documentelor
curriculare oficiale cat si in procesul efectiv de instruire scolara (predare-
invatare-evaluare)…