Limba română ca limba a doua

P.I.P.P.
Cluj-Napoca
10 octombrie 2013
 Cuprins

1. Limba română ca limbă a doua

2. Articolul de dicţionar/ intrare în dicţionar / cuvânt
titlu
3. Exerciţii
4. Limba literară (limba standard)
5. Limba literară. Tabloul lingvistic al societăţii de astăzi
(Valeria Guţu Romalo )
6. Sistemul gramatical al limbii române
7. Nivelul fonematic vs. morfematic, nivelul lexematic şi
nivelul sintagmatic
Limba română ca limbă a doua
Încercați să identificați motivele pentru care nativii
maghiari învaţă limba română:
• din dorința de a cunoaște limba națională,
• din nevoia de a învăța,
• din obligație – disciplină obligatorie, existentă în planul
de învățământ,
• de frica părinților,
• pentru a-și bucura părinții,
• pentru a obține calificative / note bune,
• pentru plăcerea de a ști,
• din curiozitate.
 Articolul de dicţionar/ intrare în
dicţionar / cuvânt titlu
• Fereástră, ferestre, s.f. 1. Deschizătură de formă
regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul
etc. pentru a permite să intre aerul şi lumina; ansamblu
format dintr-un cadru fix şi din cercevele în care se
fixează geamuri, montat în deschizătura amintită;
ansamblu format din această deschizătură, împreună
cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul fixat în
cercevele. ◊ Fereastră oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca
banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi
risipitor. 2. Loc în care se întâlneşte un puţ de mină cu o
rampă subterană. 3. (fig.) oră liberă intercalată între
două ore de curs în programul zilnic al unui profesor
sau al unui student .- Lat. fenestra.
 Articolul de dicţionar
intrare în dicţionar
cuvânt-titlu

- termenul definit (la forma de singular), cu accentul marcat

- forma de plural,
- categoria gramaticală (s.f.- substantiv feminin),
- sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe
sensuri, acestea sunt explicate unul după altul 1., 2., 3.),
- expresii care conţin cuvântul în discuţie introduse prin
semnul ◊,
- etimologia cuvântului (limba şi forma de provenienţă).
 Exerciţiul 1
MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s.f. Aliment preparat din
făină de porumb (mai rar de mei, hrişcă etc.)
fiartă în apă. ♢ Expr. (Fam.) A o pune de
mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o
situaţie dificilă, neplăcută; a o păţi; a da greş.
♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de
energie şi de iniţiativă. [Var.: (reg.) mălígă s.f.]
– Et.nec.
 Exerciţiul 2
TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un
text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a
tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza
semnalelor recepţionate. 2. Fig. A reprezenta, a
exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în
practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma
o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă
natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în faţa
justiţiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanţe
judecătoreşti. ♢ (În expr.) A traduce în viaţă = a pune în
aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza.
[Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr.
traduire.
 Limba literară (limba standard)
• rol central în „viaţa lingvistică” a unei comunităţi, în
„sistemul lingvistic al unui stat”
• „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”
• se utilizează în domeniul culturii şi al relaţiilor oficiale
• se opune vorbirii familiare şi variantelor regionale
• specificul ei: caracterul normat - caracterizată prin
anumite norme, care reprezintă „corectitudinea” în
utilizarea limbii respective
– încălcarea acestor norme e sancţionată social de opinia
publică, iar la şcoală, prin note.
 Limba literară. Tabloul lingvistic al societăţii de
astăzi (Valeria Guţu Romalo )
• cei care cunosc limba literară, dar stăpânesc şi o variantă dialectală,
fiind capabili să recurgă, în funcţie de context, la oricare dintre cele
două variante.
• cei a căror competenţă lingvistică se identifică cu o variantă locală,
dar recunosc coexistenţa în societate a unui mod de exprimare
diferit, mai general şi mai oficial.
• cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de
expresie, chiar dacă în competenţa lor lingvistică se includ şi
elemente lingvistice neliterare (dialectale, argotice etc.) şi care
recurg la varianta literară în toate situaţiile de comunicare, oficiale
şi neoficiale, profesionale şi familiare.
• cei în a căror competenţă lingvistică un rol important revine
elementului argotic şi local şi care manifestă o sensibilitate redusă
atunci când trebuie să se adecveze lingvistic la o situaţie de
comunicare. (Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală, p.
226).
 Exerciţiul 3
MOMENT DE REFLECŢIE
• În care dintre categoriile de vorbitori stabilite
de Valeria Guţu Romalo vă încadraţi?
Cunoaşteţi persoane care fac parte din
celelalte categorii?
 Exerciţii 4
• Numiţi trei dicţionare ale limbii române şi
explicaţi specificul lor.
• În calitate de vorbitori de limbă română ca limbă
a doua, arătaţi la ce dicţionare ale limbii române
aţi recurs cel mai frecvent până acum.
• Selectaţi din două dicţionare ale limbii române,
articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi
arătaţi şi explicaţi diferenţele.
• Arătaţi care este structura de dicţionar (DEX) a
cuvântului a fugi.
 Sistemul gramatical al limbii române

Pescarul mâncase peştele repede. (sintagme)

Pescarul +mâncase +peştele +repede. (lexeme /

cuvinte)
Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. (morfeme
– lexicale şi gramaticale)
P+e+s+c+a+r+u+l m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e
r+e+p+e+d+e. (sunete, foneme, litere)
 Sistemul gramatical al limbii române
NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se
integrează la rândul lui într-un palier care conţine situaţii de
comunicare concrete.
Este alcătuit din unităţi sintactice (sintagme).
NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se
integrează în nivelul sintagmatic. Este alcătuit din unităţi
lexematice (lexeme, cuvinte).
NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se
integrează în nivelul lexematic. Este alcătuit din unităţi
morfematice (morfeme de diferite feluri – gramaticale, lexicale
etc.).
NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. Este
alcătuit din unităţi fonematice (sunete articulate, foneme).
 Nivelul fonematic
• alcătuit din sunete articulate.
• din punct de vedere fizic: sunetele au calităţi
acustice şi articulatorii, care se realizează prin
vibraţiile aerului eliberat de aparatul fonator şi
percepute de aparatul auditiv.
• din punctul de vedere al funcţiei şi valorii pe
care o au în comunicare, aceste sunete se
numesc foneme.
Nivelul morfematic, nivelul lexematic
şi nivelul sintagmatic
–plan al expresiei (uşor de sesizat:
succesiunea de unităţi morfematice,
lexematice şi sintagmatice;
succesiunea de sunete, cuvinte rostite)
–plan al conţinutului (care constituie
semnificaţia, înţelesul).
Nivelul fonematic vs. morfematic, nivelul
lexematic şi nivelul sintagmatic
• Nivelul fonematic: are un singur plan, al
expresiei, lipsindu-i semnificaţia proprie
(fonemele nu au înţeles propriu).
• Nivelul morfematic, lexematic, sintagmatic:
construite pe două planuri