Revolutia de la 1848

Gyenge Vlad
Ion Heliade-Rădulescu
 Ion Heliade-Rădulescu (nascut pe 6 ianuarie 1802, Târgoviște — decedat pe 27 aprilie 1872,
București) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române
și primul său președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română
prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și
ca un precursor al poeziei moderne.
 După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă, înainte de a învăța
să citească românește din lucrarea Istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior,
sub influența mamei sale, Eufrosina care "știa carte numai grecească", după cum mărturisește
Heliade.
 Personalitatea complexă de scriitor a lui Ion Heliade Rădulescu a provocat în literatura română
ample controverse, opiniile criticilor literari oscilând între acceptări elogioase și contestări severe.
Indiferent de unele opinii negative, Heliade rămâne un reper important în dezvoltarea literaturii de
limbă română. Îndemnul său impetuos: „Scrieți, băieți, numai scrieți!”, este emblematic pentru
generația care a contribuit decisiv la dezvoltarea modernă a literaturii române.
Activitate literară
 Între 1822-1829 Heliade devine succesorul lui Gheorghe Lazăr la conducerea Colegiului Sfântul
Sava, după retragerea acestuia și va preda cursuri de „Aritmetică rațională, de geometrie și
trigonometrie, de algebră, de geographiă matematică sau astronomie”. Alături de Heliade au predat
cursuri din 1823 Teodor Paladi și Ion Popp, iar din 1825 Eufrosin Poteca, Simion Marcovici și
Costache Moroiu. În anul 1823 cumpără modesta casă locuită de Gheorghe Lazăr în Obor, zis și
Târgul din afară (Heliade scrie: „Târgul d-afară”).
 Heliade este fondatorul primului ziar apărut în Țara Românească: Curierul românesc, publicat
începând cu 1829 și difuzat prin librarul Iosif Romanov. La 8/20 aprilie 1829 apare Curierul
românesc, prima gazetă în limba română din Principate, în care s-au publicat articole în limba
română și franceză. Gazeta avea ca deviză „Urăsc tirania și mi-e frică de anarhie”. Publicația a
apărut cu unele întreruperi până în anul 1859. La 27 mai 1848, în toiul evenimentelor revoluției,
Curierul românesc a fost suprimat, la recomandarea comisarului imperial rus, ceea ce a provocat
protestul lui Heliade, care a înapoiat diploma de mare clucer. Ulterior evenimentelor revoluției,
ziarul a reapărut, continuându-și apariția până la 12 decembrie 1859, punând bazele presei
românești și fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată.
Participarea la Revoluția de la 1848
 În primăvara anului 1848, când au izbucnit primele revoluții europene, Heliade a fost determinat
să colaboreze cu Frăția, o societate secretă revoluționară, înființată la București de Nicolae
Bălcescu, Ion Ghica, Christian Tell și Alexandru G. Golescu în 1843 și a devenit membru în
comitetul de conducere al acesteia. Este implicat în evenimentele de la 1848: a participat la
redactarea, în cea mai mare parte, a Proclamației de la Islaz, împreună cu Nicolae Bălcescu, ce
cuprindea revendicările pașoptiștilor în 22 de articole, sub deviza „Respect la proprietate. Respect
la persoane”. Lui Heliade i-a revenit și misiunea tipăririi documentului Proclamației. La 6 iunie
1848, Heliade și Ștefan Golescu se îndreaptă spre județul Romanați, unde erau așteptați de
ispravnicul Gheorghe Magheru, „general căpitan al armiilor neregulate și șeful gvardiilor naționale
din toată România”, prieten al lui Heliade. După o slujbă religioasă oficiată de popa Radu Șapcă
din Celei, însoțit de alți doi preoți, a citit Proclamația în fața țăranilor, în localitatea Islaz, la 9
iunie/21 iunie 1848; Proclamația cuprindea cuvinte înflăcărate: „Fraților români, timpul mântuirii
noastre a venit; popolul român se deșteaptă la glasul trâmbiței îngerului mântuirii și își cunoaște
dreptul său suveran”. Prin programul-proclamație, Țara Românească își proclama deplina
„neatârnare administrativă și legislativă”, deci autonomia. Introducerea literară a Proclamației
vădește faptul că această introducere a fost scrisă probabil de Heliade. Vodă Bibescu a fost convins
să semneze și el (în public) textul Proclamației de la Islaz (în 11 iunie), ce a fost intitulată noua
constituție, care a fost acceptată astfel de domnitor, acesta încuviințând și formarea unui guvern
provizoriu.