SOCIETATE

GÂNDURI
• ,,Arta de a îmbătrâni este arta de a apărea în
faţa generaţiilor care vin după tine ca un
sprijin şi nu ca un obstacol, ca un confident şi
nu ca un rival.” (André Maurois)
• ,,Bătrâneţe haine grele, ce să fac să scap de
ele!...”(vechi cântec popular românesc)
 INTRODUCERE
Integrarea familială – participare la viaţa familiei;
atitudine de acceptare a persoanei vârstnice de către
familie. Procesualitatea interacţiunilor dintre indivizi
sau grup şi mediul social specific sau integral, prin
intermediul căruia se realizează un echilibru social al
părţilor.
Integrarea socială: reprezintă o politică a societăţii
faţa de vârstnicii pensionari din prima categorie-capabili
să rămână activi dupa vârsta de 65 de ani, prin care se
urmăreşte asigurarea unui cadru social necesar
desfăşurarii unei activităţi utile din punct de vedere
social.
Bătrâneţea este abordată astăzi sub
numeroase unghiuri de vedere:
Biologic
Psihologic
Social
imagine
Cultural
Etic
Juridic
• Bătrâneţea

este perioada de viaţă în care stigmatele

involuţiei normale devin evidente, date le
sunt rezultatul unor modificări structural şi
funcţionale apărute în timp, la nivelul
sistemelor şi subsistemelor organismului.
 VÂRSTA A TREIA
Vârsta a III a- cum mai este denumită
bătrâneţea-trebuie privită diferentiat, ţinând
seama de cele trei etape în care este
subîmpărţită:
• 1.-etapa de la 60 la 74 de ani include persoanele
vârstnice;
• 2.-etapa între 75 şi 90 de ani se situează
bătrâneţea propriu-zisă;
• 3.-etapa celor longevivi - cei care ating 90 de ani
şi depăşesc;
 Durata medie de viata a crescut spectacular
in decursul istoriei umane:de la 19 ani in
epoca de piatra,la 25-30 ani in secolul
al XVII-lea,40 de ani in secolul al XIX- lea,
atingand 73-74 de ani in zilele noastre.
 Pensionarea este un moment important
in viata fiecarui individ si este privita diferit
nu numai in functie de tipul pensionarii (de
boala sau de varsta) ,ci si de multi alti
factori (temperament, sex , preocupari
extraprofesionale anterioare). Pentru cei
nepregatiti poate reprezenta un stres major,
determinand o adevarata criza morala(
“criza pensionarii” ,”drama pensionarii “).
 “Criza pensionarii” se manifesta mai frecvent la cei care nu au avut
anterior o ocupatie extraprofesionala care sa-I pasioneze (un
hobby).Pana la urma este firesc ,daca ne gandim ca omul se
dezvolta sub influienta muncii,care i-a format personalitatea si
caracterul,i-a impus rigoare,ordine,ritm.
• Pensionarea este încheierea perioadei oficiale de muncă şi un
moment major în viaţa tuturor indivizilor. Aceasta este văzută de cei
mai mulţi autori drept o perioadă de ajustări cruciale.
• Pentru cei mai mulţi adulţi aflaţi la vârsta pensionării, profesia era
cea care oferea cele mai multe ancore pentru existenţă şi cele mai
multe scopuri pentru viaţă. Viaţa individului pentru decade întregi
era organizată în funcţie de orarul de lucru.
• Retragerea din viaţa activă este momentul în care adulţii se văd
confruntaţi cu problema organizării personale şi independente a
programului.
•
 Este mult mai uşor pentru aceia care au
obişnuinţa activităţilor comunitare sau a activităţilor
de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat
interese în afara profesiunii, pensionarea poate fi
întâmpinată cu mare dificultate.
De asemenea, pentru femeile care au fost casnice
poate fi dificilă retragerea din activitate a soţului, căci
el se va afla acasă, adică în „spaţiul de lucru” al
femeii, şi aceasta necesită, de asemenea, unele
adaptări. O altă problemă a pensionării este
dificultatea legată de micşorarea venitului, cu
implicaţii asupra planurilor de viaţă, a organizării de
zi cu zi a activităţilor.
 Integrarea socială
• Integrarea şi reintegrarea socială a vârstnicului are o
notă aparte, referindu-se la populaţia vârstnică
pensionară, care a început să mai aibă poziţia şi
comportamentul social din perioada de activitate
profesională.
• In cadrul populaţiei vârstnice pensionare distingem:
• vârstnici cu o bună stare a sănătaţii fizice şi psihice,
capabili să rămână active după vârsta de 60 de ani (de
regulă pe intervalul 60-75 de ani )
• vârstnici cu o stare precara a sănătătii fizice, care nu le mai
permite să rămână active decât in mod diferenţiat,
selective şi pentru scurte perioade de timp.
 Integrarea socială a vârstnicului pensionar
capabil încă de activitate înseamnă deci
transferul statutului şi rolului din perioada de
activitate profesională în cea de pensionare.
De realizarea unui asemenea transfer depind
de menţinerea cunoştinţei utilităţii sociale a
vârstnicului şi, nu în cele din urmă, plăcerea
de a trăi.
 Integrarea vârstnicului depinde atât de familie, de
politicile sociale,mediu cât şi de vârstnic în sine; pentru
integrarea vârstnicului în societate se recomandă:
-o relaţie cât mai bună cu familia, copii, nepoţi,
rude,prieteni etc.
-plimbările sau chiar mici vacanţe alături de persoane
dragi;
-vizite la nutriţionist pentru o alimentaţie sănătoasă;
-sportul (indiferent de gradul de efort depus)
-înscrierea la bibliotecă (pentru a afla ce mai spune presa locală);
-mersul în parc îi oferă bătrânului un confort psihic şi în acelaşi timp îl
scapă de momotonia de a sta în casă zi de zi.
-inscrierea la “CLUBUL PENSIONARILOR”-le ofera batranilor
posibilitatea de a interactiona ,de a cunoaste oameni noi ,de a se
imprietenii, de a juca jocuri distractive ,de a organiza diferite
petrecereceri cu diferite ocazii etc
-integrarea in viata activă a societatii prin consultarea batranilor pe
problemele legate de comunitatea locala;
 Reintegrarea sociala a varstnicilor se
refera la acea categorie de varstnici pensionari
cu o stare de sanatate dificila,drept urmare ce
impune o redefinire selective a posibilitatilor
varstnicului handicapat de a ramane active,de
a-si pastra constiinta utilitatii sociale,oferindu-
i-se corespunzator acestor posibilitati conditii
concrete de desfasurare a unor activitati.
Activitatile accesibile acestor categorii de
varstnici poarta numele de : “activitati
informationale” (in cadrul familiei ,in anturajul
rudelor ,prietenilor).
 Bătrânul şi familia
• Evoluţia şi progresul omenirii sunt strâns legate
de dezvoltarea formelor de colectivitate umană;
• Dintre acestea, familia reprezintă una dintre
verigile cele mai importante şi stabile.
• Familia este celula de bază a societăţii, iar
caracteristicile ei sunt în strânsă dependenţă de
condiţiile social-politice, economice şi culturale
ale societăţii.
 Bătrânul trebuie să se facă util şi să fie
folosit cu înţelepciune în familie, care îi
creează astăzi o poziţie de oarecare
egalitate faţă de membrii ei mai tineri. Nu
mai este vorba despre supunerea oarbă în
faţa unui părinte sau bunic autoritar şi
puternic, ci despre afecţiunea şi respectul
faţă de un părinte - prieten.
• Această situaţie implică un efort de adaptare
din partea tuturor membrilor familiei, dar mai
ales din partea bătrânilor. În caz contrar, pot
apărea conflicte sau alte situaţii latente de
criză în relaţiile familiale.
 În ,,vârsta a treia” trebuie intrat cu dorinţa de a
pune în evidenţă cele mai favorabile trăsături de
personalităţi de a nu lăsa să se manifeste cele
nefavorabile, care vin odată cu anii. Aceasta cu
convingerea că este pe deplin posibil ca şi la
bătrâneţe omul să-şi poată controla conduita.
Bătrânul trebuie ajutat să ,,uite” treptat că a fost
proiectat de vârstă din centrul vieţii publice la
periferia ei, trebuie ajutat să înţeleagă că este
numai ,,un scos din funcţie”, şi nu ,,un defunct
social”.
 La rezolvarea problemei integrarii si
reintegrerii sociale a vârstnicului contribuie mai
mulţi factori:
• - asistenţa geriatrica profilactica ;
• - o buna stare a sănătăţii fizice si psihice;
• - mediu familial;
• -organele administrative;
 Concluzie

Ideea concluzivă care ne rămâne este

cu siguranţă aceea că astăzi, bătrânii, nu
numai că sunt marginalizaţi dar se şi
automarginalizează deoarece nu îşi mai
găsesc lucruri de legătură cu tendinţele
societăţii actuale, a familiei moderne.
 BIBLIOGRAFIA:

• 1.-Albu A. , Albu C. , Petcu I. (2001) Asistenta in familie

a persoanelor cu deficient functional,Editura Polirom ,
Bucuresti ;
• 2.-Bogdan C. , Stoianovici S. (1997) Ghid de nursing
geriatric ,Editura Zecasin , Bucuresti;
• 3.-Florea Aurelia (1998) Batranul in familie, Editura I .
N. G.G. , Bucuresti;
• 4.-Fontaine R. (2008) Psihologia imbatranirii , Editura
Polirom , Iasi;
• 5.-Mircea Dumitru (1984) Batranete active, Editura
Medicala , Bucuresti;
• 6.DANIELA GÂRLEANU-ŞOITU, Vârsta a treia,
Institutul European, Iaşi-2006
• 7.RENĖ DUDA, Gerontologie Medico-Socială,
Junimea, Iaşi-1983