CURS 7

Comunicarea

Definire

 Schema generală a comunicării

 Funcțiile comunicării

 Caracteristici ale diferitelor forme de limbaj

Comunicarea în educație

Bariere în comunicare
Comunicarea este înțeleasă ca un proces bilateral de transmitere și
recepție de informații, în care sunt implicate cinci componente
principale:
Emițătorul care codifică informația pe care o dorește să o transmită
sub forma unui mesaj
Receptorul, cel care primește mesajul și îl decodifică
Limbajul, constând într-un sistem de semne împreună cu regulile
de combinare și utilizare a acestora
Canalul de comunicație, adică sistemul fizic prin care circulă
mesajele
Feed-back-ul, prin care se realizează conexiunea inversă cu funcție
reglatoare pentru fiecare locutor.
 În procesul didactic se manifestă toate funcţiile
generale ale limbajului:

- comunicare – de transfer al informaţiei de la emiţător la receptor,

folosind limbajul, omul îşi exteriorizează conţinutul tuturor proceselor
psihice;
- cognitivă - de integrare, conceptualizare şi elaborare a gândirii
(directivarea şi fixarea rezultatelor gândirii, facilitatea şi medierea
operaţiilor gândirii) permiţând explorarea şi investigarea realităţii,
clarificarea cunoştinţelor;
- simbolic reprezentativă – de substituie a unor obiecte, fenomene,
relaţii prin simboluri verbale;
- expresivă - permite o manifestare complexă de idei şi imagini (gest,
mimică, postură, etc.);
- persuasivă (de convingere) – poate induce la o altă persoană idei şi
stări emoţionale;
- reglatorie (de determinare) – conduce comportamentul propriu sau
al altora;
- ludică - de joc;
- dialectică – de rezolvare a conflictelor, contradicţiilor.
În timp ce limba este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice,
lexicale, gramaticale) specifice unei comunităţi, limbajul este o
manifestare individuală a limbii, aplicarea şi utilizarea concretă a
limbii de către individ.

Limbajul se constituie într-o conduită de tip superior ce organizează

şi direcţionează toate celelalte componente ale sistemului psihic
uman.
 Caracteristici ale diferitelor forme de
limbaj:

O primă diferenţiere se realizează între limbajul verbal şi cel

nonverbal (al expresivităţii corporale) şi paraverbal (al intonaţiei). În
cadrul limbajului verbal se disting:

-Limbajul oral este cel mai important pentru că reprezintă forma

fundamentală de comunicare în mediul şcolar, sursa tuturor celorlalte
forme.Fiind “viu”, permite observaţii, adăugiri, corecturi, are caracter
adresativ pregnant, facilitat prin contextul verbal; deosebit de
expresiv, permite variaţii de intensitate, accente, pauze, schimbări de
frazare- situaţional, dar este mai puţin organizat, are discontinuităţi şi
lacune şi de aceea se cuvine a fi completat prin limbajul scris.
Limbajul scris, mai pretenţios - se elaborează după un plan, nu
situaţional, oferind posibilitatea revenirii, structurării şi completării,
mai sever reglementat evidenţiază mai bine capacitatea de gândire şi,
în acelaşi timp poate fi stocat şi utilizat în absenţa emiţătorului.

-Limbajul intern (vorbirea cu sine, pentru sine)

- este centrat pe înţelesuri, idei, imagini, are maxim de economicitate

uzând de prescurtări şi condensări. Prezintă forme diferite: deprindere,
pasiv (ascultare, înţelegere), anticipativ (înaintea limbajului extern,
oral sau scris), vorbire internă (succesivă sau simultană
evenimentelor).
 Comunicarea verbală- indică secvența verbală a oricărui proces de
comunicare;

Comunicarea nonverbală- se referă la informațiile transmise prin

expresia fetei, gesturi, pozitgeenrală a corpului, mers;

Comunicarea paraverbală- se referă la informațiile transmise prin

tonul vocii, intonație, pauze sau particularități de pronunție.
Care sunt factorii care influențează eficiența comunicării în
procesul educațional?
 Cerinţe psihopedagogice privind
limbajul:

- eficienţa comunicării depinde de felul în care profesorul

construieşte semantic conţinutul mesajului (claritate, concizie,
respectarea regulilor gramaticale) dar şi de asigurarea condiţiilor de
percepere a acestui mesaj de către elevi (a vorbi prea încet, a sta cu
spatele, a avea o fluenţă prea mare determină perturbarea
comunicării);
- profesorul şi elevul posedă fiecare un repertoriu de informaţii şi
operaţii de codare/decodare. Este de dorit ca repertoriul
informaţional al elevului să se suprapună măcar parţial peste cel al
profesorului. Incongruenţa codurilor este adesea sursa distorsiunilor
din învăţare;
- mesajul trebuie să conţină cuvinte cu o mare semnificaţie cognitivă;
- volumul şi timpul recepţiei mesajului este mai mic decât cel al
emisiei, însă volumul şi timpul înţelegerii este mai mare decât cel al
recepţiei. Nu toate informaţiile recepţionate pot fi imediat înţelese.
De aceea profesorul trebuie să acorde un răgaz elevilor pentru a
înţelege întrebările formulate.
-expresivitatea limbajului profesorului este foarte importantă,
recepţia va fi cu atât mai bună cu cât limbajul este mai expresiv (rolul
intonaţiei şi al limbajului nonverbal).
- este foarte important ca mesajul transmis de profesor să se
caracterizeze prin economicitate (reducerea informaţiilor care nu au
legătură cu subiectul);
- o cerinţă care vizează elevul este formarea la acesta a limbajului
de specialitate (utilizarea limbajului ştiinţific, artistic, literar, duce la
o mai mare acurateţe a comunicării şi cunoaşterii)
 Comunicarea în educație

Predarea eficientă este condiţionată în procent de 50% de informaţii

şi cunoştinţe şi 50% competenţe de comunicare interpersonală.

Competenţele de comunicare ale cadrului didactic sunt cel puţin la

fel de importante ca şi cunoaşterea în profunzime a conţinutului
disciplinei pe care este autorizat să o predea.

În faţa unei mase de elevi cu profil individual de personalitate, cu

stiluri diferite de învăţare, cu combinaţii unice de puncte forte şi
vulnerabilităţi, cu repertorii comportamentale variate ce acoperă nevoi
complexe, profesorul de vocaţie va reuşi să genereze soluţii de
învăţare creative, eficiente şi personalizate dacă va poseda un set de
abilităţi de comunicare interpersonală ce îi va permite întâlnirea
fericită cu fiecare dintre sutele de elevi ale claselor sale.
Activarea motivaţiei elevului şi captarea atenţiei pozitive

Elevii unei clase vor avea întotdeauna preferinţe şi interese diferite în

raport cu disciplinele care le sunt predate.

Este misiunea fiecărui cadru didactic să creeze în mintea şi sufletul

elevului entuziasm şi interes pentru disciplina pe care o predă.

De asemenea, este responsabilitatea fiecărui cadru didactic să elimine

frica şi inhibiţia pe care orice elev le-ar putea resimţi în prezenţa sa la
clasă.
Utilizarea adecvată a limbajului corporal

Cel mai puternic instrument de comunicare al cadrului didactic.

Congruenţa dintre gest/ton/postură/ mimică, intonație şi cuvânt
condiţionează autenticitatea mesajului ca întreg şi lasă urme adânci
în mintea şi emoţiile elevului( concordanța între mesajul verbal, cel
nonverbal și cel paraverbal).

Utilizarea umorului
Constant subestimat, simţul umorului „ţine” elevul activ şi interesat
în sala de clasă şi contribuie la starea lui de bine. Studiile arată că
atât adulţii cât şi copiii învaţă mai mult, mai uşor şi mai eficient
atunci când experimentează emoţii pozitive.
Înţelegerea perspectivei elevului
Actul educaţional înseamnă dialog, nu monolog; dialogul presupune
empatie, atenţie la nevoile celuilalt, disponibilitate și deschidere,
integrarea perspectivei celuilalt, chiar și atunci sau mai ales atunci,
când apare conflictul. Identificarea şi luarea în considerare a opiniei/
poziţiei elevului este primul pas către soluţie.

Demonstrarea spiritului de echipă

Activitatea educaţională înseamnă muncă în doi, muncă în microgrup
sau în grupul mare. Munca în echipă stimulează interacţiunea şi
presupune abilităţi de coordonare, delegare de responsabilităţi,
aşteptarea rândului, utilizarea în comun a aceloraşi resurse limitate –
obiective de învăţare la fel de importante precum a calcului aritmetic
şi cititul.
Utilizarea competenţelor tehnice

Metode interactive de predare, utilizarea calculatorului, aducerea

mediului virtual în spaţiul clasei, video-conferinţe, tehnici eficiente
de evaluare- menţin interesul ridicat şi atenţia trează, facilitează
transferul de informaţii în memoria de lungă durată şi modelează
abilităţi şi comportamente.
Care sunt principalele bariere ce intervin în procesul
comunicării?
 Bariere în comunicare

Diferenţe de percepţie – modul în care noi privim lumea este

influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel că persoane de
diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex,
temperamente vor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile în
mod diferit. Diferenţele de percepţie sunt deseori numai rădăcina
multor alte bariere de comunicare.

Stereotipuri – învăţând permanent din experienţele proprii, vom

întâmpina riscul de a trata diferite persoane ca şi cînd ar fi una
singură: „Dacă am cunoscut un inginer, un doctor, i-am cunoscut
pe toţi”
Personalitatea- nu numai diferenţele dintre tipurile de personalităţi
pot cauza probleme, ci, adeseori, propria noastră percepţie a
persoanelor din jurul nostru este afectată şi, ca urmare,
comportamentul nostru influenţează pe acela al partenerului
comunicării. Această „ciocnire a personalităţilor” este una dintre cele
mai frecvente cauze ale eşecului în comunicare.

Nu întotdeauna suntem capabili să influenţăm personalitatea celuilalt,

dar, cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria persoană
pentru a observa dacă o schimbare în comportamentul nostru poate
genera reacţii satisfăcătoare.
Emoţii-emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor de mesaje poate fi o
barieră. Emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape
completă a comunicării.

Dificultăţi de exprimare- Dacă sunteţi emiţătorul şi aveţi probleme

în a găsi cuvinte pentru a exprima ideile, aceasta va fi în mod sigur o
barieră în comunicare şi inevitabil trebuie să vă îmbogăţiţi
vocabularul (cea mai buna metodă este, desigur, lectura). Lipsa de
încredere, care, de asemenea, poate cauza dificultăţi de comunicare
poate fi învinsă prin pregătire şi planificarea atentă a mesajelor.
.
Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere ce trebuie depăşită
este lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesajul dumneavoastră.
Acolo unde lipsa de interes este evidentă şi de înţeles, trebuie să
acţionaţi cu abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încît să
corespundă intereselor şi nevoilor celui ce primeşte mesajul.
Cum putem depăși barierele în comunicare?
NE VEDEM LA PRELEGEREA VIITOARE!