Sunteți pe pagina 1din 55

CURS 3

ASPECTE RADIOLOGICE SI
IMAGISTICE ALE
ARTICULATIEI TEMPORO-
MANDIBULARE
ANATOMIE
RADIOLOGICA
 ATM- diartroză formată din - condilul mandibular - cavitatea
glenoidă şi tuberculul anterior temporal.
 Articulatia temporo-mandibulara sufera modificari pe parcursul
intregii vieti, fiind o articulatie suprasolicitata.
 Aceasta articulatie este formata din doua componente majore,
asociind elemente:
- radioopace – scheletul temporo-mandibular;
- radiotransparente – complexul menisco-capsulo-ligamentar si
muschii.
 Pana in perioada imageriei moderne era explorata numai
componenta radioopaca, deci structurile dense, iar dupa
introducerea in practica medicala a CT si IRM a devenit
posibila si studierea, in mod netraumatic, a elementelor
radiotransparente, in mod deosebit a meniscului articular.
Scheletul temporo-mandibular
 Se compune din versantul temporal, format din cavitatea glenoida (glena)
situata posterior si condilul temporal (tuberculul anterior), si din condilul
mandibular. Cavitatea glenoida are un segment anterior, articular si altul
posterior, nearticular (care corespunde peretelui anterior al conductului
auditiv extern).
 Condilul temporal are o proeminenta osoasa, convexa caudal, situat imediat
inaintea cavitatii glenoide. Versantul sau posterior corespunde limitei
anterioare a cavitatii glenoide.
 Condilul mandibulei reprezinta segmentul cranial al ramului ascendent al
mandibulei si numai versantul sau anterior este articular. Ca forma, este
convex cranial in sens antero-posterior si latero-medial.
 In situatia cand se gaseste in pozitie centrala in cavitatea glenoida, axul sau
longitudinal realizeaza un unghi de 25o cu planul frontal.
Meniscul
 Este format din fibre de colagen
condensate, care alcatuiesc o
structura fibro - cartilaginoasa,
avasculara si care se interpune intre
componentele scheletice articulare.
Prin pozitia sa, determina doua
camere articulare independente: una
superioara (menisco-temporala) si alta
inferioara (menisco-mandibulara).
 Fiecare camera prezinta un recesus
anterior si altul posterior, iar zona
intermediara a meniscului se
prelungeste inainte si in spate prin cate
un burelet, dand astfel meniscului o
forma de lentila biconcava.
 Bureletul posterior este mai voluminos
si se prelungeste printr-o structura
fibroasa care se insereaza pe sutura
temporo-scuamoasa.
 Bureletul anterior este mai subtire si se ataseaza fibrelor fasciculului posterior al
muschiului pterigoidian extern (lateral).
 Meniscul este mai gros pe versantul sau intern, fiind fixat, ligamentar, de condilul
mandibulei.
 In situatia de repaos fiziologic (de relaxare musculara) capul condilului mandibular
este centrat in cavitatea glenoida. Meniscul articular se situeaza intre condilul
mandibular si cel temporal, interliniul articular fiind uniform ca inaltime. Recesus-ul
anterior al camerei articulare menisco-mandibulare apare larg.
 In ocluzie, care este un moment activ (ca rezultat al muschilor masticatori), capul
condilului mandibular se deplaseaza posterioir, reducand spatiul retro-condilian.
 In timpul deschiderii maxime a gurii, rotatia si translatia anterioara a condilului
mandibular il plaseaza (sau depaseste) anterior in punctul cel mai decliv al condilului
temporal (tubercul anterior).
 In acest moment, meniscul insoteste cursa condilului mandibular, interpunandu-se in
permanenta intre suprafetele cartilagionoase ale componentelor osoase articulare.
Recesus-ul anterior se micsoreaza, iar cel posterior se largeste.
 In afara meniscului articular, alte elemente anatomice ale structurilor
radiotransparente din ATM sunt:
Capsula articulara
 Adera la menisc si inglobeaza formatiunile
descrise, fiind captusita in interior de sinoviala.
 Ea este intarita pe partile laterale printr-un
ligament extern (foarte rezistent) si un
ligament intern (subtire)
Muschii
 Cei care intervin in mobilitatea ATM sunt: maseterul, muschiul
temporal si muschiul pterigoidian.
 Dintre acestia este de mentionat rolul muschiului pterigoidian
extern, al carui fascicul superior se insereaza pe portiunea
anterioara a meniscului, fasciculul inferior inserandu-se pe
portiunea anterioara a gatului condilului mandibulei.
 Fasciculul superior trage meniscul si condilul catre inainte in
timpul deschiderii gurii si il recentreaza (il deplaseaza posterior)
in momentul inchiderii gurii (opunandu-se actiunii muschiului
temporal).
TEHNICI DE EXPLORARE RADIOLOGICA
SI IMAGISTICA

 Aceasta explorare, radiologica si imagistica, la care se


apeleaza in vederea stabilirii unui diagnostic, este
conditionata de examenul clinic, de simptomatologia
afectiunilor ATM si de dotarea tehnica.
 Evaluarea radiologica-imagistica va trebui sa aiba in
vedere toate componentele articulare: scheletice,
menisc, capsula, muschi, ligamente si relatia acestora
cu sistemul articular dentar, in conditii statice si
dinamice.
 Explorarea va trebui sa fie bilaterala, comparativa.
Metodele radiologice conventionale
 Tehnicile imagistice moderne au inlocuit, in mare masura,
explorarea radiologica conventionala a ATM (inclusiv
artrografia).
 In prezent se apeleaza la radiografia panoramica (eventual
digitalizata), OPT, artro-cinegrafie, computer-tomografie si
IRM.
Dintre incidentele radiologice de explorare a ATM
consemnam:

 incidenta “mandibula defilata”


 incidenta “ masiv facial, de fata”, semiaxiala, cu gura inchisa
si gura deschisa
 incidenta Parma, este o incidenta de profil,
cu ajutorul careia se radiografiaza fiecare
ATM, in pozitie gura inchisa si gura
deschisa. Articulatia de examinat este langa
caseta, iar tubul radiogen se afla de partea
articulatie temporo-mandibulare opuse. In
aceste conditii, ATM de langa tubul radiogen,
datorita proiectiei conice, va aparea marita si
neclara, iar cea de langa film va aparea
clara, individualizandu-se elementele
radioopace care o compun;
 incidenta Schuller- desi este folosita mai
frecvent pentru studiul mastoidei, cu ajutorul
acesteia se evidentiaza si ATM, precum si
conductul auditiv extern. Pacientul este in
decubit ventral, cu planul medio-sagital
paralel cu filmul. Raza centrala este
inclinata cu 30o in directie cranio-caudala
iesind pe la nivelul conductului auditiv extern
din apropierea filmului. Este o incidenta
transcraniana temporo-timpanica si se
executa separat pentru fiecare ATM in
pozitie gura inchisa si gura deschisa.
Incidenţă “mandibulă defilată”
pentru ramul ascendent
 Pacientul este culcat in decubit lateral pe partea de examinat,
gatul intins, barbia inainte. Capul se apleaca in asa fel incat
planul medio-sagital sa faca cu masa unghi de aproximativ 15
grade.
 Fasciculul de radiatii, de la distanta de 1m, are dubla inclinatie,
in directia cranio-caudala cu 10 grade.
 Patrunde tangent inferior cu unghiul mandibulei opuse si iese
pe film in mijlocul ramurii ascendente care se radiografiaza.
 Nu sunt necesare grila antidifuzoare si nici banda de
imobilizare.

11
Incidenţă “mandibulă defilată”
pentru ramul ascendent
 Se efectuiaza pentru fiecare parte separat, pacientul asezat
asa incat ramura ascendenata a mandibulei sa fie asezata pe
caseta. Fascicolul de raze de la 1m este inclinat cu 10 grade
incat raza centrala trece tangent pe sub marginea bazilara si
unghiului mandibulei opus si iese pe mijlocul ramurii
ascendenate care se radiografiaza.

12
Incidenţă “mandibulă defilată”
pentru ramul ascendent –
schemă:
 1-ramul ascendent al mandibulei;
2-creasta oblică; 3-corpul
mandibulei;
 4-canal dentar inferior; 5-gaura
mentonieră; 6-marginea bazilară;
7-compacta marginii bazilare;
 8-regiunea mentonieră; 9-corpul
mandibulei de partea opusă; 10-
foseta glandei submaxilare;
 11-arcada dentară inferioară; 12-
arcada dentară superioară; 13-
perete inferior sinus maxilar;
 14-tuberozitatea maxilară; 15-
corpuri vertebrale; 16-corpul
hioidului; 17-coarnele hioidului;
 18-arcada zigomatică; 19-apofize
transverse cervicale; 13
Incidenţă “mandibulă defilată” pentru
gonion şi ram orizontal
 Se efectuiaza pentru fiecare parte separat, pacientul asezat asa incat
ramura orizontala a mandibulei sa fie asezata pe caseta. Fascicolul de raze
de la 1m este inclinat cu 10 grade incat raza centrala trece tangent pe sub
marginea bazilara si unghiului mandibulei opus si iese pe mijlocul ramurii
orizontale care se radiografiaza. Pacientul este culcat in decubit lateral pe
partea de examinat, gatul intins, barbia inclinata spre masa, incat ramura
orizontala a mandibulei sa fie asezata pe caseta. Capul este inclinat cu
vertexul spre masa intr-un unghi de 15 grade.

14
Incidenţă “mandibulă defilată” pentru
gonion şi ram orizontal – schemă :

 1-condil; 2-gâtul condilului; 3-apofiza


coronoidă; 4-incizura sigmoidă;
 5-marginea posterioară a ramului
ascendent; 6-marginea bazilară;
 7-compacta marginii bazilare; 8-gaura
mentonieră; 9-canal dentar inferior;
 10-creasta oblică; 11-marginea
anterioară a ramului ascendent; 12-
spina lui Spix;
 13-arcul anterior al atlasului; 14-
conductul auditiv extern; 15-vertebre
cervicale;
 16-corpul hioidului; 17-coarnele osului
hioid; 18-baza limbii; 19-valecula;
 20-21-epiglota; 22-apofiza stiloidă; 23-
arcada zigomatică;
 24-arcada dentară inferioară; 25-
marginea bazilară a mandibulei de
partea opusă; 15
Majoritatea incidentelor descrise au fost inlocuite de ortopantomografie
(OPT) care prezinta urmatoarele avantaje:
 se obtine o imagine simultana a arcadelor dentare si a regiunilor limitrofe;
 se poate aprecia prezenta eventualelor asimetrii sau anomalii, si a altor
leziuni ale sistemului dento-alveolar, precum relatia cu sinusurile maxilare,
cu canalul dentar inferior.
 OPT este un examen de orientare si este indicat sa se efectueze filme si in
ocluzie, pentru a se aprecia si raporturile dintre dintii antagonisti.
Tomografia conventionala
 desi depasita de examinarea CT se foloseste mai ales in studiul
static al ATM, in situatia gura inchisa, gura deschisa. Examenul
tomografic va fi facut prin sectiuni frontale si sagitale si este
indicat a fi precedat de o radiografie de baza de craniu (Hirtz),
pentru a se constata pozitia conditiilor mandibulari si a
cavitatilor glenoide.
Artrografia temporo-mandibulara
 Aceasta metoda traumatica de explorare este din ce in ce mai
mult inlocuita de explorarea computer-tomografica. Reprezinta
singura posibilitate de a evidentia meniscul articular, dupa ce
se efectua o punctie articulara uni – sau bicamerala si se
introducea un mediu de contrast opac sau gazos (contrast
negativ).
 In prezent, artrografia beneficiaza de aportul CT, se fac sectiuni
computer - tomografice axiale, coronale si, pentru studiul
dinamic, se recurge la cine – CT
 In conditii de dotare cu aparatura moderna, articulatia temporo-
mandibulara se exploreaza, in majoritatea situatiilor, prin CT si
IRM.
Afecţiunile A.T.M.
 Traumatice; - contuzii, fracturi, luxaţii
 Infecţioase; - artrite acute şi cronice
 Degenerative; - artroze
Leziunile traumatice

 Contuziile intereseaza componenetele fibro-


cartilagionoase ale articulatiei.
 Clinic, dureri spontane si la presiune preauriculara
si in conductul auditiv exacerbate de mobilizarea
mandibulei, limitare a deschiderii gurii.
 Radiografia nu evidentiaza modificari, doar eventual
o largire a spatiului articular, datorita distensiei
prin revarsatul intra-articular.
 Luxatiile - In mod obisnuit se produc luxatii
anterioare, cele laterale si posterioare
sunt exceptionale, de regula insostite cu fracturi
ale condilului sau ale conductului auditiv.
 Radiografia - In luxatiile anterioare arata cavitatea
glenoida goala, condilul fugit din articulatie
proiectandu-se inaintea tuberculului temporar
sub arcada zigmoatica. Uneori identificarea capului
condilian este ingreunata de superpozitia arcadei
care il mascheaza.
 In luxatiile laterale, capul condilului depaseste in
afara marginea externa a arcului zigomatic, de
asemenea, se poate depista fractura condiliana
controlaterala.
 In luxatiile posterioare se vad infundarea capului
condilian, precum si solutia de continuitate a
tavanului cavitatii glenoide si peretele conductului
auditiv; acestea pot fi dificil depistate pe radiografiile
standard, fiind necesare tomografii.
Fracturi ale mandibulei
 Unghi OPT/ mandibulă defilată/ faţă PA
 Condil OPT/ mandibulă defilată / faţă PA
 Corp mandibular OPT/ mandibulă defilată / faţă PA
retrodentare(interesarea dinţilor)
 Regiunea canină OPT/ mandibulă defilată/
retrodentare, craniu profil
 Simfiză ocluzale
 Ram ascendent OPT/ mandibulă defilată / faţă PA
 Proces coronoid OPT/ mandibulă defilată

24
 Ca mecanism de producere poate fi :

– direct sau indirect

 Anatomo-patologic pot fi fracturi:

– “in lemn verde” la copil la care este interesata doar


o corticala osoasa
– Fracturi partiale, care intereseaza portiuni limitate
din mandibula.
– Fracturi totale, complete.

25
 In functie de numarul focarelor pot fi: unice,duble, multiple.

 Dupa directia liniei de fractura pot fi:


- transversale, cu directie verticala la nivelul corpului mandibular si
orizontale la ramul ascendent
- longitudinale, cu directie orizontala la nivelul corpului si verticala la ramul
ascendent.
- oblice
- radiare sau stelare, etc

 Dupa numarul si distributia liniilor de fractura sunt: fracturi cu una sau


mai multe linii de fractura, complexe, cominutive.
 Din punct de vedere al rapoartelor existente intre extremitatile osoase
pot fi:

- decalaj incalacare
– un fragment deplasat cranial si altul caudal
- angulare cu deplasare vestibulara sau orala
- rotatie a fragmentelor in ax.
Clinico- radiologic si topografic sunt :

 - fracturi ale portiunii dentare


 - fracturi ale unghiului mandibular
 - fracturi ale portiunilor fara dinti.

27
1. fracturi ale regiunii dentare.
 Fracturi simfizare, pot fi mediane si paramediane, intereseaza
regiunea dintre cei doi canini. Traiectul de fractura este strict
median sagital. Uneori pot fi interesati si dintii (fracturi, luxatii)

28
 Fracturile corpului mandibular, intereseaza portiunea dintre
canin si al doilea molar
 Fracturile unghiului mandibular- traiectul de fractura de regula
este oblic caudal si posterior spre gonion. Cand este un dinte
inclus este de pe fata anterioara sau posterioara sau poate fi
inconjurat de doua linii de fractura.

29
2. fracturi ale portiunilor fara dinti

 Acestea pot interesa: ramul ascendent sau


apofizele superioare (condilul mandibular,
apofiza coronoida).

30
Fracturile ramului ascendent
– pot fi unice cu traiect orizontal, uneori vertical pornind
din regiunea inter-condilo-coronoida.

31
Fracturile condiliene.
Dupa sediul de fractura
condiliana poate fi:
 a. fractura subcondiliana joasa,
extraarticular – traiectul de fractura
intereseaza baza gatului condilului
mandibular, cu traseu:
- in sens sagital oblic caudal si
posterior de la incizura sigmoida pana
la marginea posterioara a ramului
ascendent
- in sens transversal, oblic in jos si
catre interior, oblicitatea este in jos si
in afara, se produce o basculare
importanta a condilului. • 1. Fractura Mediana
 b. fractura subcondiliana inalta – 2. Fractura Paramediana
traiectul este la nivelul 1/3 medie a 3. Fractura De corp mandibular
4. + 5. fr de unghi mandibular
gatului condilului mandibular, de 6. Fractura Verticala de ram ascendant
regula fiind orizontal. Deplasarea 9. Fractura de condil
implica basculare sau luxatie catre 10. Fractura subcondiliana
interior si inainte sub actiunea
tendonului muschiului pterigonian
extern. 32
33
c. fractura condilului propriu- zisa-
leziune intraarticulara
 cu traiect situat in plan sagital sau discert oblic cu detasarea
portiunii sale interne. Pot fi asociate cu alte leziuni traumatice
ca: fractura conductului auditiv extern, fractura cu penetrarea
cavitatii glenoide, apofizei transverse a zigomei si foarte
frecvent fractura condilului de partea opusa.

34
 Fractura apofizei coronoide – are
simptomatologie discreta, linia de fractura este
unica si deplasarea este redusa.
 Fracturi multiple ale mandibulei – la un
traumatism complex se pot produce fracturi cu
trei traiecte, simfizar si doua traiecte la nivelul
corpului mandibular sau la nivelul gonioanelor.

35
36
Artritele acute
 Infectarea artculatiei temporo-mandibulare se produce rar pe
calea hematogena, in special la copii si frecvent prin extensia de la
prcesele de vecinatate sau prin insamantarea directa, in traumatismele
directe. Clinic, triada simptomatica, dureri, limitarea miscarilor, semne de
inflamatie locala.
 Radiografic, nu sunt modificari caracteristice, in cazului exudatului
intra-articular se intalneste largirea spatiului articular, capul condilului
aparand dislocate in jos si inainte, spre tuberculul temporal si o arie
larga de radiotransparenta supra si retro condiliana – prezenta lichidului
intra-articular in cantitate mare.
 In artritele supurate prelungite, cand procesul septic se extinde si la os,
pot apare neregularitati ale suprafetelor articulare, cu mici eroziuni si zone
de demielinizare, cu estomparea contururilor condilo-glenoidiene.

37
Artritele cronice, artrozele
 Sunt datorate fie unor procese infectioase cu evolutie lenta,
prelungita, fie unor procese distrofice, degenerative, in cadrul unor
colagenoze, boli reumtismale, sau chiar determinate prin traumatisme
mecanice, in dezechilibrele ocluzo-articulare.
 Radiologic – desi nu ofera intotdeauna imagini caracteristici concludente,
aduce o serie de elemente utile pentru diagnostic. Se pot intalni:
-ingustarea spatiului articular, cu lipsa de uniformitate a radiotransparentei
acesteia.
-neregularitati ale contururilor osoase, cu aparitia de mici proeminente osteo-
fitice-ciocuri osoase.
-deformatii ale componentelor osoase ale articulatiei
-condil turtit, condil alungit, condil in cioc de flaut
-tubercul temporar atrofiat cu panta condiliana stearsa
-neregularitati ale cavitatii glenoide
-discordanta dintre dimensiuni ale cavitatii gelenoide si ale capului condilian
-subluxatii ale condilului mandibular, acesta se poate gasi sub tuberculul
zigomatic, pe radiografie cu gura inchisa, sau chiar inaintea sa, cavitatea
glenoida aparand uneori complet goala.

38
 Scleroza condilului in vecinatatea articulatiei,
suprafata articulara plata, ingustarea spatiului
articular
Artrita reumatismală

Poliartrită reumatismală bilaterală:


distrucţie osoasă, prin osteomielită, a ambilor condili
scleroză reacţională, pierderea configuraţiei normale 40
Anchiloza temporo-mandibulara
 Este definite ca imposibilitatea permanenta a miscarilor de
deschidere a gurii, datorita suprimarii articulatiei temporo-
mandibulare prin sutura osteofibroasa, intre apofiza condiliana
si temporal.
 Examenul radiologic este decisiv pentru depistarea
diagnosticului, se pune in evidenta stergerea interliniei
articulare si imaginea radio-opaca a blocului osos dand o serie
de detaii importante privind dimensiuniile, forma si structura
acestuia. Uneori este o simpla sudura osoasa intre capul
condilian si temporal, conturul capului condilian fiind disparut ca
si interlinie articulara, apofiza condiliana contiunadu-se fara
limite cu tuberculul zigomatic si cu suprafata infra-temporara,
inaintea conductului auditiv. Mai frecvent blocul osos depaseste
limitele articulatiei propriu-zise, merge inapoi spre apofiza
mastoida si conductul auditiv, inainte astupa incizura sigmoida,
ingloband si apofiza coronoida, iar in plan transversal, in afara
proiemina pretragian si medial se extinde in spatiu pterigo-
maxilar de-a lungul fetei infra-temporale putand ingloba chiar
spina sfenoidului si apofiza pterigoida. 41
 Tomografia aduce detalii valoroase privind indeosebi
grosimea in plan tranversal a blocului osos si mai ales
extensiunea sa mediala.
 Examenul radiografic este necesar si pentru studiul
anomaliilor si deformatilor maxilo-dentare, ca urmare
a tulburarilor de dezvoltare, determinate de anchiloza
temporo-mandibulara.
 In anchiloza unilaterala, se vede scurtarea ramului
ascendant si a intregii hemimandibule de partea
bolnava cu unghiul mandibular mai inchis.
 In acnhiloza bilaterala, se constata scurtarea ambelor
ramuri mandibulare cu proeminenta segmentului
goniac, relieful mentoniar este sters. Procesul alveolar
la nivelul arcului anterior, impreuna cu dintii frontali,
avand o inclinare vestibulara, calcand inapoia arcadei
superioare.
 Molarii de minte inferiori se gasesc frecvent in incluzie
in pozitie oblica, proiectati la baza ramurii ascendente.
Anchiloza temporo-mandibulara
stg posttraumatic la copil 13 ani

43
Anchiloza mandibulara de tip
anterior (extra-articulara)
 Imposibilitatea miscarii mandibulei poate fi cauzata de sudura
apofizei coronoide la arcada zigomatica si uneori chiar la
tuberozitatea maxilarului superior, articulatia temporo-
mandibulara pastrandu-si integritatea anatomica.
 Radiografic, se pune in evidenta hipertrofia deformanta a
apofizei coronoide, avand un contact strans cu malarul sau cu
tuberozitatea maxilarului, fara sa se poata distinge linia de
demarcatie dintre ele. Uneori este un adevarat bloc osos,
aspectul radiografic al articulatiei temporo-mandibulare este
normal.

44
 Examenul radiologic mai poate pune in
evidenta modificari la nivelul articulatiei
temporo-mandibulare determinate de alte
cauze, ca de examplu:
- Hipertrofii ale condilului mandibular, izolate
sau in cadrul hemipihertrofiilor mandibulare.
- Deformatii ale condilului mandibular-
osteoame,exostoze.
- Deformatii ale condilului temporar
- Defecte osoase interesand condilul
mandibular si tuberculul temporar din
osteomelite, artrite.
Anomalii de pozitii ale articulatiei asociate cu
alte malformatii craniene.
Hipoplazii sau agenezii
condiliene
 Hipoplazii condiliene

Displazie condiliană stg. cu dismorfism al apofizei


coronoide stg. asimetrie mandibulară cu deviaţie
46
stg.
DISPLAZII
DISPLAZII

Hipoplazii sau agenezii CONDELIENE


47
 Hipertrofii ale condilului mandibular, izolate sau in
cadrul hemipihertrofiilor mandibulare
 Deformatii ale condilului mandibular-osteoame,
exostoze.
 Deformatii ale condilului temporar
 Defecte osoase intersand condilul manidubular si
tuberculul temporar din osteomelite, artrite.
 Anomalii de pozitii ale articulatiei asociate cu alte
malformatii craniene.
Sindromul SADAM sindrom algo-
distrofic al aparatului masticator

 are ca substrat predominant patologia


menisco-ligamentară a A.T.M.
 predomină la femei (3/1)
 clinic: dureri şi zgomote articulare, limitarea
deschiderii gurii, algii faciale, cervicale, otalgii
 cauze locale sau de vecinătate
 explorare: O.P.T., teleradiografii, radiografii
extraorale, pentru A.T.M., incidenţe retro-
dento-alveolare, examene C.T., I.R.M.,
eventual artro-I.R.M.
49
SADAM-

SADAM: tomografie sagitală în SADAM: tomografie sagitală în poziţie


poziţie “gură închisă” “gură deschisă”
menisc luxat; absenţa
modificărilor scheletice luxaţie ireductibilă a meniscului
50
Tumorile ATM
Tumori benigne:
- cel mai frecvent - osteomul condilului
mandibular cu mărirea de volum a
acestuia şi deformare (depăşind
cavitatea glenoidă).
Diagnostic diferenţial:-hiperplazia de
condil (mărit dar nedeformat )
Alte tumori benigne :
- condromul
- osteocondromul
51
Tumorile ATM

Tomografie plană a A.T.M. stg. :


Incidenţă “faţă joasă” : osteocondrom cu scleroză
osteocondrom al condilului reacţională în jur (inflamaţie) şi
mandibular stg. leziuni artrozice 52
Osteocondrom
Condromatoza