Împrumuturile de stat

Creditul public este o formă de credit acordat

statului sau oricărui alt organism dependent
de acesta, în calitate de debitori, creditorii
putând fi persoane fizice sau juridice,
rezidente sau nu, care dispun de mijloace
băneşti temporar disponibile şi care acceptă
să le dea ca împrumut.
 Implicaţii macroeconomice ale
creditului public
 Asigură echilibrarea bugetară, în cazul în care nu se pot
atrage suficiente resurse financiare publice ordinare.
 Creditul public intră în competiţie pe piaţă cu cel privat,
în special când este contractat pe piaţa internă,
conducând la apariţia fenomenului de evicţiune
(crowding out).
 Creşterea preţului pe piaţa creditului (rata de dobândă).
 Afectează destinaţia resurselor financiare publice din
perioadele viitoare.
 Teorema echivalenţei ricardiene: Este echivalentă
finanţarea nevoilor financiare publice din resurse fiscale
sau din împrumuturi publice. Comentaţi.
 Credit public vs. credit privat
Credit public
1.Cererea vine din partea
autorităţilor publice centrale şi
locale
2.Oferta vine din partea băncilor,
altor instituţii financiare, agenţilor
economici, populaţiei, altor
guverne.
3. Destinaţia: investiţii publice,
furnizarea de servicii publice, plata
dobânzilor, refinanţarea datoriei
publice.
4.Rambursarea şi plata dobânzilor
se realizează din venituri bugetare
5.Plata dobânzii reprezintă un
fenomen de redistribuire a
venitului naţional.
Credit privat
1.Cererea vine din partea
persoanelor fizice şi juridice de
drept privat
2.Oferta vine din partea băncilor,
altor instituţii financiare, agenţilor
economici, populaţiei.
3. Destinaţia :scopuri productive
(investiţii private, credite pe
termen scurt pentru producţie) sau
neproductive.
4.Rambursarea şi plata dobânzilor
se realizează din resurse private.
5.Plata dobânzii reprezintă un
fenomen de redistribuire a valorii
adăugate.
 Împrumutul de stat
 Sub raport juridic, împrumutul de stat
reprezintă înţelegerea dintre persoane
fizice şi/sau juridice, pe de o parte şi stat,
pe de altă parte, prin care primele consimt
să pună la dispoziţia statului o sumă de
bani, sub formă de împrumut, pe o
perioadă determinată, iar acesta din urmă
se angajează să o ramburseze la termenul
stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri
aferente.
 Trăsături caracteristice ale
împrumutului de stat
 Caracter contractual => Caracter voluntar
(facultativ)
 Înprumuturile de stat reprezintă acordul de voinţă al
părţilor (cu excepţia împrumuturilor forţate).
 Debitorul stabileşte condiţiile împrumutului, iar
creditorii pot alege să le accepte sau să le reuze în
bloc, dar nu le pot negocia.
 Debitorul nu prezintă garanţii reale (materiale).

 Caracter rambursabil
 Caracter remunerator
Elemente tehnice ale împrumuturilor
de stat
 Denumirea împrumutului (cuprinde de obicei
date referitoare le destinaţie, data emisiunii sau
condiţiile de contractare)
 Valoarea nominală, valoarea reală, cursul
 Termenul de rambursare
 Pe termen scurt (<1an)
 Pe termen mediu (1-5 ani)
 Pe termen lung (>5 ani)
 Dobânda (fixă sau variabilă, alte câştiguri –
prime de rambursare, privilegii fiscale, privilegii
juridice, garanţii contra variaţiilor monetare etc.)
Conversiunea împrumutului public
 Conversiunea împrumutului public reprezintă
preschimbarea înscrisurilor unui împrumut mai vechi cu
înscrisuri ale unui împrumut emis în alte condiţii
(dobândă sau termen de rambursare diferit).
 Conversiune facultativă – creditorul poate alege fie să accepte
noile condiţii, fie să le păstreze pe cele vechi
 Conversiune sau rambursare anticipată - creditorul poate alege
fie să accepte noile condiţii, fie să îi fie rambursat împrumutul
imediat
 Conversiune forţată – creditorului nu i se oferă o variantă
alternativă acceptării noilor condiţii.
 Arozarea este operaţiunea de preschimbarea a
înscrisurilor unui împrumut mai vechi cu dobândă mai
redusă cu cele ale unui împrumut nou cu o dobândă mai
ridicată.
 Operaţiuni tehnice legate de
împrumutul de stat
 Forme ale împrumutului de stat
 Împrumut bancar sau de la instituţii financiare internaţionale
 Plasarea de titluri de stat – obligaţiuni, certificate de trezorerie,
bonuri de tezaur etc.
 Plasarea titlurilor
 Prin subscripţie publică
 Prin vânzarea la bursă
 Prin vânzarea prin bănci
 Subscripţie garantată
 Subscripţie negarantată
 Rambursarea împrumuturilor de stat
 In fine, prin anuităţi constante sau prin rate de capital constante
 Amortizare indirectă (datorită devalorizării monetare)
 Alegerea creditorilor ce sunt rambursaţi anticipat sa face prin
tragere la sorţi sau prin răscumpărare la bursă