Sunteți pe pagina 1din 19

Filosofi, precum Platon, au folosit mitul ca pe o punere în

Mitul este
scenă alegorică o povestire
cu scopul de a-şifabuloasă care cuprinde
face înţeleasă opera. credinţele
popoarelor despre Androgin gr. άνδραςaandras,
originea Universuluişi -
fenomenelor naturii, despre
Mitul androginului
originea omuluiom şi și
a γυνή
apare
gyné- femeie.
animalelor,
în
despre Se
cosmogoniile
zei referă
şi religiile
şi eroi legendari. Mitul
arhaice,
implicăinsinuându-se
fiinţe la totodată
un amestec
spirituale, precum de şiDumnezeu,
încaracteristici
constructele
îngeri sau gnostice
demoni sau şi
teosofice celefantastice
personaje mai sofisticate.
feminine fi Androginul
cum șiar masculine, a fost
adică
oamenii-animale, câtvăzut
un de-a lungul
şi existenţa unei
alte lumi.
timpului în foarte hermafrodit.
Încercând
multesă definească
feluri, uneorimitul, ca
Mircea Eliade alteori
o zeitate, consideracacăo
acesta
ființă cu „povesteşte
doua părti, o istorie
dar sacră;
de celeel relatează un eveniment
mai multe ori ca careo a ființă
avut
loc în timpul primordial, timpul fabulos al «începuturilor». Altfel spus,
fabuloasă din mitologia greacă. Îl regăsim, de asemenea, în
mitul povesteşte cum, mulţumită isprăvilor fiinţelor supranaturale, o
literatura modernă,
realitate s-a născut, fieîncă epreocupările
vorba de realitatea poeților suprarealiști,
totală, Cosmosul, sau
precum
numaiși de
în alte arte.
un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare
umană, o instituţie.
Printre autoriiE,ceaşadar, întotdeauna
au valorificat povestea
acest unei «faceri»:
mit amintim pe: ni
se povesteşte cum a fost produs ceva, cum a început «să fie».
Platon Liviu
Rebreanu Mircea
Ana
Eliade
Blandiana
Platon a fost un filozof al Greciei antice,
discipol al lui
”Banchetul" Socrate
sau și învățător al lui, Aristotel.
"Simpozionul" unul din cele mai
Împreună cu aceștia, Platon a pus bazele
frumoase șifilozofice
mai captivante dialoguriPlaton
ale culturii occidentale. ale lui Platon , trece
a fost
în revistă interesat
mai multe aspecte ale
de matematică, iubirii
a scris și încearcă să
dialoguri
filozofice și a pus bazele Academiei din Atena,
descopere prima
fundamentul acestuisuperior
instituție de învățământ sentiment
din lumea ideal sau
idealizat. Totul începe la o petrecere între bărbați
occidentală.
găzduită de frumosul Agathon , la care oaspetii decid , la
un moment dat , ca în loc să se dedea plăcerilor lui
Bachus și să se îmbete , ar fi mult mai plăcut să
pornească o competiție oratorică în care fiecare dintre ei
să rostească o laudă în onoarea lui Eros, zeul dragostei.
Rețineți!

Banchetul
În Zeii se temeauPlatonde puterea aproape
prezintă infinită a a
o explicație
androginilor
iubirii și, pentru
și formării a nu mai
acesteia. Aicireprezenta posibilă
cititorul oaflă ”mitul
amenințare, i-au povestit
androginului”, despărțit. deSeparați însă, părțile
un personaj nuPlaton.
al lui mai
făceau nimic.
Autorul Pe pământ
prezintă acestuicompletă.
domnea o letargie
versiunea mit Totprin
mai mulți mureau
intermediul de tristețe și dor.
personajului numit Aristofan. După
această legendă,
Văzând că rămân fără supuși,
la început trăiau zeii
pe pământ
au căutatființe
o
androgine.
modalitate de aArătau ca oameni
le da noilor doi oameni
un motivlipiți a trăi. în
pentruspate
spate:
Astfel, adouă femei,
fost creat Eros,doi să semene
bărbați
menit sau iubire
un bărbat
în lume.și o
femeie.
În acest Aceștia
fel oamenii dețineau viața foarte
o putere
își petreceau căutându-și
mare,
puteau
jumătatea.face
Ceiaproape
norocoși totcarece se
gândeau.
găseau se contopeau
formând ființa de odinioară.
”Ei bine, zise Aristofan, află, Eriximah, că eu
am în minte un alt mod de a pune problema, și decât
tine și decât Pausania.
Mie-mi pare că oamenii n-au simțit în genere
puterea amorului. Ce? Dac-ar fi simțit-o, oare nu i-ar fi
ridicat ei cele mai mare e temple și altare? Nu i-ar fi
închinat cele mai mari jertfe? Altminteri, v-asigur că
Eros n-ar fi rămas cum e azi... lipsit de orice atenție —
el, zeul demn de toate onorurile! Căci, neîndoios, dintre
zei el este cel mai iubitor de oameni, el poartă de grija
nevoilor omenirii, el e doctorul tuturor durerilor...
Vindecându-le — Eros aduce neamului omenesc prinosul
celei mai înalte fericiri. Eu am să încerc a vă tălmăci
puterea lui; la rându-vă, fiți voi învațatorii celorlalți.
Schimbările ființei omenești
Trebuie mai întâi să vă spun cum e ființa
omenească și ce schimbări a suferit ea.
Mai demult, natura omului nu era cum este azi, ci
cu totul alta. Trei genuri de oameni au ființat la
început, nu ca acum: bărbat și femeie; era si-al treilea
sex, având câte ceva comun cu fiecare din celelalte două .
Astăzi, doar numele a mai rămas dintr-însul; ființa
însăși a dispărut. Acest sex se numea pe-atunci
androgin, căci și înfățișarea lui conținea, ca și
numele, câte o parte din bărbat si din femeie. Acum
numele lui nu-i altceva decât o poreclă aruncat
cuiva spre a-l jigni.
Afară de asta, corpul întreg al fiecărui androgin
era de o înfățișare rotundă; spatele si coastele în
formă de cerc; avea patru mâini si tot atâtea picioare.
Aveau si două chipuri, exact la fel, așezate pe un gât
circular, un singur cap pe care se desenau cele doua fețe
opuse una alteia, patru urechi, doua organe de procreație
și, în sfârșit, toate celelalte pe care, prin comparație cu
acestea, le puteți reconstitui lesne (Sunt doua idei
precumpănitoare: sfericitatea și separarea în două, în
patru, a întregului care era la început unu.) Umblau
drept, ca noi, si se îndreptau în orice direcție ar fi
dorit s-o apuce. Când însa voiau să iuțeasca pasul, se
sprijineau consecutiv pe cele opt membre și-și luau fuga
într-o grăbită rostogolire circulară, întocmai ca cei
care fac tumbe și cad mereu în picioare.
Rebreanu zugrăvește în cele nouă capitole
Firul oepic
ale romanului al cărţii
poveste se desfăşoară
de dragoste de-a
ce transcende
lungul
timpul a şapte Romanul
și spațiul. vieţi ale pornește
aceluiaşi de suflet carecă
la ideea
încearcă
omul trebuie necontenit
să-și caute să se uneascăsufletul
neîncetat cu
sufletul „Un
pereche: pereche,
bărbataducând astfel aminte
din milioane de
de bărbați
mitul platonician
dorește o singură femeieal androginului.
din milioaneCifra de femei.
şapte
Unul şi multiplii
singur lui apar
și una singură! obsedant
Adam și Eva!nuCăutarea
doar
în structura
reciprocă, cărţii (şapte
inconștientă vieţi, şapte
și irezistibilă capitole
e însuși rostul
vieții şapte părţi
cu omului”. fiecare) dar
De asemenea, se şi pe parcursul
ilustrează credința
naraţiunii,sufletului,
reîncarnării reprezentând zile de naştere,
metempsihoza, ceea ne
date
duce ale morţii,
cu gândul perioade
la credințele hinduse, călătorii,
de ilustrată și de
Mircea Eliadeantice
ritualuiri în Nuntă în cer.
Rețineți!

Personajele feminine
Căutarea disperată, dar ale acestui
curajoasă "fals
a cuplului
roman"
arhetipal (după cum îneste
se desfăşoară şaptenumit
perioade către foarte
de istorice unii
diferite. Personajul
critici) dau titlul fiecărui
principal trece princapitol-nuvelă:
mai multe vieţi,
este pe rând păstor
Navamalika, Isit,în India,
Hamma, guvernator în Egipt,Maria,
Servilia, scrib în
Babilon, cavaler roman în timpul împăratului Tiberiu,
Yvonne şi Ileana.
călugăr în Germania medievală, medic în Franţa
revoluţionară şi în fine, şi
Dar Adam profesor urmăreşte
Eva universitar povestea
la Bucureşti.
personajului
Acesta masculin al perechii,
se află la granița dintre viațăiar șisufletul
moarte,
acestuia se reîncarnează
timp în care trece prin șapte de viețişapte oriși în
în epoci spații
indianul
diferite
în căutarea sufletului
Mahavira, egipteanul pereche. Existențelebabilonianul
Unamonu, sale anterioare
sunt evocate în șapte capitole distincte, ce par a fi
Gungunum, cavalerul roman Axius, călugărul
povestiri separate, fără legătură între ele. Însă eroii
german Adeodatus,
fiecărei povestiri refac undoctorul francez Gaston
traseu asemănător, căci toți
Duhem şi, în final,
sunt în căutarea românul
femeii Toma
predestinate Novac.
și toți plătesc cu viața
prețul fericirii eterne.
Pe parcursul capitolelor se observă o
creştere în statutul bărbatului de la membrul
unei caste
„Avem inferioare la un filozof
şapte povestiri pentru cu o stare
călătoria
sufletului, cu foarte
materială şapte oboluri
bună,spresugerând
vămile nefiinţei.
astfel
Ele se desfăşoară
apropierea de ultima într-un tempo vertiginos şi
reîncarnare
şi într-un stil adecvat basmului. Străbătând cele
înţelegerea tainelor sufletului. Cu toţii sunt
şapte cercuri ale unui Purgatoriu al Iubirii, cele
eroi tragici care vor suferi morţi violente
două suflete ajung la limanul şi împlinirea marii
iar
iubirea
năzuinţe:lor va rămâne
contopirea neîmplinită până la a
spirituală”.
şaptea moarte, când, Perpessiciusîn cele din urmă,

sufletele se vor uni.


Mircea Eliade ilustrează în acest roman erosul și
mitul Androginului, Mircea realizate
Eliade aprin
fost motivul
istoric al cuplului,
religiilor,
pentru a reface
scriitorunitatea si desăvârșirea
de ficțiune, ființei
filozof și profesor umane
român la
prin comuniune
Universitateaerotică, dorindFilozof
din Chicago. să reconstituie
și istoric al
omogenitatea primordială
religiilor, a spiritului
Eliade a fost profesor uman.
la Universitatea
din Chicago din 1957, titular al catedrei de
Iubireaistoria
perfectă înseamnă
religiilor Sewellpredestinare,
L. Avery din regăsirea
1962,
jumătății-pereche, refacerea
naturalizat cetățean făpturii
american primordiale
în 1966, onorat cu
unice. Ca titlul
idealdeerotic, nuntaService
Distinguished veșnică este posibilă
Professor. Autor a
numai în 30cer, unde științifice,
de volume sufletele se literare
opere împletesc
și eseuriîn
Acțiunea
eternitate. filozofice romanului
traduse în 18 limbi este plasată
și a circa 1200 deîn
Bucureștiularticole
de altădată.
și recenzii cu o tematică extrem de
variată, foarte bine documentate.
Întâlnirea
Romanul are cu Ileana în casa
o singură unuifeminină,
eroină prieten arhitect
Ileana-
conduce nașterea două
Lena, carelaîntâlnește unei iubiri
versiuniprofunde. Aceștia nu
erotice, concretizate
se
prinpotceiîmpotrivi acestui
doi bărbați sentiment:
ce par a fi în "noi amândoi
opoziție nu
ideatică,
suntem
deoarece dinunul lumea
dorește asta, nu de
să obțină ne laputem
ea exactîmpotrivi
ceea ce
destinului care ne-a
respinsese celălalt (un ales
copil,unul altuia pentru o altfel
un urmaș).
de nuntă". În timpul relației
Primul personaj-narator Andrei își
este Ileana doreștecare
Mavrodin, un
copil, idee respinsă
îi destăinuie de Mavrodin
lui Hasnas, concepția care considera
sa inițială că
despre
"artistul
iubire, când eracredea că "nicisă
blestemat rămânănu singur,
un bărbat fără
s-ar sacrifica
urmași...“
pentru un șiamor", că sunt
dar, ” după
creaticeunulse pentru altul,
îndrăgostește,
meniți
considerăsăcă creștem și să murim
"e un destin...care fără știrea și[...]
decide,împreuna. în
Destinulnoastră,
absența nu se împlinește
nostru pentru aici pe pământ. [...]
o viață întreagă".
Dragostea e raiul nostru, dragostea fără
fruct.“Femeia îl părăsește, înștiințându-l printr-o
scrisoare că îi mulțumeste pentru fericirea trăită,
însă ”îi era peste putință să suporte dragostea
noastră, așa cum era...neroditoare".
Al doilea personaj-narator, Hasnas se
destăinuie, amintind de propria poveste de
iubire doi se căsătoresc,
Ceiîntâmplată cu ”vreo după trei ani”
iar opt-nouă ani de
în
căsătorie Barbu își dorește un urmaș "Mă gândeam că
urmă. Fata de care se îndrăgostise, Leana,
ar fi timpul să avem un copil...", simțindu-se deodată
avea
ceva aparte
copleșit , "atât
de "setea de de
obscură a te și
sobră atâtdin
naște denou,
serioasă”.
nevoia
Hasnas fusese
unei compensații nepăsător
în altcineva decât la început,
tovarașa însă
de iubire
șimărturisește
de viață". Femeiacă, îlpeste
părăsește,
câteva zile, lui
suferința erafusese
total
deschimbat,
neînchipuit,încurcat și confesiunii
iar în timpul timid, simțea afirmăcum
că "nu"o
tenelamurită
întâlnești cufericire
o asemenea dragoste
începea să mă decât o singurăși
cuprindă"
dată
se însurprinde
viață“. declarând: "Cred că m-am
îndrăgostit cu adevărat".
Ideea iubirii profunde este privită prin
prisma celor doi eroi care-și rememorează,
prin confesiune, stările și sentimentele de
dragoste așa cum le apar după o perioada mai
scurtă sau mai lungă de timp. Interesant este
faptul că cele două versiuni succesive ale
idilei stau în opoziție. Barbu Hasnas, voise
copii, dintr-un instinct al perpetuării,
înscriindu-se astfel în banalul cotidian, iar
Andrei Mavrodin, scriitorul, având aspirații
spirituale, îi refuză ei dorința simplă și umană
de a avea copii.
”Unii te văd numai pe tine,
Altii Anamă Blandiana,
vad numaipe pe mine,
”Oh, numai noi cunoaștem dorul
Ne
numele suprapunem Otilia atât de perfect
De-a ei nereal putea Valeria
privi în ochi
Incât
Și-animeni
Coman nu
este întelege ne poate
scriitoare a zări deodată
șiastfel totul,
Și nimeni
debutat nu îndrăznește
editorial în 1964 să
cu locuiască pe
Dar stăm spate în spate,
volumul Persoana muchia
întâi plural(...)”
Crescuți ca două crengi .
De unde putem fi văzuți amândoi.”
Prin opera ,,Cuplu”Ana Blandiana îşi
mitologizează
Opera literarămeditaţia liricăeste
,,Cuplu” o creaţie
descriind lirică ce
în cuvinte deare
mare expresivitate
caracter meditativ. ceea Tema ce Platon
operei prezenta în opera
o constituie mitul
,,Banchetul
androginul, ” referindu-se
transpus în registru existenţa
la liric, în implică
ceea ce trecut a șitrei
tema
tipuri acest
iubirii, de oameni,
sentiment printre şi androginul,
eterncareuman. De asemenea ,,un ,
bărbat-femeie[…]ca
semnificaţia titlului are uno rezonanţă aparteşi, lexemul
întreg deplin rotund”. ,,cuplu”
Prin
adjectivul
realizând ,,perfect”
conexiunea cu temautilizat
iubirii,la care
un aregrad de
mai multe
comparaţie,se
aspecte: iubirea caevidențiază erotic),că
iniţiere(mitul faptul două
cele –pasiune
iubirea
implicit, formează
şi persoane iubirea un tragică
tot unitar imposibillui
(,,Romanul Tristan” ,de
de vizualizat
în întregime
I.Bedier, ,,Romeo şi Julieta”de
decât de pe acea ,,muchie”ce în context
W.Shakespeare).
are sensul de ,,cer”. Aşaalături
Mitul androginului, cel al Zburătorului
cum dePlaton descria în
şi ,,Banchetul”,
al lui Narcis, aparţine putea
androginul iubiriifi ca
observat în toată
iniţiere, întrucât
splendoarea
mentalitatea arhaică
sa doar către zei,cele
de iubirea
resimte ca pe odouăforţăfiinţe
atât de
puternică,
neputând să privească
încât una către
primul impact alta;ele constituiau,
al sentimentului de
este atribuit
fiinţe
uneifapt, un supranaturale
trup pe care erau şi presupune
dispuse opt un procesşide
membre iniţiere
dublul
fiecărei în
configurat componente
aceste miturialeerotice.
trupului.
Toate figurile de stil în
sinestezie dingenerează
Metaforele expresia ,,Tu vezi numai
imagini
văd numaipredominant
luna,/Euartistice, soarele” fac trimitere
vizuale la locul
de naştere al fiecărei clavicula
(,,descopăr persoane: bărbatul,
dulce/şi,în soare,
în pământ, iar cea
femeia,urcând,degetele îţi bărbat-femeie,
ating sfintele în lună.
Totodată,
buze”,
aceste,,avem subliniază
de stilbraţe
figuri patru să ne opoziţia
celor două fiinţe etc)
apăram„ ca şişiorientare: (,,tu către
motorii una poţi vest, iar
alta către
fugiest, puncte
numai partea ta”opuse,
în cardinale răsăritul şi
, ,,dacă
apusul. unul
Eul poetic ascunde
[…]s-ar smulge”etc),toate
în metafora revelatorie
,,sângele duce zvonuri
acestea /de la olainimă
contribuind la alta”, un dor
conturarea
cunoscut androgini: ,,zvâcnirile”
doar deandroginului
imaginii descris cuiubirii se
transmitatâta cele două inimi ale aceluiaşi trup.
întreardoare.
Dan Grigorescu, Ponza
Leonardo da Vinci, Androginul
Constantin Brâncuși, Sărutul (pictură)