Curs 04_05

Materiale dielectrice (izolatoare)

1
 Diagrama benzilor energetice pentru materialele izolatoare

EG=5eV  fenomenele de conducţie (apariţia curentului

electric) sînt foarte slabe

Principalele tipuri de materiale dielectrice sunt:

Materiale dielectrice solide organice - polimerii: polistiren, polietilenă, plexiglas,
diflon, răşini, etc.
Materiale dielectrice solide anorganice: mica, sticla, materiale ceramice, pelicule din
oxizi ai metalului.

2
Capacitatea electrică

Q  C0 V

capacitate electrică: C0 SI  1F ( farad )

S
C0  ε 0 
d

permitivitatea electrică a vidului:

D inducţia electrică C/m2
ε0 
E intensitatea câmpului electric V/m

ε0 SI  F F 
ε0  8,85 1012  
m m

3
Mecanisme de creştere a capacităţii electrice?

S
C0  ε 0 
d

4
Creşterea capacităţii electrice prin introducerea unui
dielectric între plăcile conductoare

ε0  ε

permitivitatea electrică a vidului permitivitatea electrică a dielectricului

S S
C0  ε 0  < C  
d d
ε
C  C0 C  εr  C0
ε0

r - permitivitatea relativă
5
Valori pentru permitivitatea relativă a dielectricilor

ε
εr 
ε0

6
 Fenomenul de polarizarea electrică a dielectricilor
La aplicarea unui câmp electric de
intensitate E asupra unui material
dielectric, sarcinile electrice din materialul
respectiv se vor plasa astfel încât să
reducă valoarea intensităţii câmpului
electric care trece prin material.

La introducerea unui dielectric într-un

cîmp electric, are loc fenomenul de
polarizare electrică a materialului:
caracterizează interacţiunea dintre câmpul
electric şi materialul dielectric
D  ε0  E D  εE  P Polarizaţie electrică: caracterizează
starea de polarizare a materialului
P  ε0  χ E  E dielectric; se măsoară în C/m2

Susceptivitate dielectrică: o
măsură a dielectricului de se polariza
D  ε0  1  χ E   E

εr 1  χ E permitivitatea relativă 7
σ
1
σ 
S
ρ SI m
Polarizaţia electrică a dielectricului
-Q p +Q
• Dipolul electric: este compus dintr-o pereche de
sarcini electrice, de valori egale dar de semn opus, separate
de o anumită distanţă d.
d
• Dipolul electric este caracterizat printr-un moment
electric elementar p – momentul dipolului. Momentul p  Qd
dipolului este un vector orientat de la sarcina negativă
către cea pozitivă.

• Clasificare: dipoli induşi, dipoli permanenţi.

- + - + - +
• Indiferent de tipul dipolului, atunci când se aplica un - + - + - +
câmp electric materialului dielectric, dipolii se vor alinia - + - + - +
dupa directia câmpului. Când dipolii sunt aliniati, se spune - + - + - +
că materialul este polarizat.
E0

Polarizaţia electrică: Ndipoli – densitatea volumetrică de dipoli

P  N dipoli  p p – momentul electric elementar

8
 Fenomene de polarizare în dielectrici

• Temporare: starea de polarizare se menţine numai pe durata

aplicării sursei de polarizare (cîmpul electric):
• de deplasare de sarcină electrică:

• electronică

• ionică

• de orientare

• Permanente: o dată instalată, starea de polarizare se menţine

indiferent dacă materialul se află sau nu în cîmp electric

9
 Polarizarea electronică

Electronul unui atom izolat se deplasează pe o Traiectoria electronului se modifică într-o

traiectorie sferică, centrată în punctul în care se
află sarcina electrică pozitivă (protonul)
atomului => centrul sarcinii spaţiale negative
coincide cu centrul sarcinii electrice pozitive
(nucleul atomului), deci momentul electric
elementar al atomului este nul.
elipsoidă, care face ca centrul sarcinii spaţiale
negative să se deplaseze faţă de centrul sarcinii
pozitive, în sens contrar sensului cîmpului
electric, astfel încît la nivelul atomului izolat se
generează un moment electric elementar.

Orientarea dipolilor la aplicare unui câmp electric este rapidă, fenomenul fiind prezent până la
frecvenţe de ordinul gigahertzilor (frecvenţa câmpului electric).
Materialele la care are loc acest tip de polarizare se numesc materiale nepolare datorită valorii
mici în modul a momentelor dipolilor.
10
 Polarizarea ionică

p  p1  p2 p1   p2 p0

p  p1  p2 p1  p2 p0

În reţeaua cistalină a unui cristal ionic (NaCl), în absenţa cîmpului electric, ionii de polaritate
alternantă sunt distribuiţi echidistant şi din acest motiv generează o polarizare electrică totală nulă.

La aplicarea unui cîmp electric nenul, ionii se deplasează sub acţiunea forţelor electrostatice (nu
mai sunt plasaţi echidistant) şi generează o polarizare electrică nenulă.

Orientarea dipolilor la aplicare unui câmp electric este rapidă (dar mai lentă decât în cazul
polarizării electronice), fenomenul fiind prezent până la frecvenţe de ordinul miilor de megahertzi.
Este însoţită de polarizare electronică.

11
 Polarizarea electrică de orientare

Generarea momentului electric elementar spontan pentru

molecula de apă H2O: atomul de oxigen atrage electroni şi astfel
se generează în locul în care acesta este localizat o sarcină
electrică spaţială negativă –Q. Cei 2 atomi de hidrogen contribuie
la generarea, în regiunea fiecăruia, a unei sarcini electrice spaţiale
pozitive. +Q/2.

În absenţa cîmpului electric, orientarea acestora este

haotică, iar polarizaţia electrică P este nulă. La aplicarea
unui cîmp electric, momentele electrice elementare
spontane se vor orienta pe direcţia cîmpului, generînd o
polarizaţie electrică nenulă.

Orientarea dipolilor la aplicare unui câmp electric este lentă, fenomenul fiind prezent până
la frecvenţe de ordinul sutelor de kilohertzi şi este influenţat de temperatură.

12
 Polarizarea permanentă: (a) piroelectrică, (b) piezoelectrică
Polarizarea piroelectrică: - materiale feroelectrice
La fabricarea materialelor feroelectrice există domenii
macroscopice în care starea de polarizare este instalată.
În absenţa unui cîmp electric, orientarea vectorilor de
polarizaţie electrică este aleatoare, suma vectorială a
acestora fiind considerată nulă.
P   Pk  0
k

La aplicarea unui cîmp electric, vectorii de polarizaţie

electrică ai domeniilor macroscopice se vor orienta pe
direcţia cîmpului electric, iar suma vectorială a acestora
va deveni diferită de zero.
P   Pk  0
k

Orientarea dipolilor la aplicarea câmpului electric este

lentă.
13
 Efectul piezoelectric

Efectul piezoelectric direct: caracterizează

proprietatea materialelor dielectrice de a-şi
modifica starea de polarizare sub acţiunea
unei forţe mecanice

Efectul piezoelectric invers: caracterizează

proprietatea materialului dielectric de a se
deforma sub acţiunea unui câmp electric
exterior – fenomen care se numeşte efect
piezoelectric invers.

14
 Pierderile în dielectrici
Pierderi prin conducţie: materialele dielectrice conţin o concentraţie redusă de
purtători de sarcină electrică mobili (conductivitate electrică nenulă), care se pot
deplasa sub acţiunea unui câmp electric, dînd naştere unui curent electric.
Pierderile prin conducţie sunt prezente în cazul în care asupra dielectricului se
aplică un câmp electric constant sau lent variabil.

Pierderile prin polarizare: se manifesta când un dielectric este utilizat într-un

câmp electric alternativ.

15
 Pierderile prin conducţie
Datorită conductivităţii nenule a materialului dielectric, dacă acesta este introdus între 2
armături metalice alimentate de la o tensiune de alimentare V, se constată că prin proba
respectivă ia naştere un curent electric I. Se poate demonstra că valoarea curentului generat
prin proba respectivă se determină cu relaţia:
σ Q = sarcina electrică de pe armături
I  Q
ε0  ε r  = conductivitatea electrică a materailului dielectric

τp ε ε
V constanta de relaxare dielectrică: τ p  0 r
Q  C V rp   σ
I εr  C0

Comportamentul dielectricului în C  εr  C0
câmp electric constant sau lent variabil
se poate studia pe baza următorului C rP
τ
circuit echivalent: rp 
ε r  C0

16
 Pierderile prin polarizare
Dacă materialul dielectric este supus unui câmp electric alternativ: E=Emsin(t), materialul
dielectric nu se va polariza instantaneu: P=Pmsin(t+). Deoarece polarizaţia electrică, în
funcţie de intensitatea câmpului electric se poate scrie ca:

P  ε0  1  εr   E

Rezultă că permitivitatea electrică este o mărime complexă: ε  ε'  j  ε"

r r r
permitivitatea electrică elastică; arată efectul de creştere a capacităţii la introducerea
ε'r  dielectricului între 2 placi conductoare faţă de cazul în care între placă este vid
permitivitatea electrică vâscoasă; arată efectul de încălzire a dielectricului datorită
ε"r  fenomenelor de polarizare lente

 = suma constantelor dielectrice de relaxare

datorate fenomenelor de polarizare lente 17
 Străpungerea dielectricilor

La aplicarea asupra materialului dielectric a unui cîmp electric crescător ca intensitate, la o

anumită valoare a intensităţii cîmpului electric, prin dielectric apare o creştere bruscă a
curentului electric. Fenomenul se numeşte străpungerea dielectricului.

Ca urmare, puterea disipată pe material devine foarte mare, iar acesta se poate distruge.

Intensitatea cîmpului electric la care are loc fenomenul se numeşte rigiditate dielectrică,
şi se defineşte astfel:

V
ESTR  STR
d

d – grosimea dielectricului
VSTR – tensiunea la care are loc fenomenul de străpungere

18