Caractere generale

Calcarul este o rocă cu foarte multe variante, aceasta se referă nu numai la procesul de formare a lor, dar și la
caracterele rocii, ca aspect, sau utilizare.
Din această cauză există o ramură specială a geologiei Carbonatsedimentologia care se ocupă numai cu
formarea și caracterele tipurilor diferite de calcar.
Termenul de "calcar" este folosit în vorbirea curentă, pe când în limbajul tehnic sau științific acest termen este
utilizat diferențiat.
De exemplu roca masivă compactă va fi numită calcar pe când roca poroasă este numită cretă în industria de
construcții calcarul fiind folosit ca var nestins, sau varianta cu o structură porfirică este numită marmoră cu
toate că marmorele adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice.
 Compoziție
Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit și aragonit ambele fiind din punct de vedere
chimic un carbonat de calciu. Mineralele care mai pot să fie prezente în proporții foarte variabile sunt argilele
(hidroxilicate metalice sau nemetalice ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu și sodiu), dolomitul
(CaMg(CO3)2), cuarțul, gipsul și alte minerale.
Calcarul care conține un procent ridicat de argile este numita marna.
Calcarul care are în proporții diferite elemente organice în compoziție este numit calcar bituminos dacă crește
procentul de sulf fiind numit stinkkalk (calcar puturos).
 Calcarul de natură biogenă

Coralii in general trăiesc în apele mai puțin adânci. Numai acolo pot să trăiască în simbioză cu algele care efectuează
procesele de fotosinteză
In această categorie se pot diferenția calcare formate din depuneri rezultate din acțiunea microorganismelor (numiți în
general microbi, virusuri, bacterii, ciuperci microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din depunerile
scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în general în mările calde tropicale)
O altă sursă de calcar biogen sunt scheletele unor animale marine moluște (Mollusca) ca: melci (Gastropode), scoici (Bivalva)
sau bureți de mare (Spongieri).

A-Depuneri de calcar rezultate din microorganisme aici se poate aminti creta și calcarele sedimentare cu o structură fină
microcristalină, care iau naștere din fosile microscopice ca cocolithen (organisme sub 0,01 mm mărime), foraminifere
(foramen = gaură, organisme cu mărimea între 0.01 mm - 15 cm), alge, bacterii (ca cianobacterii). Uneori, în afară de
microfosile se pot găsi și macrofosile în aceste calcare, fiind forme de tranziție spre calcarele rezultate din fosile.
Acest tip de calcar rezultă din microschelete, după moartea acestor organisme alcătuind de obicei în apele calde marine cu
adâncimi sub 5000 m la început un mâl bogat în calcar.
Prin procesele ulterioare de diageneză (sedimentare, densificare sub acțiunea presiunii și temperaturii) ia naștere roca
compactă, sau poroasă. în timpul procesului de solidificare se formează și cristale de calcit, din formele inițiale transformate
de calcit și aragonit.

Calcar roșu cu crini de mare Crinoidea

B-Calcar rezultat din fosile (macrofosile), aici se pot aminti coralii, (atolii sau barierele de corali), moluștele, brahiopodele
(asemănătoare moluștelor Bivalva dar au numai o valvă și în jurul deschiderii gurii au tentacule), foraminiferele mari
(Nummuliții care au forme circulare sau eliptice), și alte pluricelulare algele sau coloniile de Ectoprocta (mușchi-moluște) din
încrengătura Protostomia.
Dacă din scheletele de corali ia naștere inițial o rocă compactă, care poate suferi evetual ulterior schimbări de structură, din
celelalte fosile pot rezulta de la început calcare poroase.
 Calcarul de natură biogenă

Coralii in general trăiesc în apele mai puțin adânci. Numai acolo pot să trăiască în simbioză cu algele care efectuează
procesele de fotosinteză
In această categorie se pot diferenția calcare formate din depuneri rezultate din acțiunea microorganismelor (numiți în
general microbi, virusuri, bacterii, ciuperci microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din depunerile
scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în general în mările calde tropicale)
O altă sursă de calcar biogen sunt scheletele unor animale marine moluște (Mollusca) ca: melci (Gastropode), scoici (Bivalva)
sau bureți de mare (Spongieri).

A-Depuneri de calcar rezultate din microorganisme aici se poate aminti creta și calcarele sedimentare cu o structură fină
microcristalină, care iau naștere din fosile microscopice ca cocolithen (organisme sub 0,01 mm mărime), foraminifere
(foramen = gaură, organisme cu mărimea între 0.01 mm - 15 cm), alge, bacterii (ca cianobacterii). Uneori, în afară de
microfosile se pot găsi și macrofosile în aceste calcare, fiind forme de tranziție spre calcarele rezultate din fosile.
Acest tip de calcar rezultă din microschelete, după moartea acestor organisme alcătuind de obicei în apele calde marine cu
adâncimi sub 5000 m la început un mâl bogat în calcar.
Prin procesele ulterioare de diageneză (sedimentare, densificare sub acțiunea presiunii și temperaturii) ia naștere roca
compactă, sau poroasă. în timpul procesului de solidificare se formează și cristale de calcit, din formele inițiale transformate
de calcit și aragonit.

Calcar roșu cu crini de mare Crinoidea

B-Calcar rezultat din fosile (macrofosile), aici se pot aminti coralii, (atolii sau barierele de corali), moluștele, brahiopodele
(asemănătoare moluștelor Bivalva dar au numai o valvă și în jurul deschiderii gurii au tentacule), foraminiferele mari
(Nummuliții care au forme circulare sau eliptice), și alte pluricelulare algele sau coloniile de Ectoprocta (mușchi-moluște) din
încrengătura Protostomia.
Dacă din scheletele de corali ia naștere inițial o rocă compactă, care poate suferi evetual ulterior schimbări de structură, din
celelalte fosile pot rezulta de la început calcare poroase.
 Calcare rezultate din procese chimice și biogene
Acesta ia naștere în apele cu concentrație mare de hidrocarbonat de calciu, care este mult mai solubil în apă decât carbonatul
adăugat ulterior; aceasta este o reacție reversibilă:
{\displaystyle \mathrm {CaCO_{3}+CO_{2}+H_{2}O\ \rightleftharpoons \ Ca^{2+}(aq)+2\ HCO_{3}^{-}(aq)} }{\displaystyle
\mathrm {CaCO_{3}+CO_{2}+H_{2}O\ \rightleftharpoons \ Ca^{2+}(aq)+2\ HCO_{3}^{-}(aq)} }
Acesta va fi calciul sub formă de carbonat de calciu, adăugat în apă până la saturație; sau solubilitatea lui în apă va scădea din
diferite motive, carbonatul va precipita și se va depune, astfel iau naștere rocile numite evaporite (roci care se formează prin
procesele de evaporare a apei) care pot fi: - carbonați, (calcare, dolomiți), - sulfați (gips, ahhidrit) - halogenați (halit, sylvin) -
cloruri (sare). In mare se pot forma cristale de calcit numai până la adâncimea de 200 de metri, pentru că la adâncimi mai
mari crește presiunea apei și în același timp solubilitatea dioxidului de carbon care contribuie la solubilitatea crescută a
carbonaților în apă.
Similar, cristalele de calcit se pot forma și pe malurile izvoarelor bogate în carbonați, unde inițial se formează prin precipitare
un mâl bogat mineralizat care ulterior se va transforma în calcar sub formă de travertin.