format din plasma si din elemente figurate : 1. hematii ( eritrocite, globule rosii ) 2. leucocite ( globule albe ) 3. trombocite ( plachete sangvine ) Are culoarea rosie datorita prezentei hemoglobinei, fixata labil de eritrocite. Cantitatea totala a sangelui la un adult este in medie de 5,5 litri din care 3,5 litri reprezinta plasma ( 55 % ) si 2 litri elementele figurate ( 45 % ). Plasma sangvina contine - 90 % apa si - 10 % reziduu uscat format din - 9 % substante organice ( proteine, lipide, glucide, produsi de metabolism ) si -1 % substante anorganice ( Na+, K+, Ca 2+, Mg2+, Cl-, HCO3-, fosfati, sulfati ). Pentru studiul morfologiei elementelor figurate se foloseste curent examenul frotiului de sange periferic. Pentru explorarea elementelor figurate ale sangelui, se folosesc in practica o serie de determinari reunite sub numele de hemoleucograma si anume : - numaratoarea erirocitelor - dozarea hemoglobinei - determinarea hematocritului - indicii eritrocitari - numaratoarea de leucocite si - formula leucocitara. Numaratoarea trombocitelor apare si ea pe acelasi buletin de analiza. Aceste masuratori se pot face atat din sangele venos recoltat pe anticoagulant cat si din sangele capilar. Determinarea VSH ( vitezei de sedimentare a hematiilor ) completeaza investigatiile . 1.DETERMINAREA HEMATOCRITULUI Hematocritul ( Ht ) reprezinta procentul eritrocitelor dintr-un volum de 100 ml de sange. Este de aproximativ 45 %. Deci, din 100 ml de sange, 45 de ml sunt reprezentati de eritrocite si 55 de ml de plasma. Masurarea Ht -ului reprezinta in prezent un criteriu mai fidel de apreciere a normalitatii continutului in hematii din sange, mai sigur decat numaratoarea hematiilor pe lama. Principiul metodei : sangele venos recoltat pe anticoagulant se separa prin centrifugare in eritrocite si plasma si si apoi se calculeaza raportul volumelor lor. Materiale necesare : seringa, ace de seringa, tampoane de vata, alcool, substante anticoagulante - amestec de oxalati Wintrobe: oxalat de amoniu, oxalat de potasiu, apa distilata sau heparina- tuburi gradate Winthrope ( tuburi de hematocrit ) = tuburi de sticla , cu pereti grosi ca sa reziste la centrifugare, gradate, impartite in 100 de diviziuni si montate intr-o rama metalica care se poate adapta axului centrifugei. pipete Pasteur pentru aspiratia sangelui, centrifuga ( normala sau speciala ). Tehnica de lucru : Sangele venos, recoltat pe anticoagulant, se aspira cu ajutorul unei pipete Pasteur si cu el se incarca pana la diviziunea 100 tuburile de hematocrit Winthrobe care se monteaza apoi la axul centrifugei. Dupa centrifugare, 30 de minute la 3000 de turatii/minut, repetata pana cand nivelul sedimentului nu se mai modifica, se citeste, la limita inferioara a stratului cenusiu de leucocite, nivelul rosu care indica valoarea procentuala a volumului de hematii sedimentate. Aceasta valoare consideram ca reprezinta hematocritul. Valori normale : nou-nascut = 56 % copil = 35 – 45 % barbati = 46,5 ± 5 % femei = 42 ± 5 % Valori crescute ( policitemie ) se intalnesc fiziologic, in poliglobulia de altitudine sau patologic, in soc prin fenomene de hemoconcentratie. Valori scazute (oligocitemie) apar in anemii sau in starile de hiperhidratare, prin hemodilutie. 2.DETERMINAREA VSH – VITEZEI DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR Sangele extras din circulatie, recoltat pe anticoagulant, se comporta ca o suspensie si se separa intr-o componenta pasmatica si o componenta celulara ( in care esentiale sunt hematiile ). Masurarea VSH-ului este un indicator al vitezei de separare a hematiilor din suspensie si depinde de anumite calitati ale eritrocitelor sau ale plasmei. VSH-ul este considerat un test de disproteinemie, determinarea lui oferind informatii despre structura proteica a plasmei. Dintre proteinele plasmatice, albuminele si globulinele au proprietatea de a se adsorbi pe suprafata hematiei. Cum raportul albumine/ globuline este in favoarea albuminelor ( 1,2 – 1,5 ) predominanta albuminelor pe suprafata hematiei contribuie la incarcarea lor electronegativa si generarea de forte de respingere electrostatica care maresc stabilitatea in suspensie ( se opun sedimentarii ). Scaderea albuminelor plasmatice ( inanitie, insuficienta hepatica sau renala ) duce la accelerarea VSH-ului. Cresterea globulinelor plasmatice ( prin sinteza crescuta de imunoglobuline in septicemii de exemplu ) va duce la cresterea VSH-ului. Determ. VSH-ului face parte din probele de laborator de rutina Principiu: sedimentarea eritrocitelor din sangele recoltat pe anticoagulant si masurarea inaltimii in mm a coloanei de plasma care se separa in unitatea de timp intr-un tub standard. Materiale necesare : 1. eprubete de hemoliza 2. pipete Westergreen 3. stativ 4. anticoagulant ( citrat de sodiu, oxalat de amoniu ) 5. sange recoltat in seringa Tehnica de lucru : intr-o seringa de 2 ml se aspira 0,4 ml solutie de citrat de sodiu (anticoagulant ) si apoi prin punctie venoasa fara aplicare de garou se recolteaza 1,6 ml de sange in aceeasi seringa.Se omogenizeaza amestecul si se pune in eprubeta de hemoliza. Se aspira apoi sange din eprubeta cu pipeta Westergreen pana la diviziunea 0 si se fixeaza cu varful pe dopul de cauciuc al stativului si extremitatea superioara se fixeaza cu ajutorul clemei resort in pozitie verticala. Se noteaza ora fixarii si se citeste inaltimea coloanei de plasma dupa o ora si dupa doua ore. VSH se exprimă în mm/oră.
Valorile normale sunt de 3-10 mm/oră la bărbaţi
şi de 5-10 mm/oră la femei. În general se consideră că valorile cuprinse între 3-20 mm/oră, indiferent de sex sau vârstă, sunt normale. O modalitate de calcul constă în raportarea VSH- ului la vârstă astfel: VSH normal femeie = (vârsta [ani] + 10)/2, VSH normal bărbat = (vârsta/2). Un VSH prea mare, poate fi semnul: - unui proces inflamator, - unei infecţii, - unui proces tumoral, - unor afecţiuni reumatoide, 3.NUMARATOAREA HEMATIILOR Hematiile ( de la grecescul haima=sange ) sunt elemente figurate anucleate in forma de disc biconcav . Pe frotiu au diametrul mediu de 7,5 µ si culoarea rosie-caramizie, sunt mai intens colorate la periferie si mai palide la centru . Modificarile de forma, dimensiune si culoare se intalnesc in diverse stari patologice. Durata de viata a hematiilor este de circa 120 de zile. Materiale necesare pt. numaratoarea hematiilor:
1.ace de seringa, alcool, tampoane de vata
2. pipeta Potain. Este compusa dintr-un tub capilar gradat, cu diviziunile 0,5 si 101 inscrise si o bula de dilutie cu o bila rosie marcand eritrocitele. In partea superioara, pipeta este atasata la un tub de cauciuc care permite o aspiratie uniforma 3. lichid de dilutie : solutie Hayem ( clorura de sodiu, sublimat, sulfat de sodiu, apa distilata ) sau ser fiziologic. Lichidul trebuie sa fie izoton pentru a impiedica hemoliza. 4.camera de numarat (hemocitometru) cea mai folosita este camera Burker – Turk cu o retea formata din 9 patrate de 1 mm2 delimitate prin linii triple. Patratul din mijloc este impartit la randul lui in 400 de patratele mici : 1/400 dintr-un mm si se foloseste la numararea eritrocitelor. Inaltimea camerei este de 0,1 mm. 5. lame, lamele 6. microscop Pipete Potain: - cu bila rosie pentru numaratoarea eritrocitelor - cu bila alba pentru numaratoarea leucocitelor Tehnica numararii eritrocitelor : Dupa dezinfectarea cu alcool, se inteapa lateral pulpa degetului cu un ac de seringa. Prima picatura se sterge cu un tampon de vata iar urmatoarea se aspira cu pipeta Potain pana la diviziunea 0,5 si in continuare se aspira lichidul de dilutie ( solutia Hayem sau serul fiziologic ) pana la diviziunea 101. Daca din greseala se aspira mai mult sange, se sterge varful pipetei cu o hartie de filtru pana ce coloana ajunge la diviziunea dorita. Se realizeaza in acest mod o dilutie a sangelui 1/200. Apoi pipeta se astupa la cele doua capete cu degetul mare si cel mijlociu si se omogenizeaza prin agitare timp de 1 – 3 minute pentru liza celorlalte elemente figurate. Se acopera reteaua de numarat a camerei cu o lamela care se fixeaza cu ajutorul cavalerilor sau prin simpla adeziune. Aderenta se verifica prin aparitia inelelor de refractie a luminii ( inelele Newton ). Din pipeta Potain se arunca primele 2 – 3 picaturi si se lasa sa cada la marginea camerei o picatura de sange care va patrunde prin capilaritate in spatiul de 0,1mm dintre lama si lamela. Se asteapta 1 – 2 minute pentru sedimentarea eritrocitelor pe grila si apoi se examineaza la microscop cu obiectiv uscat mare 40x, ocular 10x sau 7x, la lumina slaba. Camera de numarat (hemocitometrru) Camera se fixeaza in asa fel incat in campul microscopului sa apara patratelele mici de 1/400. Se face numaratoarea pe 5 patrate de 1/25 ( 4 pe diagonala retelei si al cincilea ales la orice nivel ). Patratul de 1/25 are 16 patratele mici de 1/400 deci in total pe 80 de patratele mici de 1/400 mm2. X ----- va fi media hematiilor dintr-un patrat cu o suprafata egala cu a 400 80 parte dintr-un milimetru. Pentru calcularea numarului de hematii dintr-un mm3 de sange se foloseste urmatoarea formula : X Nr. hematii/ mm3 de sange = ----- x 400 x 10 x 200 80 X ----- = media pe un patrat ( pe a 400-a parte dintr-un mm ) 80
400 = corectia pentru aducerea la mm2
10 = corectia pentru aducerea la mm3 ( adancimea retelei pe care s-a facut numaratoarea fiind de 0,1 mm ) 200 = dilutia sangelui in pipeta de recoltare Numarul eritrocitelor pe mm3 de sange variaza in raport cu sexul, varsta si in diferite conditii fiziologice si patologice. - la copil : 5 – 6 milioane / mm3 - la barbat : 4,5 – 5 milioane / mm3 - la femeie : 4 – 4,5 milioane / mm3. Numarul de eritrocite prezinta variatii in functie de presiunea partiala a oxigenului : creste la altitudine ( poliglobulia de altitudine ) si scade la mineri si in mediul subacvatic. Poliglobulia se mai intalneste la nou-nascut ( se corecteaza printr- o hemoliza intensa la cateva zile dupa nastere = icterul nou- nascutului )si in conditii de hipovolemie sau hipoxie. Scaderea numarului de eritrocite asociata cu scaderea hemoglobinei se intalneste in boala numita anemie. Apare in conditii fiziologice prin hemodilutie in cazul ingestiei unei cantitati mari de apa si in conditii patologice prin deficit de producere a hematiilor, pierdere sau hemoliza eritrocitara.