AFECTIUNI INFLAMATORII ALE ATM

• Pot afecta anumite componente ale ATM sau intreaga articulatie

• Sunt de regula unilaterale
• Multe dintre acestea sunt determinate de dezechilibre ocluzo-articulare

 Capsulita si sinovita
 Retrodiscita
 Artrita temporo-mandibulara
 Capsulita si sinovita
• Procesele inflamatorii ale capsulei si sinovialei
• Se datoreaza tulburarilor ocluzale, traumatismelor ATM sau proceselor inflamatorii
de vecinatate
• Simptome:
– Dureri articulare, in special in miscare
– Lipsa contactelor dento – dentare de partea afectata
– Cresterea cantitatii de lichid sinovial  impingerea condilului
mandibular in jos
• Radiologic: largirea spatiului articular, fara modificari osoase
• Tratament:
– Limitarea miscarilor articulare, dieta semilichida
– AINS + fizioterapie
– Daca factorul cauzal este microbian  ATB

Retrodiscita
• Procesul inflamator al tesutului retrodiscal
• Cauzele si simptomele sunt asemanatoare capsulitei si sinovitei, cu care se face
diagnosticul diferential, prin intermediul artroscopiei / CT/ RMN
• Tratamentul este asemanator; daca inflamatia nu cedeaza  tratament chirurgical
Artrita temporo-mandibulara
• Este un proces inflamator ce intereseaza intreaga articulatie
• Poate fi:
 infectioasa nespecifica
 specifica
o actonimicotica
o tuberculoasa
o sifilitica
o traumatica
o reumatoida
o hiperuremica (gutoasa)
o artrita temporo – mandibulara in spondilita anchilozanta
 Artrita temporo-mandibulara infectioasa nespecifica

• Este rara
• Se datoreaza extensiei directe a infectiei din urechea medie / conductul
auditiv extern etc.
• Simptome:
• Dureri intense, pulsatile, spontane si iradiate
• Congestie si tumefactie in zona preauriculara
• Tulburari functionale progresive  pozitie antalgica
• Strare generala afectata
• Semne radiologice : initial largirea spatiului articular, tardiv condil “ciupit de
molii”
• Diagnostic: punctie articulara (reduce totodata durerea)
 Tratament
• Aplicatii de prisnite eventual roentgenterapie in
doze antiinflamatorii, unde ultrascurte.
• antibiotice cu spectru larg.
• Articulatia este pusa in repaus aplicandu-se o
fronda mentoniera.
• In formele purulente, confirmate prin punctie,
care nu se vindeca numai prin tratament local
rezolutiv si tratament general este indicata
artrotomia.
 Tratament
• . Articulatia se deschide printr-o incizie
mica pretragiana si se dreneaza colectia
purulenta. Dupa retrocedarea fenomenelor
acute este necesar sa se faca mobilizarea
activa si pasiva a articulatiei
(mecanoterapiE) pentru a preveni
instalarea constrictiei sau a anchilozei.
 Artrita temporo-mandibulara specifica
o actonimicotica
o tuberculoasa
o sifilitica

• Semnele si simptomele sunt asemanatoare artritei nespecifice

• Diagnosticul se stabileste clinic si paraclinic (examen histopatologic si
microbiologic)
• Tratamentul se va indrepta impotriva infectiei specifice, inainte de a se
instala constrictia / anchiloza

o traumatica
• Se datoreaza traumatismelor cu zdrobirea/ruperea/dislocarea discului
articular, afectarea capsulei articulare sau a insertiei m. pterigoidian lateral
• Semnele si simptomele :
• Durere, tumefactie, congestie si edem
• Ocluzie deschisa unilateral
• Miscari limitate ale mandibulei
• Tratamentul: AINS, repaus articular, dieta semilichida, fizioterapie 5-6 zile
o Artrita temporo-mandibulara reumatoida
• Este o inflamatie cronica a articulatiilor si structurilor periarticulare, care apare
de obicei la varste mijlocii
• Este o afectiune autoimuna (anticorpi IgG modificati)
• Simptome:
– Durere intermitenta, matinala
– Tumefactie articulara
– Limitarea progresiva a functiilor articulare
– Modificarea progresiva a ocluziei
– De obicei, sunt afectate ambele ATM
– Semne generale (febra, poliartralgii simetrice)

• Semnele radiologice apar tardiv, dupa 5 ani: demineralizare condiliana

bilaterala, eroziuni  condil de mici dimensiuni
• Paraclinic: factor reumatoid pozitiv, VSH crescut
• Tratament: se aplica afectiunii de baza, la care se adauga repausul articular,
terapie cu agenti fizici, AINS
!!! Protezarea de urgenta a eventualelor edentatii

o Artritele hiperuremica si cea din spondilita anchilozanta sunt foarte

rare, iar tratamentul lor este asemanator celei reumatoide
AFECTIUNI ARTICULARE DEGENERATIVE de tip
ARTROZIC
• Sunt afectiuni articulare neinflamatorii, cu deteriorarea tesutului moale si
remodelare osoasa
• Etiopatogenie: varsta, suprasolicitarea articulatiei, traumatisme anterioare
• Simptomatologia – asemanatoare celei din artrite
» Durere, hipomobilitate
» Simptomul specific: crepitatia care insoteste miscarile
articulare
• Examenul radiologic: obligatoriu cu gura inchisa, va releva spatiul articular
redus si aplatizarea condilului / tuberculului articular
• Artroscopia poate diagnostica precoce perforatiile discale
• Tratament:
• Terapie ocluzala
• AINS
• Fizioterapie
• Daca simptomele persista  tratament chirurgical (artroplastia)
 Tratament
• Terapia care asigură ameliorarea sindromului
algic şi a celui inflamator este fototerapia, care
foloseşte căldura emisă de o sursă de raze
infraroşii, curenţii de înaltă frecvenţă sau laser.
Ei i se adaugă terapia analgetică prin refrigeraţie
sau crioterapia. Acestora li se adaugă cu succes
masajul miorelaxant şi biotroficizant al ţesuturilor
din zona dureroasă, cât şi stimularea electrică
neurală transcutană aplicată în scop analgetic.
 Tratament
• De asemenea, de mare ajutor este şi
terapia de miorelaxare locoregională sau
de relaxare a musculaturii periarticulare,
care constă în electroterapie, diatermie,
magnetoterapie, presopunctură
 CONSTRICTIA MANDIBULEI
• = limitarea progresiva, dar permanenta (spre deosebire de trismus) a miscarilor
mandibulei
• Etiopatogenie:
 Cauza periarticulara (traumatisme, supuratii, interventii chirurgicale ale ATM)
 Cauza musculara (hipertrofia muschilor ridicatori ai mandibulei)
 Cauza cutaneo-mucoasa (cicatrici cheloide retractile postchirugical,
postiradiere etc.)
• Simptome:
– Limitarea progresiva a deschiderii gurii
– Amplitudinea se poate mari, dar cu aparitia durerii si laterodeviatie de partea
afectata
• Tratament:
– Nechirurgical: mecanoterapia si fizioterapia, pentru distensia tesuturilor
(1-2 mm / zi)
– Chirurgical (daca mecanoterapia nu da rezultate):
• Sectionarea bridelor, grefe de piele
• Dezinsertia muschilor maseteri si pterigoidian intern
• Obligatoriu, mecanoterapie postoperatorie
 ANCHILOZA TEMPORO - MANDIBULARA

• = limitarea permanenta a miscarilor mandibulei, prin inlocuirea structurilor articulare cu un

tesut osos / fibros / mixt
• Factori cauzali:
» Traumatici
» Infectiosi (supuratii, artrite)
» Poliartrita reumatoida
• Poate fi:
■ Intracapsulara
■ Extracapsulara (pseudoanchiloza)
♦ Unilaterala
♦ Bilaterala
• Semne clinice
• Imposibilitatea permanenta de
deschidere a gurii Unilateral left bifid mandibular condyle (BMC) with
• Asimetrie faciala ipsilateral temporomandibular joint (TMJ)
• Tratament ankylosis. Coronal reconstructed CT section
through the TMJ (patient 7, Tables 1 and 2) shows
– Artroplastia
the left mediolateral BMC (arrows) with ankylosis
– Postoperator, mecanoterapie + fizioterapie of the lateral condylar process to the temporal
bone
TULBURARI DE DEPLASARE A DISCULUI ARTICULAR
• Deplasarea anterioara cu reducerea discului
Simptome:
o durere in cursul miscarii de deschidere, care dispare brusc o data
cu reducerea discului
o Devierea liniei interincisive de partea afectata
o Cracmente la deschidere si inchidere

• Deplasarea anterioara fara reducerea discului

Simptome:
o durere continua si acuta in timpul miscarilor
o Linia interincisiva deviata pe tot parcursul miscarii
o Nu apar cracmente

Tratament:
- AINS, eliminarea factorilor ocluzali, fizioterapie (eficiente mai ales in
deplasarea cu reducere)
- In cazul celor fara reducere, daca disucl se perforeaza  indicatie majora
de tratament chirurgical:
- Artrocenteza sau artroscopia pentru eliminarea aderentelor
- Inlocuirea discului cu grefa autogena
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
AL AFECTIUNILOR ATM
Artroscopia
 Examinarea si tratamentul afectiunilor intraarticulare se realizeaza cu
ajutorul unui examen endoscopic
Artrocenteza
= cea mai conservatoare metoda de tratament chirurgical
- Consta in lavajul compartimentului superior al ATM cu solutii electrolitice si
indepartarea aderentelor in timpul mobilizarii mandibulei (in reducerea
deplasarii anterioare a discului articular)
Discoplastia
= remodelarea / reconturarea / repozitionarea discului articular (in
deplasarile anterioare ale discului)
Discectomia
= indepartarea discului cu / fara inlocuirea acestuia (in perforatii discale,
leziuni degenerative avansate etc,)
 Rezectia modelanta a tuberculului articular
= indepartarea partiala / completa a tuberculului artciular (in luxatii cronice
recidivante, hipermobilitate mandibulara)
 Condilotomia
• Favorizeaza actiunea musculaturii de repozitionare pasiva a condilului
• In deplasarea anterioara a discului cu / fara reducere si in luxatii cronice
recidivante
 Condilectomia
= indepartarea condilului mandibular
- indicatii: tumori benigne / maligne, artrita reumatoida severa, afectiuni
degenerative severe, artrite cu liza condilului, anchiloza temporo –
mandibulara etc.
 Artroplastia
= reconturarea suprafetelor articulare ale condilului / fosei glenoide, fara
indepartarea discului (in artrite, afect. degenerative etc.)
• Indicatia absolută : anchiloza osoasa intracapsulara, in care artroplastia va
fi insotita de interpozitie de tegument / materiale aloplastice
 Reconstructia ATM
= inlocuirea structurilor ATM cu materiale autogene / aloplastice
• - Indicatii: aplazie condiliana, tumori maligne, rezorbtie condiliana
progresiva, anchiloze, traumatisme severe

POSTOPERATOR: FIZIOTERAPIE, MECANOTERAPIE obligatoriu!!!

Programele de exerciţii asigură:

• -creşterea forţei musculare prin ameliorarea

metabolismului şi a circulaţiei sanguine la nivelul
muşchilor care se contractă,
• -creşterea mobilităţii articulare şi a coordonării
mişcărilor şi a mersului cu prevenirea bolii
artrozice,
• -recondiţionarea aparatului respirator,
• -prevenirea demineralizării şi a apariţiei
osteoporozei,
• -prevenirea sau ameliorarea modificărilor
cerebrale,
• -prevenirea sau ameliorarea funcţiei cardiace
(utile în boala cardiacă ischemică, insuficienţă
cardiacă, infarct miocardic etc), cu scăderea
tensiunii arteriale,
• -îmbunătăţirea metabolismelor glucidic (utile la
diabetici) şi lipidic (utile în situaţia dislipidemiilor
sau hipercolesterolemiilor),
• -îmbunătăţirea rezistenţei generale a
organismului la efort şi îmbolnăviri,
• -ameliorarea troficităţii tuturor aparatelor şi
sistemelor, inclusiv a pielii, cu prevenirea
disfuncţionalităţilor şi a îmbolnăvirilor la
nivelul aparatului digestiv (dischinezie
biliară, gastrită, ulcer, insuficienţă
enzimatică, constipaţie etc) şi renourinar
(litiaza urinară, infecţii urinare etc)
 SFATUL MEDICULUI
Tratamentul începe cu măsuri simple.
● E necesară punerea în repaus a articulaţiei
prin adoptarea unei diete bazate pe alimente
moi (piureuri, supe, iaurturi, carne şi legume
fierte etc.) şi în porţii mici.
●Kinetoterapeutul vă va învăţa nişte tehnici de
masare a zonei şi exerciţii de întindere
musculară. Pentru rezultate mai bune puteţi
asocia şi alternanţa rece-cald.
• ● În acest scop, aplicaţi un pachet cu gheaţă
(învelit într-un prosop) pentru 10 minute, apoi
faceţi exerciţiile de întindere musculară, de
deschidere controlată a gurii, după care aplicaţi
un prosop cald pentru 5 minute. Repetaţi
procedeul de mai multe ori pe zi.
● Faceţi tratamentele stomatologice necesare şi
pe cele de ortodonţie dacă e cazul. Folosiţi un
dispozitiv de apărare a dinţilor, care nu permite
contactul lor direct între arcade, în timpul nopţii
(uneori şi ziua dacă vă e recomandat).
• Ca tratament medicamentos se folosesc
antiinflamatoare nesteroidiene, antidepresive (în
doze mici) şi relaxante musculare.
● În cazuri mai grave, se pot injecta
corticosteroizi în articulaţie sau chiar toxină
botulinică. În cazurile mai complicate, se
apelează la diferite metode chirurgicale pentru
repararea unor anomalii, îndepărtarea unor
porţiuni de ţesut sau înlocuirea articulaţiei. Este
o decizie ce trebuie abordată cu maximă
precauţie, în cazurile care nu răspund la alte
tratamente, cu dureri persistente, pentru că
modificările chirurgicale vor fi ireversibile.
 Paralizia faciala periferica
• paralizia facială periferică idiopatică sau
paralizia Bell. A primit titlul de idiopatică pentru
că nu se cunosc cauzele clare care declanșează
această paralizie.
• Dacă în trecut se credea că acest tip de paralizie
facială era produs exclusiv de schimburile bruște
de temperatură (ieșirile de la cald la frig extrem),
în prezent se ia în considerare chiar și influența
unui virus comun ce se instalează în ganglionul
geniculat (aflat în proximitatea articulației
temporo-mandibulare).
• În trecut, expunerea la frig era considerată singurul
factor declanșator pentru paralizia Bell. În prezent se
consideră că cea mai posibilă cauză a paraliziei Bell este
o mononevrită declanșată de reactivarea
virusului herpes simplex de tip 1 în ganglionul geniculat.
Aceasta duce la îngroșarea diametrului nervului și
afectarea tecii de mielină.
În afară de infecția cu HSV, alte posibile etiologii pentru
paralizia Bell includ infecții precum herpes zoster,
influenza virus, boala Lyme, infecția virală cu Epstein-
Barr, HIV, diabet zaharat, hipertensiune arterială.
Paralizia Bell rămâne un diagnostic de excludere
 Diagnostic
• Diagnosticul paraliziei Bell se stabilește pe
baza istoricului medical, a examenului fizic
și a examinărilor paraclinice acolo unde e
necesar. Paralizia Bell presupune un
diagnostic de excludere, aspectele clinice
ale afecțiunii pot ajuta la diferențierea unei
alte cauze de paralizie facială
• Se pot asocia o serie de simptome precum:

• paralizie facială unilaterală superioară și inferioară;

• tulburări de gust;
• hiperacuzie;
• otalgie;
• slăbiciune a mușchilor faciali;
• închiderea pleoapei cu greutate;
• durere la nivelul mastoidei;
• furnicături sau amorțeală la nivelul obrazului sau gurii;
• epiforă;
• durere oculară;
• vedere în ceață
• Pentru evaluarea clinică se folosește sistemul de gradare a paraliziei Bell
după House și Brackmann:

• gradul I- funcție normală;

• gradul II - disfuncție ușoară, absența contracturii și a spasmului, ușoară
slăbire ce se poate observa doar la inspecție apropiată, capacitatea de a
închide fanta palpebrală cu eform minim și ușoară asimetrie a zâmbetului
cu efort maxim;
• gradul III - disfuncție moderată, închidere completă a fantei palpebrale,
capacitatea de a mișca gura cu efort maxim și asimetrie evidentă, spasm
prezent;
• gradul IV - disfuncție moderată severă, slăbiciune musculară evidentă,
închidere incompletă a fantei palpebrale cu maxim de efort, spasm sever;
• gradul V - disfuncție severă, mișcare ușor observabilă, asimetrie a gurii,
închidere incompletă fantei palpebrale, contractură și spasm de obicei
absente;
• gradul VI - paralizie totală, pierderea tonusului, asimetrie, absența mișcării,
a contracturii sau a spasmului
•
Nu există teste specifice de diagnostic
pentru paralizia Bell
 Tratament
• Este folosită scala după House şi Brackmann pentru a diferenţia 3
situaţii:
1. Dacă paralizia este incompletă şi nu se agravează, tratamentul
medicamentos este opţional, iar pacientul este supravegheat până
la momentul recuperării totale.
2. Dacă paralizia este completă iar electromiografia sugerează
neuropraxie, se aplică tratamentul medicamentos, iar pacientul este
atent urmărit clinic. În această situaţie, 4 din 5 pacienţi se
recuperează complet în câteva săptămâni.
3. Dacă paralizia este completă, iar electroneurografia sugerează o
rată a denervării de 90% sau dacă evoluţia unei paralizii Bell ce
părea benignă la debut este nefavorabilă, se poate lua în
considerare în primele 3 săptămâni de la debut o decompresie
nervoasă pe cale chirurgicală.
 Tratament fizical
--galvanizare: masca Bergonie
• -Se recomandă însă un masaj ușor care
are ca scop principal creșterea circulației
sangvine în zona afectată, iar noi
recomandăm a fi efectuat pe întreaga față,
în mod simetric, în reprize de 5-10 minute,
de maximum 5 ori pe zi.
• Kinetoterapia-recuperare a tonusului
muscular, scopul exercițiilor este de a
reeduca mimica feței prin reabilitarea
sinapselor, altfel spus, a comenzilor pe
care le trimite creierul mușchilor. Astfel,
pacientul va executa acasă o serie de
exerciții de mimică și dicție (de exemplu
repetarea alfabetului, mai ales al sunetelor
care produc dificultăți) care să accelereze
și să mențină progresele obținute
împreună cu specialistul kinetoterapeut.
Va multumesc! 