AUSCULTATIA CORDULUI

Dr. Muresan Ioana

Medic rezident Cardiologie
 TEHNICA
• Pacientul in clinostatism, cu toracele dezgolit
complet si ridicat la un unghi de 30 de grade;
• Pozitiile de auscultatie:
1. Decubit dorsal.
2. Decubit lateral stang- mitral/tricuspidian.
3. “In sezut”- aortic/pulmonar.
 PREGATIREA MEDICULUI

Laennec 1816- Paris

New York- 1852

• Initial- reperam impulsul apexian;

• Palparea pulsului arterial;

ZONELE DE AUSCULTATIE CARDIACA
 ZGOMOTELE CARDIACE FUNDAMENTALE
• Vibraţii sonore relativ scurte, discrete, de intensitate, durată, frecvenţă şi
timbru variabil, date de închiderea valvulară şi/sau de turbulenţa
circulaţiei intracardiace.
 ZGOMOTUL I (Z1)
• Inchiderea valvelor A-V->debutul sistolei V;
• 2 componente- M/T;
• Tonalitate joasa; se aude cel mai bine la apex;
 ZGOMOTUL II (Z2)
• Inchiderea valvelor sigmoide->inceputul diastolei V;
• Tonalitate mai inalta si intensitate mai redusa decat Z1;
 ZGOMOTUL III(Z3)
• Vibratiile peretilor V in timpul umplerii rapide;
• Fiziologic: copii, adolescenti, adulti<40 ani;
• Protodiastolic;
 ZGOMOTUL IV (Z4)
• Vibratiile ventriculare in timpul contractiei atriale;
• Telediastolic;
 ZGOMOTE CARDIACE PATOLOGICE
• Anomaliile de intensitate ale zgomotului Z1
Anomaliile de intensitate ale zgomotului Z2
 Dedublarea zgomotului Z1
• Dedublarea fiziologică
– apare la 80% dintre subiecţii sănătoşi, datorită asincronismului
de închidere dintre valva mitrală şi tricuspidă, cu o diferenţă de
0,05-0,07 secunde.
– - în mod normal, valva mitrală se închide înaintea valvei
tricuspide cu 0,02-0,04 secunde.

• Dedublarea patologică
– apare la subiecţii cu tulburări electrice (bloc de ramură
dreaptă,extrasistole şi tahicardie ventriculară) sau tulburări
mecanice (asincronismul ventricular).
 Dedublarea zgomotului Z2
• Dedublarea persistentă şi variabilă
– cele 2 componente ale zgomotului Z2 rămân audibile atât în - apare prin
întârzierea componentei pulmonare a Z2 la pacienţii cu întârzierea conducerii în
ramura dreaptă sau la cei cu stenoză valvularăpulmonară şi în hipertensiunea
pulmonară.
• Dedublarea persistentă, largă şi fixă
– cele 2 componente ale zgomotului Z2 rămân audibile atât în inspir cât şi în expir.
– apare în defectul de sept atrial.
• Dedublarea paradoxală sau inversată
– cele 2 componente ale zgomotului Z2 se separă în expir şi se suprapun în inspir.
– apare la pacienţii cu întârzierea conducerii în ramura stângă (blocul de
ramurăstângă, extrasistole cu origine în ventriculul drept, preexcitaţia
ventriculului drept, stimulare electrică cardiacă) sau la cei cu stenoză
valvulară/subvalvulară aortică şi în hipertensiunea arterială severă.
ZGOMOTE CARDIACE SUPRAADAUGATE

• Vibratii sonore date de turbulenta circulatiei

intracardiace sau intravasculare;

• 1. Galopul
• 2. Suflurile cardiace
• 3. Clicurile
 GALOPUL
• Galopul sau ritmul de galop reprezintă
intensificarea patologică a zgomotului Z3 şi/sau
Z4;
 GALOPUL VENTRICULAR
• localizat în protodiastolă.
• dat de accentuarea anormală a zgomotului Z3
• apare datorită dezechilibrului între:
- capacitatea ventriculară limitată şi creşterea presiunii
(IM, IA, IT acuta, CMP restrictiva, pericardita
constrictiva)
- cresterea volumului intracavitar în perioada de
umplere rapidă ventriculară (tireotoxicoza, anemie,
sarcina, IM, IT severe cronice, DSA si DSV cu sunt stg-dr
important)
 GALOPUL ATRIAL
• localizat în presistolă.
• dat de accentuarea anormală a Z4
• la pacienţii cu volum ventricular crescut
(CMD, IM acuta) sau
complianţă ventriculară scăzută
(IMA, CMH, SA, SP, HTA, HTAP)
 GALOPUL DE SUMATIE
• localizat în mezosistolă.
• realizat prin sumarea zgomotelor Z3 şi Z4.
• apare în:
- tahicardii (prin scurtarea diastolei) şi
- blocul atrio-ventricular de gradul I (prin prelungirea
timpului de conducere atrio-ventriculară).
 GALOPUL DUBLU
• ritmul cvadruplu.
• realizat prin perceperea separată a
zgomotelor Z3 şi Z4.
• apare în bradicardiile extreme
 CLICURILE
• Clicurile sunt zgomote sistolice sau
diastolice cu frecvenţă înaltă, durată
scurtă şi caracter de pocnitură sau de
clacment, de cauza valvulara si vasculara.
• Clicurile sistolice pot fi proto- sau
mezosistolice.
- Clicul protosistolic de ejecţie din stenozele
sigmoidiene
- Clicul mezosistolic din prolapsul de valvă mitrală
• Clicurile diastolice pot fi proto- sau telediastolice.
- Clicul de deschidere a valvei mitrale din stenoza
mitrală
- Clicul protodiastolic din mixom atrial
- Clicul protodiastolic de deschidere din protezele
mecanice
- Clicul pericardic din pericardita constrictivă
 CLICUL SISTOLIC DE EJECTIE
• dat de deschiderea valvelor sigmoide mobile,
aflate sub tensiune prin presiunea ventriculară
crescută.
• localizat imediat după zgomotul Z 1.
• coincide cu incizura anacrota a pantei ascedente
a presiunii aortice.
• intensitatea maximă în zona aortică (în stenoza
aortică şi dilatarea aortei ascendente) sau zona
pulmonară (în stenoza pulmonară, dilatarea
arterei pulmonare).
 CLICUL SISTOLIC NONEJECTIONAL
• apare în prolapsul de valvă mitrală.
• coincide cu excursia maximă a unei cuspe mitrale,
prolabate în atriul stâng în sistolă, urmat de
tensionarea bruscă a valvelor şi a cordajelor
tendinoase alungite.
• are tonalitate înaltă.
• caracter de pocnitură.
• durată scurtă - mezosistolă.
• se asociază cu suflul mezosistolic.
CLICUL DE DESCHIDERE A MITRALEI
• apare în stenoza mitrală.
• dat de deschiderea valvei mitrale sclerozate, dar
încă mobile.
• tonalitate înaltă, scurt şi sec.
• perceput în protodiastolă la 0,04-0,10 sec de
zgomotul Z2
• se distanţează de zgomotul Z2 în inspiraţie şi se
apropie de acesta după efort.
• interval A2- clic scurt - SM severa
 CLICUL TUMORAL
• apare în mixomul atrial stâng sau drept.
• dat de mişcarea abruptă a unui mixom atrial mobil,
pediculat, cu obstrucţia orificiului atrio-ventricular.
• localizat în protodiastolă.
• tonalitate joasă.
• intermitent.
 CLICUL PERICARDIC
• apare în pericardita constrictivă.
• dat de oprirea brusca a expansiunii
ventriculare dupa deschiderea valvelor AV.
• tonalitate înaltă.
• localizat precoce după Z2.
• Intensitatea se accentueaza in inspiratie
 CLICUL DE PROTEZA MECANICA
• dat de protezele metalice cu bilă şi cu
disc.
• prezintă un clic de deschidere şi un clic de
închidere.
• tonalitate înaltă.
• intensitate mare: gradul 4-6 (mai intense
decat clicurile produse de valvele
naturale)
SUFLURILE CARDIACE
 CLASIFICARE
• Localizare
• Situaţia în ciclul cardiac
• Durată in ciclul cardiac
• Iradiere
• Timbru
• Tonalitate
• Intensitate
• Configuratia
• Modificarea suflului cu respiraţia, poziţia sau prin alte
teste dinamice
INTENSITATE
 SUFLURILE CARDIACE SISTOLICE
• Valvulare
- suflurile de ejecƫie
- suflurile de regurgitare
- suflurile inocente (functionale)

• Non valvulare
- defectul de sept atrial
- defectul de sept ventricular
 SUFLURI DE EJECTIE
• Z1->Z2;
• Configuratie crescendo-descrescendo;
• Aspre, razatoare;
• St Ao, CMH, St Pulm
 SUFLURILE DE REGURGITARE
• holosistolice sau proto/mezo/telesistolice.
• caracter de „ţâşnitură de vapori”.
• şuierătoare.
• iradiază de-a lungul coastei a 5-a către axila stângă.
• se accentueză în inspir şi după efort, când iau naştere în inima dreaptă (semnul lui Carvallo).
• apar în insuficienţa mitrală/tricuspidiană.
 SUFLURI INOCENTE
• produse în afara aparatului cardiovascular prin:
- exagerarea vibraţiilor la ieşirea sângelui din tractul pulmonar.
- scăderea vâscozităţii sângelui.
- creşterea vitezei de circulaţie sanguină.
• apar în absenţa unei cardiopatii organice;
• sunt localizate şi nu iradiază.
• ocupă parţial sistola – mezosistolice.
• sunt plurifocale.
• au intensitate redusă.
• au timbru dulce, aspirativ, chiar muzical.
• variabile cu poziţia
 DEFECTUL DE SEPT ATRIAL
• produs prin creşterea debitului sanguin la nivelul valvei pulmonare.
• se aude cel mai bine în zona pulmonară
• mezo-telesistolic.
• iradiere la nivelul claviculei stângi.
• aspru, rugos.
• tonalitate înaltă.
• Intensitate medie: gradul 2-3.
 DEFECTUL DE SEPT VENTRICULAR
• holosistolic.
• iradiere pe toată aria precordială “în spiƫă de roată”.
• tonalitate înaltă.
• intensitate mare: gradul 4-6.
• freamăt cardiac prezent.
 SUFLURI DIASTOLICE
• 1. DE UMPLERE VENTRICULARA

• 2. DE REGURGITARE SIGMOIDIANA
SUFLURILE DE UMPLERE VENTRICULARA
• localizare mezodiastolică cu aspect crescendo în telediastolă la pacienţii în ritm sinusal.
• se percep mai bine în zona apicală şi/sau în decubit lateral stâng.
• caracter de uruitură diastolică
• sunt accentuate în inspiraƫie în inima dreaptă.
• se aud cel mai bine cu pâlnia stetoscopului, datorită prezenţei vibraţiilor de frecvenţă joasă.
• apar în stenozele valvelor atrio-ventriculare.
SUFLURILE DE REGURGITARE SIGMOIDIANA
• încep la nivelul zgomotului Z2.
• sunt de tip descrescător spre mijlocul diastolei.
• au caracter aspirativ.
• sunt auzite mai bine cu capsula stetoscopului datorită vibraţiilor de frecvenţă
înaltă.
• auzite mai bine în expiraţie, ortostatism, cu toracele aplecat înainte sau după
ridicarea braţelor (la pacienţii cu insuficienţă aortică) ori în inspiraţie (la
pacienţii cu insuficienţă pulmonară).
• apar în incompetenţa sigmoidiană aortică şi pulmonară.
SUFLURI DIASTOLICE PARTICULARE
• Suflul Carey-Coombs
- se aude la apex, în mezodiastolă
- apare în valvulita din reumatismul articular acut
• Suflul Austin-Flint
- se aude la apex, în mezodiastolă (SM relativa)
- apare în insuficienƫa aortică severă cu jet excentric
• Suflul Graham-Steel
- se aude în zona pulmonară, proto/pandiastolic
- apare în hipertensiunea arterială pulmonară
 SUFLURI SISTOLO-DIASTOLICE
• încep în sistolă şi se continuă fără întrerupere în diastolă.
• sunt generate de un flux sanguin ce trece dintr-un pat vascular cu presiune şi rezistenţă
crescută, într-un pat vascular cu presiune şi rezistenţă joasă.
• apar în:
- comunicările aorto-pulmonare (persistenţa canalului arterial).
- comunicările arterio-venoase (fistulele arterio-venoase, fistulele sau anomaliile
coronariene).
 FRECATURA PERICARDICA
• Frecătura pericardică este zgomotul produs
prin frecarea stratului de fibrină dintre foiţele
pericardice.
• are 3 componente, în ritm sinusal
(mezosistolică, mezodiastolică şi presistolică)
şi 2 componente, în aritmie (lipsa presistolei).
• se intensifică la presiunea stetoscopului pe
torace sau în cursul manevrei Valsalva.
• diminuă la interpunerea de aer în mediastin
• se palpează.
• aspră, frecării unei bucăţi de mătase între degete.
• variază de la o examinare la alta.
• superficială („pare că ia naştere sub stetoscop”).
• dispare în faza exudativă.
VA MULTUMESC!