MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” Localitatea Tg-jiu Județul

Gorj

PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICAREA PROFESIONALĂ ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

COORDONATOR: Cosolan Elena

ABSOLVENT: Benegui Beatrice

2020
 TRAUMATISME CRANIO-CEREBRALE
• Definiție:
• Traumatismele cranio-cerebrale (TCC) interesează
preferențial populația tânără, activă și sexul
masculin. Traumatismele cranio-cerebrale se pot
prezenta izolat sau asociat cu alte leziuni majore.
Leziunile cranio-cerebrale sunt determinate de
sumația factorilor fizico–mecanici si biologici ce
se exercită asupra structurilor capului: scalp,
craniu, meninge, creier, vase sanguine.
 CLASIFICAREA TCC

• I . NATURA EFECTELOR TRAUMATICE INDUSE:

• A. Imediate:
• 1. primare: comoția, contuzia, dilacerarea
• 2. secundare: hematom extradural, subdural,
intraparenchimatos
• 3. subsecvente: edem cerebral, colaps cerebro-
ventricular
• B. Tardive:
• 1. evolutive: encefalopatia posttraumatică
• 2. sechelare: afazie, hemiplegie, epilepsie
• II. EVOLUȚIA TCC:
• 1. acute < 3 zile
• 2. subacute < 3 săptămâni
• 3. cronice > 3 săptămâni
• III. PREZENȚA SOLUȚIEI DE CONTINUITATE:
• 1. Închise;
• 2. Deschise: plăgi ale scalpului, plăgi cranio-
cerebrale, fistule LCS.
• IV. PATOGENIA TCC:
• 1. Leziuni primare
• 2. Leziuni secundare
 PATOGENIA LEZIUNILOR CEREBRALE
POSTTRAUMATICE
• LEZIUNI PRIMARE: sunt direct legate de producerea traumatismului.
Ele pot fi
• 1. leziuni directe: sunt leziuni cerebrale în relație directă cu impactul
produs asupra craniului de către agentul traumatic.
• 2. leziuni indirecte: sunt produse prin deplasarea rapidă a capului,
secundară unor procese de accelerație, decelerație sau rotație.
• Leziunile directe și indirecte se asociază frecvent. TCC determină
leziuni celulare (neuronale sau gliale) sau vasculare.
• Leziunile primare pot fi:
• a. focale, când leziunile celulare se dezvoltă în jurul unei zone de
distrucție tisulară cu aspect ischemic sau edematos;
• b. difuze, când leziunea inițială interesează membrana axonală ce
determină ulterior o alterare a transmisiei nervoase și o
disfuncționalitate neurologică mergând până la comă. Aceste leziuni
ale membranei axonale pot fi reversibile sau nu.
• LEZIUNI SECUNDARE: pot apărea din primele
minute posttraumatic și vor agrava leziunile primare ale
țesutului cerebral și a ischemiei cerebrale. Evoluția
leziunilor secundare determină instalarea edemului
cerebral și a ischemiei cerebrale.
• Edemul cerebral poate fi:
• 1. vasogenic, prin ruptura barierei hemato-encefalice;
• 2. citotoxic, secundar lizării celulelor nervoase.
Mecanismele de producere a leziunilor secundare sunt
complexe și intricate: eliberarea de neurotransmițători
excitatori; producerea de radicali liberi.
 ETIOLOGIA TCC
• 1. Accidente de circulație
• 2. Agresiune prin: - forță fizică, arme albe, arme
de foc, obiecte contondente
• 3. Căderi accidentale și/sau provocate
• 4. Lovire de animal
• 5. Accidente casnice
• 6. Accidente sportive
• 7. Accidente de joacă la copii
• 8. Accidente obstetricale
 DIAGNOSTICUL PARACLINIC DE TCC
• A. Examinări radiologice:
• 1. Radiografia simplă de craniu își păstrează importanța, mai ales când nu poate fi
efectuat un examen CT cerebral, evidențiind fracturi craniene (lineare sau depresive),
pneumocefalie, nivel lichidian în sinusurile aeriene, corpuri străine penetrante.
• 2. Examenul CT cerebral nativ este investigația de elecție în TCC, evidențiind:
• - sânge (hemoragii sau hematoame): hematom epidural, hematom subdural,
hemoragie subarahnoidiană, hemoragie intracerebrală, contuzie hemoragică,
hemoragie intraventriculară;
• - hidrocefalie;
• - edem cerebral (obliterarea cisternelor bazale, ventriculi de dimensiuni mici,
dispariția șanțurilor corticale);
• - semne de anoxie cerebrală: ștergerea interfaței substanță albă – substanță cenușie;
edem;
• - fracturi (examinare cu fereastră osoasă) ale bazei craniene, incluzând fractura
osului temporal, ale orbitei, ale calvariei;
• - infarct ischemic (semnele sunt minime dacă examinarea este sub 24 de ore de la
AVC);
• - pneumocefalie: poate indica o fractură (în bază sau de convexitate deschisă);
• - deplasarea structurilor liniei mediane (datorită unui hematom sau edemului
cerebral asimetric);
• 3. Examinarea IRM nu este necesară în leziunile acute
(deși examinarea IRM este mai precisă decât CT, nu
există leziuni traumatice chirurgicale demonstrate IRM
care să nu fie evidente și pe CT). Examinarea IRM este
utilă mai târziu, după stabilizarea pacientului, pentru
evaluarea leziunilor trunchiului cerebral, a leziunilor
din substanța albă (de exemplu punctele hemoragice
din corpul calos în leziunea axonală difuză).
• 4. Angiografia cerebrală: este rar indicată în TCC
(obiecte penetrante, situate în preajma unor artere
mari cerebrale sau în apropierea sinusurilor durale).
• B. Examenul LCS (puncția lombară): nu este indicat în
TCC acute.
• C. Monitorizarea presiunii intracraniene este deosebit
de importantă, mai ales în cazul politraumatizaților.
 PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN
TCC
• A. EVALUAREA TRAUMATIZATULUI CRANIOCEREBRAL:
• 1. Examenul neurologic evaluează: nivelul conștientei
(scor GCS); semne de lateralitate (asimetrie pupilară,
deficit senzitiv, deficit motor); semnele suferinței de
trunchi cerebral;
• 2. Examenul clinic complet (evidențierea altor leziuni
traumatice în cazul politraumatismului);
• 3. Examenul CT cerebral: permite realizarea unui
diagnostic lezional și urmărirea evoluției leziunilor;
• 4. Măsurarea presiunii intracraniene.
• B. EVALUAREA TRAUMATIZATULUI CRANIO- CEREBRAL
• Prespitalicesc:
• - Bilanț clinic: evaluarea leziunilor externe; evaluarea parametrilor
vitali (frecvența respiratorie, frecvența cardiacă, presiunea
arterială), scorul GCS;
• - intubație orotraheală + ventilație + sedare, dacă scorul GCS < 8;
• - transport rapid;
• La camera de garda:
• - Examen clinic repetat și complet
• - Bilanț radiologic: radiografie craniu, coloană cervicală, radiografie
pulmonară, examen CT cerebral, ecografie abdominală.
• Transferul în serviciul de neurochirurgie: se decide în cazul
deteriorării stării de conștientă, lipsa posibilității de examinare CT,
fractura a bazei craniului, plagă cranio-cerebrală, politraumatism,
examen CT cu semne tomodensitometrice de HIC.
 TRAUMATISME OBSTETRICALE
• Definiție:
• Sub numele de leziuni traumatice obstetricale ,
sunt desemnate totalitatea traumatismelor
mecanice si chimice (hipoxice), legate de actul
nasterii.
• Factori favorizanți:
• Factorii responsabili sunt: macrosomia,
disproportia cefalopelvina, prezentatii anormale,
nasteri distocice, prelungite sau precipitate,
prematuritatea, asistenta obstetricala deficitara.
• Clasificare:
• Leziunile partilor moi:
• Eritemul si eroziunile partilor moi
• Purpura- localizata mai ales la fata, gat, torace,urmarea cresterii
presiunii venoase si intratoracice in prez. Pelviana sau circularelor de
cordon stranse. Evolutie favorabila in 2-3 zile.
• Echimozele- in nasterile traumatice si prezentatia pelviana.
• Adiponecroza subcutanata- induratii subcutanate nodulare, cu
tegumentul rosu-violaceu, cu aspect de coaja de portocala.Nu
necesita tratament.
• Traumatisme craniene:
• Bosa sero-sanguina (caput succedaneum)-tumefactie edematoasa si
hemoragica a tesutului celular subcutanat, la nivelul partii prezentate
a craniului.Se extinde peste liniile de sutura.
• Cefalhematomul- hemoragie subperiostala, limitata totdeauna de
aria unui os cranian.devine evident la cateva ore de la nastere. Se
poate asocia cu fractura osului cranian. Se resoarbe dupa 2 sapt.- 3
luni.
• Fracturile oaselor craniului-fracturile lineare sunt cele
mai frecvente. Nu necesita tratament.Fracturile cu
infundare apar dupa aplicare de forceps.
• Hemoragiile intracraniene- sunt fie rezultatul
traumatismului mecanic fie hipoxic. Hemoragiile
traumatice (epidurale, subdurale, subarahnoidiene) se
datoresc: disproportiei fetopelvine, nasterii prelungite,
nasterii precipitate,prezentatiei pelvine.
• Fracturile mandibulei- nn prezinta asimetrie faciala,
echimoze, edem, crepitatie, dificultati de alimantatie.
• Traumatisme nazale- edem al mucoasei nazale,
dislocatii cartilaginoase.
• Traumatisme oculare- hemoragii retiniene si
subconjunctivale.remisie in 24-48 h, fara sechele.
• Traumatismele muschiului sternocleidomastoidian:
• -Torticolisul congenital-se datoreste pozitiei intrauterine dar se
poate produce si in timpul nasterii Se observa de la nastere sau in
primele 2-3 saptamani de viata.Recuperare in 2-4 luni.20% necesita
interventie chirurgicala.
• Traumatismele coloanei si maduvei: in distocii ale umerilor in
prezentatia cefalica si dificultati in expulzie in prezentati
pelviana.apare sectiune medulara cu sau fara fractura de
vertebra.Clinic: absenta reflexelor arhaice, pierderea
sensibilitatii,lipsa motilitatii sub nivelul leziunii.
• Traumatismele coloanei si maduvei
• -Nn prezinta la nastere tulburari respiratorii,soc, hipertermie si
poate evolua rapid spre deces. Nn poate fi flasc sau
hiperalert.Lasupravietuitori in cateva sapt. apare rigiditatea,
hipertonia si spasmul muscular. Hemoragia hemidurala este cea
mai comuna complicatie.
• Leziunile nervilor periferici
• TRATAMENT:
• -Tratament: nu exista tratament specific. Nn sunt asezati pe
partea implicata,oxigenoterapie, alimentatie parenterala.
Recuperare spontana in 1-3 luni. Complicatie- pneumonia.
• Traumatisme osoase
• .Fractura de clavicula: cea mai comuna leziunr ortopedica
neonatala. Produsa in timpul travaliului si nasterii, in distocia
umerilor in prezentatia craniana sau in caz de intindere a bratelor
ramase in urma in nasterea pelviana.
• Clinic: imobilitatea bratului de partea afectata,crepitatii osoase,
echimoze la nivelul tegumentului, reflex Moro absent pe partea
afectata, spasmul muschiului sternocleidomastoidian, cu obliterarea
fosei supraclaviculare de partea fracturii.
• Traumatisme osoase
• VĂ MLȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ
!!!!!!!!!!!!!!!