INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII LA

TRATAMENTUL EDENTAŢIEI PARŢIALE

CU PUNŢI DENTARE

A efectuat:Schimbator Nadejda
 PUNTEA DENTARA
 Puntea dentara este o lucrare protetica fixa utilizata
in stomatologie pentru restaurarea morfologica a
dintilor absenti de pe arcadele dentare sau pentru
protectia si remodelarea dintilor ce au suferit
distructii importante.
 Puntea dentara este utilizata in special in
tratamentul edentatiilor partiale, avand rolul de a
compensa functiile masticatorie, estetica si fonetica a
dintilor absenti, precum si de a preveni complicatiile
 ce pot surveni ca urmare a pierderii dintilor.
 1.INDICAŢII CĂTRE TRATAMENTUL EDENTAŢIEI PARŢIALE CU PUNŢI DENTARE
 1.Restaurarea edentatilor partiale daca exista
suficienti dinti care sa sustina lucrarea
 Este cea mai importanta indicatie a puntilor dentare. Edentatia
reprezinta lipsa dintilor de pe arcadele dentare. Daca nu exista
suficienti dinti pentru a sustine puntea dentara, va trebui sa se
opteze pentru un alt tip de lucrare dentara : proteza mobilizabila,
lucrari pe implanturi.
 2.Refacerea morfologica a dintilor cu
distructii avansate, eroziuni sau obturatii
extinse
 Aceasta indicatie se refera la cazurile in care
exista mai multi dinti care prezinta distructii
avansate sau obturatii mari inestetice. Intre
acesti dinti pot exista si spatii edentate.
 3.Refacerea estetica a dintilor cu modificari
de culoare, forma sau pozitie
 Indicatia se refera la dinti, situati mai ales in
zone vizibile ale cavitatii bucale, care
prezinta modificari de culoare, forma sau sunt
situati in pozitii inestetice
 4.Refacerea dintilor ce prezinta un grad
avansat de abrazie
 Abrazia dentara este un fenomen care poate
aparea atat din cauza uzurii fiziologice a
dintilor, cat si datorita unor afectiuni
patologice ( de exemplu, bruxismul ).
 Daca dintii devin mici si inestetici exista
posibilitatea restaurarii lor prin punti
dentare. Este importanta stabilirea unei
ocluzii finale adecvate.
 5.Tratamentul tulburarilor ocluzale
 Exista situatii in care, din diverse motive, ocluzia ( sau
"muscatura" ) pacientului devine necorespunzatoare.
Aceste tulburari sunt de obicei insotite de dureri la
nivelul muschilor masticatori sau a ATM ( articulatia ce
realizeaza legatura mandibulei cu oasele craniului ).
 In asemenea cazuri este necesara o reajustare a
ocluziei. Aceasta se poate realiza si prin
confectionarea unor punti totale care vor avea alt tip
de contacte cu dintii situati pe arcada opusa si alta
inaltime a ocluziei.
 6.Inlocuirea lucrarilor vechi,
necorespunzatoare
 Lucrarile dentare care nu mai corespund din
punct de vedere functional sau estetic
trebuie inlocuite. De obicei, dupa
indepartarea lucrarilor, se reevalueaza
situatia din cavitatea bucala a
pacientului.Daca exista suficienti dinti de
sustinere, puntea dentara poate fi o solutie
de tratament.
 7.Dupa efectuarea implanturilor dentare
 Puntile pe implanturi sunt o categorie aparte
de lucrari care se sprijina doar pe implanturi
dentare.
 2.INDICAŢII CĂTRE TRATAMENTUL
EDENTAŢIEI FRONTALE CU PUNŢI
DENTARE
Refacerea functiei estetice
Pierderea dintilor afecteaza grav estetica, mai ales daca este vorba
de o zona vizibila. De aceea, refacerea functiei estetice este,
pentru multi pacienti, cel mai important deziderat.
Refacerea cat mai adecvata a esteticii pacientilor depinde foarte
mult de materialele din care va fi confectionata puntea dentara.
Puntile ceramice, mai ales cele pe schelet de zirconiu ofera un
important avantaj comparativ cu alte tipuri de punti.
 Corectarea defectelor de fonatie
Functia fonetica
Este afectata mai ales in lipsa dintilor frontali
superiori. Deoarece puntile dentare sunt
lucrari fixe putin voluminoase (spre deosebire
de protezele dentare de exemplu),
reobisnuirea cu vorbitul normal se face foarte
rapid dupa cimentarea puntilor ( 1-2 zile ).
3.INDICAŢII CĂTRE TRATAMENTUL EDENTAŢIEI
PARŢIALE LATERALE CU PUNŢI DENTARE
 Lipsa mai multor dinti laterali
 In cazul asimetriei faciale aparute
in urma prabusirii obrajilor
 Restabilirea funtiilor lezate
 Dinti cu modificari de forma,
volum, pozitie
 4.INDICAŢII CĂTRE TRATAMENTUL EDENTAŢIEI
FRONTO-LATERALE CU PUNŢI DENTARE
 Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor arcade
dentare
 Lipsa mai multor dinti frontali intercalati cu lipsa
dintilor laterali
 In cazul asimetriei faciale aparute in urma prabusirii
buzelor sau a obrazilor
 Restabilirea funtiilor lezate
 Dinti cu modificari de forma, volum, pozitie
5.INDICAŢII CĂTRE TRATAMENTUL
EDENTAŢIEI MIXTE CU PUNŢI DENTARE
 Dereglarile integritatii a uneia sau a ambelor
arcade dentare
 Edentatii multiple intercalate
 Restabilirea integritatii arcadei dentare
 Restabilirea functiilor fiziologice pierdute,in
special eficacitatea masticatiei pina la 85-
100%
 6. CONTRAINDICAŢII ABSOLUTE LA
TRATAMENTUL EDENTAŢIEI PARŢIALE CU PUNŢI
DENTARE.
 1.Prezenta breselor intinse la copii cind are loc cresterea
maxilarelor,in edentatii terminale
 2.In caz de tumori maligne
3.Daca nu exista suficient suport
4. Afectiuni generale care contraindica anestezia sau
slefuitul dintilor
5. Edentatii cu dinti limitrofi bresei cu coroane clinice
foarte joase,cu forte de rezerva a parodontiului foarte
slab.
7. CONTRAINDICAŢII RELATIVE LA
TRATAMENTUL EDENTAŢIEI PARŢIALE CU PUNŢI
DENTARE.
 -dintele care poate fi restant prin obturatie;
 -lipsa > 5 dinti la nivelul unei brese frontale si >4 dinti la nivelul unei
brese laterale;
 -edentatii terminale;
 -dinte afectat de carie (cu proces carios netratat);
 -dinti cu inaltimea coroanelor micsorata;
 -absenta >4 dinti frontali: a 2 premolari la rind si a unui molar;
 -afectiuni gingivale,parodontale;
 -proces inflamator in cavitatea bucala;
 -igiena orala nesatisfacatoare (deficitara);
 -procese,afectiuni ale mucoase orale
( gingivita,stomatita,eroziuni,afte );
 -virsta inaintata(daca starea generala este satisfacatoare atunci
tratamentul se poate aplica);
 -eroziuni dentare;
 -bruxism;
8. FORŢELE DE REZERVĂ A PARODONTULUI,
CARACTERISTICA ŞI FOLOSIREA LOR LA PLANIFICAREA
PUNŢILOR DENTARE.
 Forta musculara absoluta este forta dezvoltata de
muschi in timpul contractiei maximale. La muschii
ridicatori ai mandibulei (m. temporal, m. maseter, m.
pterigoidian medial) – forta absoluta a lor va fi de 390-
400 kg (1 cm² = 10 kg).
 Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la
barbati constituie 44 kg iar la femei de 30 kg. Aceasta
presiune suportata de dinti este socotita drept reper
pentru caracteristica functionala a parodontului.
Deasemenea este foatre important la intocmirea
planului de tratament protetic echilibrat functional.
 Pentru ca o punte sa fie bine conceputa din
punctul de vedere al sustinerii, se poate face
urmatorul calcul orientativ al indicilor :
Valoarea indicilor adunati ai tuturor dintilor stalpi
trebuie sa fie mai mare (sau cel mult egala) cu
valoarea indicilor dintilor ce lipsesc si trebuie
inlocuiti

Indicii medii
superiori 4,5/6 6 6 4 4 5 1 2

Dinții 8 7 6 5 4 3 2 1

inferiori 4,5/6 6 6 5 5 5 1 1
 9. FACTORII CE CONTRIBUIE LA MICŞORAREA
FORŢELOR DE REZERVĂ A PARODONTIULUI.
 Spre deosebire de restaurarile protetice unitare, care
impreuna cu dintele pe care se agrega dispun de un oarecare
grad de independenta, puntile reprezinta un sistem constituit
din elemente interconectate pe perioade nedefinite, in care
unitatile dento-parodontale nu se mai comporta individual, ci
doar ca parti ale intregului; in acest sens, orice solicitare la
nivelul unui dinte stalp, va interesa intreaga restaurare
precum si ceilalti dinti stalpi de aceea in dependenta varinta
puntii folosite vom analiza fiecare caz individual.
 -factori congenitali;
 -alterarea starii generale a organismului(in care sufera
colageneza,osteogeneza);
 -paradontoza,paradontita;
 -mobilitate dentara;
 -virsta inaintata;
 -atrofia procesului alveolar;
 -caracterul produselor alimentare;
 -localizarea bresei
 -numarul și topografia dinților restanți
 -poziția și direcția de implantare a dinților
 -morfologia coronară
 -spațiul protetic potențial
10. ODONTOPARADONTOGRAMA
ŞI ÎNSEMNĂTATEA EI PRACTICĂ.
 Odontoparadontograma este o metodă statică de evidență a stării
funcționale a dinților și nu este o parte componentă a metodelor
de determinare a eficienței masticatorii. Ea ne redă starea
funcțională a sistemului dentar în poziție statică și medicul
indirect își imaginează eficiența funcțională a sistemului
Stomatognat.
 Odontoparadontograma este reprezentarea grafică a stării
țesuturilor parodontale și a dinților stîlpi. La includerea dinților-
stîlpi în componența punții dentare trebuie să se țină cont de:
starea parodontului dinților-stîlpi; mărimea și topografia breșei
edentate; starea dinților antagoniști. În vederea asigurării acestor
condiții, V. Kurleandski a propus ca în timpul examenului medical
al pacientului sa fie completată odontoparodontograma.
 În normă parodontul fiecărui dinte are o anumită rezistență.
Această rezistență se determină după presiunea pe care fiecare
dinte o poate suporta pînă la apariția durerii. Rezistența fiecărui
dinte a fost determinată cu ajutorul gnatodinamometrului.
(Pentru a facilita lucrul, fiecărui dinte i s-a dat un anumit
coeficient.)
 Tinindu-se cont de actiunea fortelor masticatorii pe
suprafetele puntii dentare si conditiile morfofiziologice,
se pot crea sisteme fiziologice echilibrate.
 Reiesind din din particularitatile fiziologice ale actului
de masticatie, care permanent deplaseaza bolul
alimentar pe tot corpul puntii se poate presupune ca
presiunea masticatorie de la dintii antagonisti va duce
la o suprasolicitare sau la o solicitare adecvata
functional a dintilor stilp din punte.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!