REGII ROMÂNIEI

“Istoria este cea dintâi carte

a unei nații”
Nicolae Bălcescu
CALEA REGALITĂŢII 1866 -1947
CAROL I ( Independenței )
- Regele României -
( 1866 - 1914 )
 Zi şi noapte m-am gândit la

fericirea României. (…) Cu

toate greutăţile pe care le-am

întâlnit, cu toate bănuielile

care s-au ridicat, mai ales la

începutul domniei mele, în

contra mea, expunându-mă la

atacurile cele mai violente am

păşit, fără frică şi fără şovăire,

înainte pe calea dreaptă,

având nemărginită încredere

în Dumnezeu şi în bunul-simţ

al credinciosului meu popor.

 
 Ales de către naţiune Domn al românilor, mi-am
părăsit fără a sta la îndoială, și patria, şi familia, pentru a
răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat
destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu
am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, o
ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la
capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, cugetări drepte, o
voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini
către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege,
pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean astăzi,
mâine, de va fi nevoie, soldat, eu voi împărtăși cu voi
soarta cea bună ca şi pe cea rea.
 România, constituită în Regat, completează şi încorporează opera Regenerării sale. Ea îşi
dă un nume, care este de acord cu poziţiunea ce a dobândit, ca Stat Independent. Prin noul
nume şi titlu se întăresc mai mult stabilitatea şi ordinea în România. Regatul Român, Măria Ta,
este astfel continuarea domniei române; nu are alt program, nici alte aspiraţii, nici alte tendinţe.
Este o consacrare, o întărire mai mult dată de Români principiului monarhic, pe care Măria Ta ai
ştiut a-l planta adânc pe pământul României.
FERDINAND I ( Întregitorul )
- Regele României -
“Dodoloat”
( 1914 - 1927 )
 Când am luat moştenirea
întemeietorului României moderne,
am făgăduit înaintea
reprezentanţilor naţiunii că voi fi un
bun român; cred că m-am ţinut de
cuvânt. Grele au fost timpurile,
mari au fost jertfele, dar strălucită a
fost răsplata; şi astăzi pot spune,
cu fruntea senină: faţă de
Dumnezeu şi faţă de poporul meu,
am conştiinţa curate
 Punând pe capul meu, într-
această străveche cetate a Daciei
romane, coroana de oţel de la
Plevna, pe care noi şi glorioasele
lupte au făcut-o pe veci coroana
României Mari, mă închin cu evlavie
memoriei celor care, în toate
vremurile şi de pretutindeni, prin
credinţa lor, prin munca şi prin jertfa
lor, au asigurat unitatea naţională, şi
salut cu dragoste pe cei care au
proclamat-o într-un glas şi o simţire,
de la Tisa până la Nistru şi până la
Mare.
CAROL al II – lea
- Regele României -
(1930 – 1940)
 Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găseşte în faţa unor mari primejdii. Aceste
primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut şi crescut, să le
înlătur trecând azi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele sarcini ale domniei. Făcând
această jertfă pentru salvarea patriei, înalţ cea mai caldă rugăciune ca ea să fie cât mai folositoare
MAJESTATEA SA MIHAI I
- Regele României -
(1927 – 1930 si 1940 - 1947)
•  
”Cea mai frumoasă coroană
regală este încrederea și dragostea
românilor, iar valoarea ei stă în
propriile merite ale României.” 
 Adulată de mulţi, suduită tot de
atâţia, nimeni nu poate contesta
un adevăr evident: instaurarea
monarhiei în România a dat
semnalul înscrierii ţării noastre pe
orbitele modernităţii şi normalităţii.
 Se va mai ivi, oare, vreo Aquila Neagra, care sa zboare,
pe firul fluviului, pana la Marea Neagra? Sau vom ramane
doar cu memooria istoriei si cu deviza eterna: