BIOCHIMIA

ŢESUTULUI CONJUNCTIV
 Ţesutul conjunctiv include:
 ŢC fibros lax - ţesutul adipos subcutanat, fasciile,
stroma, etc.;
 ŢC fibros compact - ligamentele, tendoanele, oasele,

cartilajele, valvele cordului, vasele sangvine, etc.;

 forme speciale ale ŢC - cornea, corpus vitros, pereţii

interni ai organelor cavitare, dentina, pulpa .

 FUNCŢIILE ŢESUTULUI CONJUNCTIV :
1. Biomecanică - formează carcasa organismului
(scheletul), care împreună cu muşchii asigură
mişcarea.
2. Trofică - constituie mediul intern al organismului
şi împreună cu vasele sangvine asigură trofica
organismului.
3. De depozitare - poate forma rezerve de H2O,
compuşi minerali, lipide, pigmenţi, etc.
4. De protecţie - preîntâmpină răspândirea infecţiei
(pielea, capsulele, etc.).
5. De reparaţie - deoarece şi-a păstrat capacitatea de
proliferare celulară, poate completa unele defecte
tisulare (are loc cicatrizarea).
 CELULELE ŢESUTULUI CONJUNCTIV
1. Fibroblaste sau condroblaste sau osteoblaste -
sunt celule fixe de origine locală (ŢC), care
sintetizează proteinele şi fibrele matricei
extracelulare, în special, colagenul şi elastina.
2. Macrofagele - sunt celule fixe, care provin din
monocitele sangvine, numărul cărora se
măreşte semnifacativ în infecţii cronice.
3. Granulocite şi limfocite - celule mobile de
provinienţă sangvină, care se acumulează în
infecţii acute.
 MATRICEA EXTRACELULARĂ

 Este formată din proteine fibrilare incluse într-un

gel polizaharidic hidratat.
 Proteinele şi
polizaharidele
interacţionează şi
se asamblează în
structuri
tridimensionale.
 Principalele proteine
ale ţesutului conjunctiv:

 Colagenul

 Elastina
 Colagenul
Particularităţile compoziţiei.

33% glicină
23% prolină şi hidroxiprolină (Hyp)
11% alanină
Prezenţi:
•Hidroxilizina (Hyl),
•alizina,
•hidroxializina,
•acidul γ-carboxiglutamic (Gla).
Lipseşte cisteina
 COLAGENUL.
PARTICULARITĂŢILE STRUCTURII PRIMARE

Catene primare omoloage – α

 cca 1000-1100 radicali
Succesiune repetitivă (Gli-X-Y)n,
unde Gli – glicina,
X – Pro sau alt aminoacid,
Y – 4-Hyp sau alt aminoacid
 COLAGENUL.
PARTICULARITĂŢILE STRUCTURII SECUNDARE
 α-elicea colagenică,
 răsucită spre stânga,
 mai laxă comparativ cu α-spirala clasică (o spiră - 9,3Å,
conţine 3,3 aminoacizi),
 stabilizată de interacţiuni sterice între inelele Pro şi Hyp

http://www.cdaarthritis.com/images_slides/11_collagenos_a_800.jpg
 Tropocolagenul
 Unitatea structurală a colagenului
 Elice triplă
 Stabilizată de leg. de hidrogen dintre grupele
peptidice din diferite catene
 Radicalii sunt amplasaţi în exteriorul helixului
 Diamentrul – 1,4-1,5 nm; lungimea – 300 nm, masa
moleculară – 300 kDa

http://www.pt.ntu.edu.tw/hmchai/Biomechanics/BMmaterial/Collagen.files/Tropocollagen.jpg
 Asamblarea unităţilor de
tropocolagen în microfibrile
Ierarahia structurală a colagenului

http://www.proto-col.com/blog/wp-content/uploads/2014/07/COLLAGEN-
DIAGRAM.jpg
COLAGENUL - PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI

I etapă - asamblarea aminoacizilor,

II etapă – modifică rile posttranslaţionale ale
aminoacizilor
Principalele – hidroxilarea Pro şi Liz;
E – prolilhidroxilaza şi lizilhidroxilaza;
CoE – vit.C, Fe2+;
substanțe-le necesare – O2 şi α-cetoglutaratul.
COLAGENUL - PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI

III etapă –
formarea
protropocolage-
nului – elice
triplă cu secvenţe
neîmpletite la
capetele N- şi C-
terminale
IV etapă –
glicozilarea
protropocolagen
ului (cu radicali
galactozil-
glucoză , la
radicalii Hyp şi
Asn)
COLAGENUL - PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI

V etapă – expulzarea din celulă a protropocolagenului

(exocitoză)
VI etapă – transportul la fibrila în creştere
VII etapă – transformarea protropocolagenului în
tropocolagen (E - Procolagen-C-peptidaza şi Procolagen-N-
peptidaza)
COLAGENUL - PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI

VIII etapă - dezaminarea

radicalilor Liz şi Hyl cu
formarea aldehidelor –
alizinei şi hidroxializinei; E -
liziloxidaza (Cu2+)
COLAGENUL - PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI
IX etapă –
asocierea
unită ţilor de
tropocolagen cu
formarea
microfibrilelor
colagenului,
stabilizate de
leg. covalente
încrucişate
dintre
aldehidele Liz
sau Hyl şi Liz sau
His
COLAGENUL - PARTICULARITĂŢILE SINTEZEI

X etapă –
asamblarea
fibrilelor şi
fibrelor de
colagen
 Tipurile de colagen
1. fibrilare – tipurile I, II, III, V şi XI;
2. asociate cu cele fibrilare – IX, XII, XIV, XVI;
3. ce formează reţele – IV, VIII, X;
4. ce formează microfibrile – VI;
5. „ancorate” – VII;
6. ce formează domenii transmembranare –
XIII, XVIII.
 Catabolismul colagenului –
colagenoliza

E – colagenazele și gelatinazale
sau MMPs 1, 2, 8, 9, 13
(Matrix Metallo Proteinases – MMPs)

Prod. finale – peptide şi Hyp

 Elastina
 Esteo proteină foarte rezistentă și cu o durată de
existență semnificativă (cca 70 ani)
 Constituie cca 90% din fibra elastică , dictâ nd
proprietă țile ei elastice și mecanice.
 Compoziţia – Gli – 30%, Pro – 10%, Hyp –
nesemnificativ, Hyl – lipseşte, mulţi – aminoacizi
nepolari (Val, Ala)
 Labază stă hexapeptida ce conține 2 Val, 2 Gli, Ala și
Pro.
 Elastina - sinteza
 Sintetizată
din monomeri de tropoelastină
datorită expresiei genei elastinei de celulele
mușchilor netezi, endoteliului, fibroblaste și
condroblaste în formă de protropoelastină
 Tropoelastina matură , se fixează intracelular la
proteina fixatoare de elastină (EBP) și în forma
acestui complex se secretă la suprafața ceulei
 Competițiafață de resturile galactozil determi-
nă disocierea complexului și reîntoarcerea EPB
în celulă
 Elastina
 Tropoelastina eliminată pe suprafața celulei
agregează . În cadul acestui proces domeniile
hidrofobe ale tropoelastinei se asociază ,
moleculele tropoelastinei se concentrează și
aliniază , ce permite formarea ulterioară a
cross-link-urilor
 Formarea cross-linkurilor este facilitată de
enzima liziloxidaza
 Cross-linkurileformează reţele prin legarea
covalentă a 2, 3 sau 4 catene în desmozină
Structura schematică a desmozinei
 Proteoglicanii ţesutului conjunctiv
 Glucozaminoglicanii – 85-95% - unită ţi
dizaharidice unite în catene polizaharidice
ataşate la "cor" -proteină
 Acid hialuronic
 Condroitin-4- şi condroitin-6-sulfat
 Dermatan-sulfat
 Keratan-sulfat
 Heparina şi heparan-sulfat
 Proteine – 5-15%
Glucozamino-
glicanii din
componenţa
proteoglicani-
lor ţesutului
conjunctiv
 Sinteza proteoglicanilor
 Partea proteică –sinteza prin mecanism
clasic al translaţiei în ribozomi
 Fixarea trizaharidului de legă tură –

Xil-Gal-Gal la grupa –OH din radicalii

Ser şi Tre
 Ataşarea la trizaharidul de legă tură a

unită ţilor repetitive dizaharidice

 Sulfatarea în poziţiile caracterisitce

fiecă rui glucozaminoglican

Structura schematică a proteoglicanilor
Catabolismul proteoglicanilor
Enzimele:
 Proteoglicanaza

 β-glucuronidaza

 β-glalactozidaza

 β-acetil-hexozaminiadaza

 α-iduronidaza

 Aril-sulfatazele
 Dereglările metabolismului ţesutului conjunctiv

Ereditare Dobândite
1. Mucopolizaharidozele 1. Primare:
2. Colagenozele: • Lupusul eritematos
• Osteogenezis imperfecta • Sclerodermia
• S-l Ehlers-Danlos • Osteoartrita
• S-l Menkes • Dermatomiozita
• S-l Marfan • Vasculitele sistemice
2. Secundare altor afecţiuni:
• Scorbutul
• Diabetul zaharat
• Cicatrizarea patologică
 Biochimia
ţesutului osos
 Compoziţia ţesutului osos
Componente organice Substanţe minerale
30% 90%
Celule Substanţe •Apatită(95%)
2% organice – 98% -Ca10(PO4)6(X)2
•Mgneziu
•Osteocite •Colagen (95%)
•Carbonati
•Osteoblaste
•Proteine •Sodiu
•Osteoclaste
necolagenice •Fluor
•Altetipuri de
•Enzime •Clor
celule
•Proteoglicani •Etc.
•Lipide
•Acizi organici
 Celulele țesutului osos
Osteocitele Osteoblastele Ostoclastele
1. Celule gigante, 1. Celule gigante,
1. Celule indivizibile, cu polinucleare cu
mecano- nucleu excentric
Formarea proprietă ți de
sensorii 2.
țesutului osos: fagocitare
2. Menținerea  Producerea 2. Resorbția țesutului
integrită ții matricei
organice osos
tisulare a  Mineralizarea  Solubilizarea fazei
țesutului osos osteoidului minerale
 Hidroliza elemen-
telor organice
 Proteinele osoase
Colagenul
 Cca 95% din matricea organică a osului.
 reprezentată practic doar de tipul I -
1(I)22.
 În cantită ţi infime sunt detectate tipurile
V, XI şi XII ale colagenului şi formele FACIT
(Fibrils Associated Collagens with
Interrupted Triple helices), ce sunt asociate
cu fibrele de colagen de diametru mare.
 Proteinele non-colagenice ale ţesutului osos
Gla-proteinele
conţin acidul γ-carboxiglutamic (Gla)
# Osteocalcina (OCal) - 49 aminoacizi, 5700 Da, 3 radicali ai
Gla, interacţionează cu hidroxiapatita şi Ca2+, stimulează
mineralizarea şi reglează remodelarea osoasă
#Gla-proteina matriceala (Gla-PM) – 15 kDa, 5 radicali ai Gla,
interacţionează concomitent cu apatita şi comp. organici ai
osului şi inhibă mineralizarea osoasă
#Gas6 (produsul Growth arrest specific gene 6) induce
modificări metabolice intracelulare în OCl, ce determină
creşterea activităţii resorbtive a celulei
 PROTEINELE NON-COLAGENICE ALE
ŢESUTULUI OSOS

Glicoproteinele

osteonectină sau BM-40 sau SPARC

modulează
diviziunea şi migrarea celulară
 Proteinele non-colagenice ale ţesutului osos
RGD-proteinele
posedă secvenţa standard RGD - Arg-Gli-Asp
# Osteopontina – 32 kDa, interacţionează cu integrina αvβ3
asigură fixarea OCl la situsul de resorbţie osoasă şi sigilarea
zonei de resorbţie
#Sialoproteina osoasă - 70 kDa, 50% - glucide (acid sialic),
responsabilă de fixarea celulelor în situsuri specifice ale
matricei şi de mineralizare, prezentă în dentină şi cement
#Trombospondina 145 kDa, mediază adhezia celulelor
osoase şi aplatizarea lor
#Fibronectina 25 kDa, contribuie la fixarea OBl în matricea
extracelulară
 Proteoglicanii ţesutului osos
Compusul M Cor-proteina Lanţurile Rolul
polizah.

Proteoglic.
major ce 40 mii Marchează
conţine 1x10 Da
6
390 kDa sediul
condroitin- Condr.-sulfat mineralizării
sulfat

45 mii
Biglican 38 kDa reglează
~ 270 kDa Condr.-
(PG I) fibrilogene-
sulfat za, influen-
ţând forma
şi diametrul
45.000 fibrelor de
Decorin 38 kDa
135 kDa Condr.-sulfat colagen
(PG II)
 Lipidele ţesutului osos
 constituie cca 0,1% din compuşii organici ai
ţesutului osos.
 sunt reprezentate de:
‒ lipide neutre - acizi grasi liberi, trigliceride,
‒ lipide polare – fosfolipide, fosfatidilcolină
(lecitină ) şi colesterol (cca 90% - forma
liberă ).
 Acizii organici ai ţesutului osos
 Prezenţi:
în cantită ţi considerabile ac. citric şi lactic;
în cantită ţi mici - acizii aconitic, succinic, fumaric, -ceto-
glutaric, etc.
 formele:
solubilă , accesibilă , activă metabolic,
fixată în structura cristalelor fazei mineralizate, neactivă .
CITRATUL
 8,7-18,7 mg/g masă uscată - cca 90% din organism
 formează compuşi complecşi stabili cu Ca2+, ce asigură
participarea lui la mineralizare:
 contribuie la mobilizarea Ca2+ din ţesutul osos în sâ nge.
LACTATUL - contribuie la resorbţa osului prin crearea
pH-ului acid.
 Alţi compuşi organici
ai matricei extracelulare osoase

I. Factorii de creştere – IGF-I şi II, EGF, FGF I şi II, PDGF,

VEGF, TGF β
II. Eicosanoizii şi citokinele - PGE1, PGE2, PGA1 şi PGF1α;
LTB4, LTC4, LTD4, 5-HETE şi 12-HETE; IL-1, IL-4, IL-6, IL
11, TNF α şi , IL-10
III.Integrinele şi moleculele de adezie
 Enzimele ţesutului osos
 Fosfataza acidă tartrat rezistentă este o formă a
FAc specifică ţesutului osos (FATR)
 Fosfataza alcalină termolabilă (FAlTL)
 Pirofosfataza
 Proteinazele matriceale – catepsinele,
calpainele, cistatinele, metaloproteinazele
matriceale (MMPs)
 Glicozidazele lizozomale – -glucuronidaza, -
hialuronidaza, -galactozidaza, -glucozidaza, -
N-acetilglucozaminidaza.
 Faza minerală a ţesutului osos
Compuşii minerali majori:

 calciul, fosfaţii şi carbonaţii sumar - 95%

 Compusul principal – apatita - compoziţia sumară -
{Ca[Ca3(PO4)2]3}2+·2OH1- sau Ca10(PO4)6(OH)2
 cristalele de hidroxiapatită au forma de plăci sau
baghete cu grosimea de 8-15Å, lăţimea de 20-40 Å şi
lungimea de 200-400 Å
 reţelele cristaline posedă puncte de nesaturare în care
se pot fixa prin chemosorbţie ionii de Na, Pb, U, Ra, Sr,
etc.
 mai sunt prezenţi: carbonatul de calciu, fosfaţii de
magneziu şi sărurile organice insolubile ale calciului
(lactatul şi citratul de calciu), citratul de sodiu
 Faza minerală a ţesutului osos
Microelementele
 Fluor
 Zinc
 Magneziu
 Mangan
 Cupru
 Molibden
 Vanadiu
 Etc.
 Remodelarea ţesutului osos
Etapele
 repaos
 activare
 resorbţie
 formarea matricei organice
 mineralizare
Ulterior fazele se repetă
 Remodelarea osoasă

http://www.medicalarttexas.com/wp-content/uploads/2013/08/Cell_bone_remodeling-700x550.jpg
 Reglarea remodelării osoase
Formarea Resorbţia
Estrogeni PTH
Androgeni Glucocotricoizii
T3, T4 în cantită ţi fiziologice T3, T4 în cantită ţi marite
Insulina Vitamina D
↑ Calcitonina Prostaglandinele
TGF-β, IGF I şi II, PDGF Interleukinele (IL-1, IL-6)
Vitamina D TNF

PTH Estrogeni
Glucocorticoizi Androgeni
Calcitonina
TGF-β
↓ Interferone
Somatomedine
 Markerii biochimici ai metabolismului osos

Formarea Resorbţia
OC – Osteocalcina FATR
PICP - Propeptidul C-ter- minal ICTP – Telopeptida
Plasmă

al colagenului tip I C-terminală a procola-genului

FAl - Fosfataza alcalină tip I
Calciu/creatinina

Pyr – Piridinolinele
INTP - Telopeptida N-ter-
minală a procolagenului tip I
Urină

Calciul
Hyp
Hyl