Sunteți pe pagina 1din 10

Franz Peter

Schubert
1797 – 1828
• Franz Peter Schubert (1797 - 1828)

• ultimul dintre marii muzicieni clasici vienezi (trăiește și moare


la Viena)
• ezitare între cadrajul moştenirii clasice şi caracteristicile primei
generaţii romantice
• Schubert a primit o parte a educaţiei la internatul Stadtkonvikt,
şcoală în care erau formaţi micii cântăreţi şi care era anexată
Universităţii (perioadă din care se păstrează aproape o sută de
lucrări care merg până la Simfonia nr. 1, 10 cvartete de coarde,
uverturi, numeroase dansuri, relativ puţine lieduri)
• Formaţia teoretică de compozitor este completată sub
îndrumarea lui Salieri și primește sfaturi didactice de la
Ruzicka
Creația de lied
• Dintre capodoperele camerale, instrumentale, vocal-simfonice
și simfonice, cele circa 600 de lieduri îi impun valoarea în
posteritate drept „părintele liedului” ca gen; prin Scubert -
liedul devine un gen specifiv romantic, definitoriu pentru
epocă.
• „În cuprinsul miniatural al unui lied, muzicianul face din noi
spectatorii unor conflicte rapide, dar mortale.” Franz Liszt
• Caută inspirația pe versuri de Shakespeare, Ossian, Walter
Scott, Petrarca, vecinătatea cea mai controversată fiind cea a
lui Goethe (care îl ignoră); după Goethe (71 lieduri),
Mayrhofer (46 lieduri), Müller (45), Schiller (42 lieduri),
Matthison (29 lieduri), Hölty (24 lieduri), Kosegarten (21
lieduri), lieduri pe frații Schlegel, Salis, Claudius, Leitner și
Klopstock;
• Primele lieduri apar în jurul lui 1811, inspirate de baladele lui Zumsteeg;
caracter precumpănitor dramatic, tempouri variate, utilizarea manierei de
recitativ și arioso; valorificarea fondului poetic prin valențele muzicale capătă o
formă concretă, de mare forță expresivă
• Relația voce – pian este una de egalitate

• Formal aparțin categoriei strofice - pe filieră populară (strofic cu variațiuni -


Păstrăvul, bipartite - Moartea și fata, tripartite) și celei dezvoltătoare
• Varietatea formelor – de la miniatură (Măceșul, 1815), la poem dramatic
(balada Regele ielelor, 1815, versuri de Goethe) la confesiune lirică
(Margareta torcând, 1814, versuri de Goethe)
• Un loc aparte – două cicluri de lieduri pe versurile unui poet necunoscut până
atunci, devenit celebru datorită muzicii lui Schubert - Wilhelm Müller:
Frumoasa morăriță (iubirea neîmpărtășită a unui tânăr pentru fata morarului)
și Călătorie de iarnă (pribegiile unui tânăr nefericit, a cărei iubită și-a călcat
legământul).
• Cântecul lebedei – un al treilea ciclu, alcătuit postmortem de editorul său din
lieduri compuse în ultimul an de viață, pe versuri de Heine, Seidl, Rellstab)
Muzica de cameră

Legată de un aspect al vieții cotidiene pentru Schubert – muzica făcută împreună


cu familia sau prietenii – Schubertiadele (salon literar-muzical); de timpuriu se
impune în genurile camerale drept un inovator original, de natură romantică
• 16 quartete; pornesc pe exemplul clasic haydnian și mozartian. Cu Quartetul
în la op.29 se impune adevăratul spirit schubertian – teme amplificate,
scriitură simfonică; Quartetul în re (partea secundă Moartea și fata) –
atmosferă dramatică accentuată; construcție monumentală pe contraste
puternice (melodice, tonale, ritmice sau dinamice)
• Quintetul cu pian op.144 (Păstrăvul); quintet de coarde, triouri (Marele trio
în Si bemol, op.99) – lărgirea cadrului melodic, plasticitatea instrumentală,
varietatea planurilor tonale, registrație cu virtuozități coloristice și de
expresivitate;
• 44 de sonate pentru pian și vioară

• Piese pentru pian la patru mâini (Divertisment à la hongroise op.54, Sonata


în Do “Grand Duo” op.140, etc.)
Moritz von Schwind – 1868 (cu prezența contesei Karoline Esterházy)
Literatura pianistică
• Noi tipuri de miniatură instrumentală (lied sau temă cu
variațiuni)

Asemeni unor viziuni fugitive asupra unor stări subiective, sub


dominanta emoției
- 8 impromptuuri (melodică simplă, aproape vocală, ambianță
dansantă), 6 momente muzicale, ländlere, valsuri
- Fantezia în Do op.15 Wanderfantasie (Călătorul, 1820) – titlul
si motto-ul preluate din liedul omonim al lui G. Schmidt,
partitură care va furniza și structurile tematice ale întregii lucrări;
Liszt o va prelucra în variantă pentru ansamblu simfonic și pian
- 22 de sonate pentru pian – reiau problematica beethoveniană;
text muzical simfonizat de mare dificultate tehnică
Creația simfonică

-personalitate interesantă și complexă, care abia în anii de maturitate,


unind lirismul cu dramatismul și lărgind posibilitățile formale, atinge
apogeul simfonismului caracteristic spiritului său, pe linia de
acumulare a experienței
• 9 simfonii

• Primele 3 – formalismul haydnian în combinație cu înnoirile


mozartiene;
• Simfonia IV în do – Tragica (1816, primă audiție 1849) – un nou
tărâm de expresie, zbucium, nostalgie
• Simfoniile V-VII – tranziția de la clasicism la romantism;

• Simfonia a VIII-a în si Neterminata (1822) și Simfonia a IX-a


în Do (1828) – prima mare simfonie romantică
Muzică de scenă
• 15 opere (astăzi complet uitate): Adrast, Alfonso und
Estrella, Fierrabras, Castelul diavolului (feerie),
Frații gemeni (feerie), Harpa fermecată;
• Muzica de scenă la piesa Rosamunda (cunoscută în
special ca piesă de concert) – atmosfera vieneză, a
schubertiadelor, precumpănitor liric și nostalgic
• https://www.youtube.com/watch?v=JS91p-
vmSf0

• https://www.youtube.com/watch?
v=lR43Ti4w5MM