Sunteți pe pagina 1din 17

Liceul de Creativitate și Inventică

“Prometeu-Protalent”

Predarea diferențiată și individualizată –


cheia succesului

Învăţătoare:
Mihaci Svetlana
23 ianuarie 2020
Motto:

“Copiii sunt ca florile,


ele toate înfloresc în
momente diferite.”
CE ESTE DIFERENȚIEREA ȘI INDIVIDUALIZAREA
Diferenţierea
Diferenţierea instruirii � Diferenţierea evaluării
reprezintă o formă reprezintă o formă
concretă de organizare a concretă de organizare a
procesului de procesului de învăţământ,
învăţământ, care asigură care asigură anumite
anumite condiţii de condiţii de realizare a
realizare a principiului principiului sus-numit prin
sus-numit prin luarea în luarea în consideraţie a
consideraţie a particularităţilor
particularităţilor dominante ale grupelor de
dominante ale grupelor elevi.
de elevi.
NOUĂ MODURI PRINCIPALE DE DIFERENȚIERE
A SARCINILOR LA NIVELUL CLASEI
NOUĂ MODURI PRINCIPALE DE DIFERENȚIERE
A SARCINILOR LA NIVELUL CLASEI
PUNCTE CHEIE
Tratarea diferenţiată presupune:
Problema diferenţierii învăţămîntului creează un spaţiu întins pentru creativitatea
cadrului didactic, acesta avînd la îndemînă o paletă largă de strategii
corespunzătoare stilului de învăţare şi nevoilor fiecărui copil.
Astfel, putem exemplifica unele dintre ele:

a)cerinţe comune pentru toţi elevii;

 b)cerinţe diferenţiate;
-sarcini identice, timp de realizare diferit;
-sarcini diferite, timp de realizare identic;
-sarcini diferite, timp de realizare diferit;
-sarcini diferite, după posibilitatea copilului;
-fişe identice cu sarcini progresive;
 
c) activităţi individuale cu teme diferite.
Stiluri de învățare
Nevoi /Diferențiere
 INTERESE
 TIPURI DE INTELIGENȚE
 TEMPERAMENT
 STILURI DE ÎNVĂȚARE
 NIVELUL DEZVOLTĂRII PROCESELOR
INTELECTUALE
 PUTEREA DE CONCENTRARE ŞI RECEPTIVITATE
 RITMUL DE LUCRU
 EFORT INTELECTUAL
Grupări pentru
diferențiere
� Gruparea aleatoare „tragere la sorţi”, „loterie”.
� Distribuirea stratificată este asemănătoare cu cea anterioară,
dar impune construirea grupului pe baza cel puţin a unei
caracteristici cognitive comune, a unui criteriu comun,
� Formarea grupurilor de către cadrul didactic este modalitatea
cea mai des întâlnită în practica şcolară.
� Constituirea grupurilor prin opţiunea elevilor este puţin
recomandată, deoarece se consideră că aceştia au predilecţie
pentru a forma grupuri omogene pe criterii care împiedică
interacţiunile şi performanţa (băieţi cu băieţi, fete cu fete, vecini de
bloc, scară etc.)
� Constituirea grupurilor prin opţiunea mixtă.
� O formulă de compromis în acest caz este cea în care grupul se
constituie pe baza opţiunii educatorului, dar şi a elevului. Spre
exemplu: doi elevi sunt aleşi de către educator şi doi de către elevi.
Principii – cheie ale
clasei diferenţiate
 Învățătorul ştie clar ce e important în materia lui.
 Învățătorul înţelege, apreciază şi clădeşte pe diferenţele
dintre elevi.
 Evaluarea şi învăţarea sunt inseparabile.
 Învățătorul ajustează conţinutul, procesul şi produsul în
funcţie de disponibilitatea, interesul şi profilul de învăţare a
elevului.
 Toţi elevii participă.
 Elevii şi Învățătorul sunt colaboratori în învăţare.
 Scopurile clasei diferenţiate sunt dezvoltarea maximă şi
succesul individual.
 Flexibilitatea este o caracteristică marcantă a clasei
diferenţiate.
metoda monitorială
� Tratarea diferenţiată se poate
� tratarea diferențiată realiza prin:
� Fișa monitorului
� • Curriculum diferenţiat (trunchi
comun, extindere, aprofundare);
� • organizarea clasei eterogene în
grupe de elevi pe niveluri (minim,
mediu, maxim), în funcţie de
progres, pe discipline de studiu;
� • organizarea activităţii pe centre
de învăţare (aplicaţie la teoria
inteligenţelor multiple a lui H.
Gardner);
� • organizarea şi desfăşurarea
activităţii pe grupe, în funcţie de
tempoul de învăţare;
� • diferenţierea temelor pentru
acasă.
diferenţierea temelor
pentru acasă