Sunteți pe pagina 1din 13

Gastroenterita virală

(transmisibilă) a porcilor
Burloiu Gabriel Valentin
6402 BMV
Introducere
Este cunoscuta si sub denumirea de boala lui Doyle sau gastroenterita
virala, fiind o boala virala extrem de contagioasa ,caracterizata prin diaree,
vomismente, deshidratare si mortalitate ridicata.
In prezent boala este raspandita mai ales in tarile unde se practica
cresterea intensive a porcilor. Importanta economica a bolii este mare, prin
morbiditatea ridicata ce cuprinde toate categoriile de varsta si prin
mortalitatea extrem de ridicata a sugarilor pana la varsta de 10 zile.
Agentul etiologic este un virus ARN, incadrat in grupul
Corona, genul Coronavirus. In organismul porcului virusul se
replica la titruri mari in duoden si jejun, mai putin in ileon si
deloc in stomac si colon.
Virusul gastroenteritei transmisibile este sensibil la caldura,
pierzandu-si infectiozitatea in decurs de 4 zile la 37C sau in 45
zile la temperature camerei.

Etiologie
Caractere epizootologice

Afecteaza toti porcii de toate varstele si toate rasele, indifferent de


conditiile de intretinere sau de starea fiziologica. Receptivitatea cea
mai ridicata o prezina purceii sugari in primele 2 saptamani de viata.
Virusul poate fi gazduit in intestine si eliminat prin fecale de catre
caini si vulpi timp de 7-15 zile,fara a producea boala.
Sursa principala de infectie, este constituita de porcii bolnavi care
elimina virusul prin toate secretiile, care elimina virusul timp de 1-2
saptamani. Exista si surse secundare de infectie cum ar fi
autovehicule, furaje, vizitatori.
Contaminarea are loc pe cale digestiva ,prin ingestia alimentelor
si a apei infectate..Mai este posibila si o contaminare respiratorie, prin
aerosoli.
Epizootologic gastroenterita transmisibila porcina are o incidenta
mai mare in lunile de toamana, iarna si primavara, astfel in focarele
primare imbolnavirile au un caracter de masa exploziv, afectand toate
categoriile de animale sensibile si cu mortaliate de 100% la purceii de
pana la 15 zile si scazuta la animalele mai in varsta. Difuziunea este
foarte rapida, astfel incat daca apare intru-un efectiv indemn, cuprinde
in maxim 7-10 zile tot efecticul, intreaga epizootie durand 25-30 zile.
Tablou clinic
Perioada de incubație este foarte scurtă și se măsoară în ore.
Uneori durează până la 3 zile. Boala la purcei la început se manifestă
prin voma, imediat după administrarea colostrului sau a laptelui. Apare
diareea. Fecalele sunt apoase, verzi-galbene, au un miros neplăcut.
Purceii devin inactivi, pielea lor este umedă și sunt aglomerati sub o
lampă de căldură. Pe măsură ce boala progresează, diareea devine
profundă, fecalele curg involuntar din anus. Temperatura corporală
este, de obicei, în intervalul normal. Purceii mor în zilele 2 - 3 după
apariția semnelor clinice.
La scroafele care inca secreta lapte, simptomele externe ale bolii
sunt de obicei absente. Unele dintre ele au diaree, depresie, o scădere
bruscă sau încetarea completa a laptelui și epuizare. Scroafele se
recuperează rapid, dar secreția de lapte nu este restabilită, ceea ce
afectează dramatic starea de sănătate a purceilor care alăptează.
Patogeneza
Infectia se produce pe cale bucala, virusul avand
afinitate pentru epiteliul intestinului subtire, la nivelul
vilozitatilor jejunul si ileonului, incepand dupa 5ore de
la ingerarea virusului. Prin replicare majoritatea celuleor
epiteliale sunt distruse. Celulele afectate impreuna cu
virusul se desprind si cad in lumenul intestinal, de unde
patrunde si in alte celule repetand ciclul timp de 24 ore.
Datorita acumularii de lichide, lumenul intestinal
devine destins prin continut, ceea ce declanseaza
reflexele de defecare si vomitare.
Diagnosticul
Un examen simplu cu mare valoare de diagnostic, este acela de
punere in evidenta a cililor intestinal cu ajutorul unei lupe, pe o
portiune de jejun spalata, imersionata intr-un vas cu apa. Atrofia cililor
pana la disparitie pledeaza pentru prezent
In laborator boala poate fi precizata prin izolarea si identificarea
serologica a virusului cauzal, din jejun si ileon izolarea realizandu-se
pe clturi de cellule tiroide si renale. Se mai poate executa testul de
immunodiagnostic ELISA sau cel de detectare specifica a ARN-ului
viral. Examenul serologic este des folosit, anticorpi neutralizati aparand
in sange la 10 zile si ating tirul maxim in 21 zile de la infectie
Prognosticul
Este grav pentru purceii in primele zile de viata, rezervat pentru
tineretul in varsta de peste 2 saptamani si favorabil pesntru purceii
adulti.
Tratamentul

Nu există remedii eficiente. Serul de sânge


convalescent, serul alogenic, mioxferonul și
remediile simptomatice sunt folosite pentru
combaterea deshidratării, detoxifierea organismului
și restabilirea stării funcționale a intestinului. Pentru
suprimarea microflorei bacteriene se utilizează
terapia cu antibiotice.
Profilaxia
Se bazeaza pe masuri generale care vizeaza evitarea
introducerii virusului in unitatile indemne prin: carnasiere,
autovehicule, vizitatori. Pentru imunoprofilaxie au fost
preparate vaccinuri din tulpini vii attenuate, pe culturi
celulere. La noi in tara pentru imunizarea scoafelor aflate in
a 2a periosda a gestatiei se foloseste vaccinul
Gastroenterovacol ( vaccine inactivat, uleios), vaccinarea
facandu-se in 2 reprize la interval de 3 saptamani, in doza
de 2ml intramuscular.
Se mai poate folosi vaccinul Suiget constituit din
suspensie de celule renala porcine, inactivat cu saponina si
absorbit pe hidroxid de aluminiu. Se foloseste pentru
protectia purceilor in primele zile de dupa nastere, prin
vaccinarea scroafelor in luna a 3a de gestatie, in doza de
3ml intra muscular.
Va multumesc !