Sunteți pe pagina 1din 11

A patra inimă

De Mircea Cărtărescu
Citate
• “Cărțile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite,
așa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când își desfășoară
trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când
deschizi o carte, ea zboară. Și tu odată cu ea, ca și când ai călări
pe gâtul cu pene fine al unui fluture uriaș.”
Citate reprezentative
• “Să te plângi că vei muri înseamnă că nu ești om.” Jean de Rotrou
• “Murim câte puțin în fiecare zi, trebuie să ne obișnuim cu asta.”
Emile Zola
• “Omul care moare este asemenea unui astru ce asfințește, dar
care se înalță mai strălucitor în altă emisferă.” Johann Wolfgang
von Goethe
Rezumatul cărții
Povestea fetei este încadrată într-o ramă, fiind prezente vorbele de început ale
naratorului și cele de final.
“Îmi amintesc prima carte citită, pe când nu aveam încă opt ani. Era o carte mare,
care mă acoperea aproape în întregime, ca un cort multicolor, pe când o citeam
într-o seară de primăvară.”
“Cam așa a fost prima poveste pe care am citit-o vreodată. Cartea aceea de
demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după- amieze, a fost primul fluture
pe care l-am îmblânzit și l-am făcut să zboare pentru mine.”
Continuarea rezumatului
• “Era o poveste despre o fetiță. Nu mi-o amintesc în toate
amănuntele. Mai curând țin minte cartea, mare și plină de ilustrații.
Mi-o adusese mama de la cine știe ce văr mai mare de-al meu, căci
după ce-am citit-o a trebuit s-o dăm înapoi și i-am pierdut urma.[…]
După ce fetița se născuse, la un spital dintr-un cartier îndepărtat,
mama ei le spusese doctorilor să mai aștepte, căci mai simțea ceva
în pântec. Și, sub privirea lor uimită, mai dădu naștere unui săculeț
sidefiu de pieliță[…] Înăuntru se aflau, frumos orânduite în
buzunărașe, organe calde și vii. Degete, dințișori, un ochi cu privire
cafenie, câteva oscioare, câteva tuburi moi, un rinichi[…]”
1. Inima de cristal
• “Într-o după amiază, pe când fetița dormea, ca de obicei, cu fața-n
sus în cămăruța înțesată de jucării inutile, femeia se apropiase de
ea și-i desfăcuse cei doi butoni de piele, ca două buricuri micuțe,
de sub sânul stâng.[…] Mama așezase acolo, cu infinită delicatețe,
inima de cristal cald și moale. Fetița se trezi invadată de o fericire
pe care n-o cunoscuse până atunci niciodată. Pielea și părul îi
străluceau, ochii îi deveniseră vii și iscoditori.”
2. Inima de fier
• “Cum orice era mai bun decât inumanul vieții fără inimă, fata începu
să poarte inima de fier incandescent. Trăi cu noua ei inimă anii
adolescenței și-ai tinereții. Se-ndrăgosti și suferi teribil din dragoste.
Se căsători, avu copii, apoi divorță. Se recăsători. Fericirea și
nefericirea alternau rapid cu această inimă neliniștită, amândouă
împinse până-n pragul de la care deveneau dureri de neîndurat.”
3.Inima de plumb
• “Femeia se întoarse în casa copilăriei sale. Inima de plumb îi
atârna grea în locașul ei din piept. Îi răspândea în trup o lumină
neagră, a stingerii și a disperării. Femeia se-ntinse în vechiul pat al
mamei ei, așteptându-și sfârșitul. Imagini din copilărie, apoi din
adolescență îi fulgerau prin minte. Trăi ani de zile în singurătate
deplină, în aerul stătut, mirosind a medicamente. Foarte rar se mai
ridica din așternut ca să-și privească-n oglindă inima ținută în
palme.”
4. A patra inimă
• “Deodată simți că inima ei de plumb, în loc să se distrugă, asemenea
celorlalte, devenise cărnoasă și grea ca un fruct. Speriată, și-o așezase-
napoi, în pieptul ei slab și uscat. Căci știa că minunea avea să se-întâmple,
că o a patra inimă, nepământească, îi era dată, de-acum, pentru totdeauna.
Organul de mărimea unui pumn, hrănit cu suferință și deznădejde, s-a
metamorfozat de-atunci cu încetul, a căpătat membre dulci și curburi ca ale
capetelor de ferigă încă înfășurate.[…] În palmele ei, greu și plăpând,
ajunsese să odihnească un făt bine format, un copilaș cât o portocală:
,,Binecuvântată fie această ultimă naștere-a mea”, rosti bătrâna, și-mpinse
trupușorul cel nou, plin de o lumină fragedă, în apele oglinzii.”
,,Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte”
• O carte asemănătoare cu povestea ,,A patra inimă” de
Mircea Cărtărescu este ,,Tinerețe fără bătrânețe și viață
fără de moarte” de Petre Ispirescu. În ambele povestiri,
este prezentă dorința apăsătoare de a deveni nemuritor, în
ciuda faptului că ,, Moartea nu e o pedeapsă sau o
răsplată, ci o lege structurală a lumii.” Mircea Florian
Galben
Intens, violent, de neoprit, asemenea dorinței fetei de a fi
nemuritoare. Acesta este un simbol al luminii, al vieții și al
reînvierii. Galbenul este totodată, culoarea veșniciei și un
simbol al nemuririi.