-Catedra biologie moleculară şi genetică umană-

TEMA: GENA DISTROFINEI

Elaborat: Gavriliţă Anastasia

Gr. 1113
Istoricul:
Boala DMD a fost
descrisă pentru prima
dată în sec XIX-lea de
către neurologul francez
Guillaume Benjamin
Amand Duchenne;

Gena a fost indentificată în

1987 de către Louis M.
Kunkel; după ce in 1986
a fost descoperită gena
mutantă.
Gena DMD ( distrofinei)

Locus: Xp21.2
Contine: 2.6 Mb.  0.08%
din genomul uman
Sunt necesare 16 ore pentru
transcrierea preARNm
ARNm- 14 kb; 96 de exoni
Proteina conţine: 3500 de
aminoacizi.
Expresia genei DMD:
La nivel La nivel celular La nivel de
molecular organism
Asigură sinteza Distrofina-proteină Participă la
proteinei distrofina structurală legată homeostazia
(DMD), localizată de sarcolemă, ce ţesutului muscular
pe suprafaţa interacţionează cu striat scheletal şi
internă a diferite complexe cardiac.
sarcolemei fibrei proteice asigurând
musculare. integritatea
membranei
celulare
musculare.
Heterogenitate genica a DMD:
 Gena este activată de factori trans-
reglatori, specifici de ţesut;
 Are cel puţin 8 promotori;
 4 dintre ei sunt situaţi in regiunea
reglatoare
 Alţi 4 promotori sunt ,,interni’’- in
structura zonei centrale a genei
 Grupul I
Distrofina- proteină
intermediară între actina F şi
distroglicani.
 Grupul II
Distroglicanii interacţionează cu
sarcoglicani.
 Grupul III
Laminina, component al laminei
bazale face legatură dintre
fibrele de colagen de tip VI
din lamina bazala şi
proteinele sarcolemei.
Localizarea proteinei distrofina:

o În regiunea subsarcolemală a muşchiului

scheletic şi cardiac
o Organizare periodică în costameri.
o Concentraţii crescute la joncţiunile
miotendinoase şi neuromusculare.
o Muşchiul cardiac : asociată cu tubuli T
o Muschii netezi: discontinuă de a lungul
membranei, alternează cu vinculina
 Funcţiile distrofinei:
 Mecanice :  Funcţionale:
Stabilizarea membranei Joacă un rol în abilitatea
în timpul ciclurilor fibrelor musculare de a se
contractie – relaxare. diferenţia în tipul glicolitic
Parte a legăturii dintre rapid.
citoscheletul intracelular Poate juca un rol în
şi matricea extracelulara. organizarea membranelor
postsinaptice
 Mutaţii in gena DMD:
 mutaţii punctiforme în 5-10% din cazuri;
 1/3 mutaţii spontane noi;
 deleţii în apropierea capătului 5’, de debut şi în mijlocul
genei evidenţiate la 2/3 din pacienţi;
 Deleţiile pot fi de la câteva kb până la 1 milion de
perechi de bazeş
 duplicaţiile sunt evidenţiate în 5% din cazuri;

Distrofie musculara
 Tehnici de analiză a genei DMD:

Analiza ADN Analiza ARN Analiza proteinei

-secvenţiere -Northern-blot -secventiere
- Southern-blot -RT- PCR -Western-blot
- PCR - Hibridare in-situ
- Hibridare in-situ
PCR
 Tipuri de distrofie:
 Distrofia musculară Duchenne;
 Distrofia musculară Emery-Dreifuss;
 Distrofia musculară Becker;
 Distrofia musculară a centurii
scapulare;
 Distrofia musculară
fascioscapulohumerală;
 Distrofia musculară oculofaringială;
Anomalia musculară Duchenne:
 lipsa proteinei distrofina;
 în rare cazuri se manifestă în stadiul
embrionar;
 Se manifestă fenotipic dupa vârsta de 2-3
ani;
 Invaliditatea locomotorie timpurie
( de la la vîrsta de 12 ani);
 Moarte în vârsta de 30 de ani;
 Afectează 1 din 3500 de
baieţi;
Pacienţii bolnavi de DMD:
 necesită mai mult timp pentru a se invaţa să
meargă;
 au mers legănat sau
pe vârfuri;
 întâmpină dificultăţi
în urcarea scărilor;
 întâmpină dificultăţi
în alergare sau ridicare
de la sol;
 La examenul clinic se observa:
 Contracţiile involuntare şi scolioza;
 muşchii par hipertrofiaţi datorită inlocuirii
fibrelor musculare pierdute cu ţesut conjunctiv
sau adipos;
 afectarea funcţiilor intelectuale (în special a
aptitudinilor verbale);
 acuitatea senzorială nocturna alterată;
 decesul survine la 20-30 de ani, ca urmare a
complicatiilor respiratorii sau a insuficientei
cardiace.
Se transmite X- recesiv