Lichenii- două plante

care se ajută reciproc

Realizat de Gabriela Romanov

Eleva clasei a VIII-a
 Lichenii fac parte tot dintre
talofite deoarece corpul lor nu
prezintă organe.
Sunt foarte răspândiți în
natură.
Îi întâlnim pe scoarța
copacilor, pe acoperișurile din
lemn, pe pietre, pe ziduri, pe
stânci, de la câmpie până în
zonele alpine și locurile cu clima
cea mai aspră de pe glob.
 Alcătuirea lichenilor
Lichenii au o alcătuire aparte.
Ei conțin două ființe, o algă și
o ciupercă, care se deosebesc ca
alcătuire, dar împreună capătă
însușiri proprii pe care nu le
întâlnim la alte talofite.
Talul lichenilor este format
dintr-o rețea de filamente incolore
care nu sunt altceva decât hifele
unei ciuperci.
Ele înconjoară celulele unei
alge verzi sau albastre.
Spre substratul pe care stau
trimit fire subțiri numite rizoizi
prin care se fixează.
 Cele două plante nu se
parazitează.
Atunci ce fel de relații se stabilesc
între ele?
De ce stau împreună?
O ciupercă nu poate trăi pe
stâncă sau pe pietre deoarece are
nevoie de substanțe organice
pentru a se hrăni și pe care aici nu le
găsește.
 Algele verzi conțin clorofilă;
ele pot să sintetizeze substanțe
organice în procesul de
fotosinteză, dar apa aici se
scurge foarte repede și nu și-o
pot procura.
Atunci cele două plante se
asociază și se ajută reciproc.
Ciuperca reține apa printre
hifele ei absorbind-o împreună cu
sărurile minerale; apa cu sărurile
minerale vor fi folosite de alga
verde la prepararea hranei cu
care se va hrăni și ciuperca.
Acest mod de hrănire prin
ajutor reciproc se numește
simbioză.
 Hrănirea lichenilor este
autotrofă datorită prezenței
clorofilei din alge.
În perioadele de secetă
prelungită lichenii se
deshidratează (pierd apă) și duc
o viață încetinită (latentă).
Când este umezeală, ei se
rehidratează și trec din nou la
viața activă.
Ei sunt astfel capabili să
trăiască în condiții dificile,
aproape fără sol, și rezistă la
variații mari de temperatură (chiar
până la -400C.
 Diversitatea lichenilor
Există o mare varietate de
licheni ca formă, mărime și
culori.
Ei pot fi galben-albicioși,
verzi, cenușii, bruni, albăstrui.
Forma talului diferă în funcție
de natura algei și a ciupercii ce
intră în alcătuirea lor.
Unii au forma unor cruste
întinse pe substrat, alții sunt
ramificați fie sub formă de fire,
fie sub formă de lame, iar alții
sunt vâscoși- gelatinoși.
 Dintre cei mai cunoscuți
licheni amintim:
Lichenul galben, pe care îl
întâlnim pe garduri,scoarța
copacilor
Lichenul de stâncă
Lichenul verde- cenușiu
Mătreața bradului de pe
crengile și scoarța brazilor și
molizilor, pe care îi poate sufoca
Lichenul renului care
crește în regiunile nordice, în
tundră; e ramificat și constituie
hrană pentru reni .
 Lichenii nu trăiesc în medii
întunecoase.
Algele lor au nevoie de lumină
pentru fotosinteză.
Nu trăiesc nici în medii poluate.
Sunt sensibili la dioxidul de carbon
concentrat, impurități, substanțe
radioactive.
Pe copacii din marile orașe nu îi
veți întâlni. De ce?
 Înmulțirea lichenilor
Filamentele de ciupercă
înconjoară o algă verde și
formează mici ghemulețe care
se desprind și sunt purtate de
vânt.
Prinse de substrat pot forma
noi licheni.
Este forma lor cea mai sigură
de înmulțire și poate fi
considerată ca o înmulțire
vegetativă.
 Un alt mod de înmulțire, dar
mai puțin sigur, este prin spori.
Ciuperca formează mici cupe
în care se formează spori.
Aceștia, purtați de vânt, pot
ajunge pe substrat unde
formează un mic miceliu și,
dacă vor întâlni o algă verde, vor
forma un nou lichen; dacă nu
ciuperca va muri.
 Importanța lichenilor
Sunt primele plante care
populează suprafețele stâncilor și
după multe generații pot crea un
început de sol, folosit ulterior de
alte plante.
Din unii licheni se extrag:
glucoza, alcoolul, substanțe
folosite pentru obținerea
medicamentelor sau a
parfumurilor fine.
Unii sunt comestibili, dar alții
sunt foarte otrăvitori.
 Lichenul renului constituie
hrană pentru reni și pentru
animalele din tundră.
Există licheni dăunători ca
mătreața bradului, care înăbușă
crengile acestor arbori; ei nu mai
pot respira, fapt ce determină
uscarea lor.
Lichenii de pe arbori
adăpostesc omizi și larve de
insecte dăunătoare.
Algele albastre din apă
indică un mediu poluat.
Prezența lichenilor însă,
dovedește faptul că mediul este
curat.
Sfârșit