Sunteți pe pagina 1din 38

CURS 5

IMUNITATEA DOBÂNDITĂ (INDUCTIBILĂ):


 definiție,
caracteristici,
clasificare.
 IMUNITATEA MATERNO-FETALĂ
IMUNITATEA DOBÂNDITĂ este:
 stareade rezistenţă a organismului
faţă de factorii "non-self"
antigenici, realizată prin structuri
şi funcţii de neoformaţie cu un înalt
grad de specificitate pentru
antigen.
CARACTERISTICI:
 caracter individual - unii indivizi dintr-o specie;

 prima treaptă filogenetică pe care apare este reprezentată de


vertebrate;

 momentul apariţiei este dependent de pătrunderea în organism a Atg.

 caracter netransmisibil ereditar


 numai în unele cazuri se poate transmite vertical de la mamă la
făt;

 efectorii imunităţii dobândite - structuri şi funcţii de neoformaţie de


natură:
 umorală (Atc. sau imunoglobuline)
 celulară (limfocitele sensibilizate specific şi alte tipuri de celule);

 acţiunea efectorilor este specifică şi diferenţiată în funcţie de Atg;

 în determinismul imunităţii dobândite sunt implicate mecanisme cu


memorie.
CLASIFICAREA IMUNITĂŢII
DOBÂNDITE
1. După prezenţa antigenului şi participarea
organismului la elaborarea efectorilor imuni:

 imunitate activă - antigenul pătrunde în organism:


 natural - infecţie naturală
 artificial - vaccinare;
 imunitatea activă se instalează în 6 - 10 zile,
 poate dura de la câteva săptămâni, luni, ani şi chiar toată viaţa.

 imunitatea pasivă - transfer de la un organism


donator cu o stare de imunitate activă:
 natural:
 transferul efectorilor umorali de la mamă la făt
 transplacentar la speciile cu placentă hemocorială
 colostral, la speciile cu alte tipuri de placentă nepermeabilă
 artificial:
 serumizare
 transfer de celule.
 se instalează chiar în momentul transferului efectorilor imuni
 este de scurtă durată de la câteva zile la două - trei săptămâni.
 2. După tipul predominant de efectori
imuni:

 imunitatea de tip umoral - anticorpii


(imunoglobulinele) au capacitatea de a anihila
efectul nociv al antigenului

 imunitatea de tip celular - efectori celulari

Cele două categorii de efectori imuni


coexistă şi acţionează cooperant în
realizarea stării de imunitate.
 3. După persistenţa antigenului viu ca
factor condiţionant al stării de imunitate :

 imunitate sterilă - starea de imunitate nu


este dependentă de persistenţa antigenului
viu în organsim;

 imunitatea nesterilă - premuniţie sau stare


premunitivă - implică necesitatea prezenţei
antigenului viu în organism.
IMUNITATEA
MATERNO-FETALĂ
A. Fetusul este o allogrefă:
Rejecţia este evitată de :
 Separarea circulaţiei fetale şi maternale
 Lipsa moleculelor MHC Clasa I şi II pe
trofoblast
 Hormonii placentari (progesteronul,
prostaglandinele) şi cytokinele (IL-4, IL-10)
supresează răspunsul LTh1 (dar nu şi Th2)

 MHC- complexul major de histocompatibilitate


B. Nou – născuţii sunt foarte susceptibili la
infecţii:
Mecanisme de apărare sunt imature:
Funcţiile barierelor naturale (piele şi
mucoase)
Sistem imun înnăscut
Sistem imun specific adaptativ fără
memorie
 Maturarea sistemului imunitar la fetus şi nou-
născut este un fenomen complex.
 se desfăşoară într-un context particular şi trebuie
să ţină seama de numeroase aspecte şi de
interacţiuni variate:
 construcţia unui sistem imunitar eficace, care să
permită organismului în mod progresiv o defensivă
autohtonă, contra agresiunilor ulterioare;
 schimburile imunologice între mamă şi progenitura sa;
 la mamifere toleranţa fetusului de către mamă în
cursul gestaţiei;
 achiziţionarea toleranţei tânărului organism în ceea ce
priveşte antigenele proprii.
 Achiziţionarea competenţei imunitare se face
progresiv pentru toate speciile de animale.
 speciile cu o scurtă perioadă de gestaţie prezintă la
naştere un sistem imunitar mai matur faţa de cel al
speciilor cu durată lungă de gestaţie:

 celulele suşe ale sistemului hematopoietic apar la nivelul sacului


vitelin în momentul debutului gestaţiei

 produc celule din toate liniile hematopoietice şi în particular


limfocite

 aceastea migrează după aceea din sacul vitelin către ficatul fetal,
apoi către măduva osoasă, puţin înainte de naştere.

 din măduva osoasă îşi asumă rolul pe toată durata vieţii animalului.
Produc
ţ ie d e L f

SAC VITELIN
Celule suşă Lf
Lf
Lf Lf
Lf

Migrare în
Migrare către ficatul fetal
măduva osoasă
înainte de naştere

MĂDUVĂ OSOSĂ FICAT FETAL


 Timusul este primul organ limfoid primar
care se diferenţiază - responsabil de
maturarea LT la toate speciile.
 La păsări bursa lui Fabricius - diferenţierea LB

 Primele răspunsuri imune umorale - limitate


la clasele de IgM, apoi intervine rapid IgM şi
IgG şi în final IgM, IgG, IgA.
 IgD sunt ca şi la adulţi ataşate suprafeţei
limfocitului.
 Nu există practic niciodată anticorpi circulanţi
din clasa IgD.
 Fetusul este în principiu steril, el
neavând plasmocite.
 Prezenţa acestor celule la fetus sau la
nou-născut sunt întotdeauna rezultatul
unei infecţii fetale.

 reacţiile mediate celular, apar relativ


devreme în cursul gestaţiei.
 Animalul nou-născut sau nou-eclozionat
provine dintr-un mediu protejat
 este brusc confruntat cu mediul exterior şi cu
o mare varietate de microorgansime (sau de
virusuri) potenţial patogene.
 Nou-născuţii sunt totuşi capabili din punct de
vedere imunologic să răspundă la agresiuni
 răspunsul este de tip primar, caracterizat
prin:
 lungă perioadă de latenţă
 sinteză scăzută de anticorpi.
 Nou-născutul este aşadar protejat numai de o
haină imunitară pasivă, de origine maternală,
pentru a nu fi expus la infecţie.
Protecţia maternală - exclusiv umorală
 se poate exercita la nivel:
 Local - la nivelul tubului digestiv este conferită prin
secreţii colostrale şi lactate.
 General (sistemic):
 achiziţionată în funcţie de tipul de
placentaţie:
 înainte de naştere (la primate),
 în mare parte după naştere (la carnivore şi
rozătoare)
 integral după naştere (la rumegătoare, suine
şi equine).

 Aceste modalităţi de transmitere a imunităţii


maternale furnizează animalului tânăr un nivel
de anticorpi circulanţi echivalent celui de la
mama sa.
 Imunitatea maternală - imunitate
dobândită pasiv
 anticorpii gata formaţi trec de la mamă la făt:

 prin filtrul placentar (imunitate


congenitală, diaplacentară,
transplacentară)

 prin lapte (imunitate trofogenă, sau


colostrală lactogenă)

 prin vitelus (imunitate vitelină la păsări).


 Transmiterea anticorpilor în timpul vieţii
intrauterine - legată de tipul de placentaţie
al speciei respective:

 Placentaţia de tipul sindesmocorial (cal, bou, oaie,


capră, măgar, cămilă) - trecerea substanţelor
protectoare de la mamă la făt nu este posibilă.

 Placentaţia de tip hemocorial (om, maimuţă şi


rozătoare) uşurează trecerea anticorpilor;

 Placentaţia endotelială (carnasierele, cerbul) ocupă


un loc intermediar între cele două tipuri, lăsând să
treacă numai o parte de anticorpi.
Diferite tipuri de placentă la mamifere
 În funcţie de placentaţie, de transferul de
anticorpi, de la mamă la făt, animalele pot fi
clasificate astfel:

 a) specii la care transferul de anticorpi este complet la


naştere (om, primate)

 b) specii la care transferul de anticorpi se face atât în


timpul vieţii uterine, cât şi după fătare (rozătoare,
carnasiere );

 c) specii la care transferul de anticorpi se face


exclusiv după fătare prin colostru şi în unele cazuri
prin lapte (rumegătoare, porcine, cabaline, etc.)
Protecţia maternală:

 Prenatală (placentă sau sac vitelin)

 Postnatală (colostru şi lapte)


Calea de transmitere a anticorpilor
de la mamă la pui

Specie Prenatală Postnatală

Păsări Sac vitelin Sac vitelin

Sac vitelin Intestin


Şobolani,
(lapte &
şoareci
colostru)
Om ,
Placenta colostru
Primate
 Laptele colostral - o sursă de IgG care se leagă de un
receptor FcRn al celulelor epiteliale de la nivelul
intestinului.

 Prin transcitoză, moleculele de IgG sunt transportate


prin traversul epiteliului intestinal şi intră în
circulaţie.

 Complexele rezultate din legătura dintre receptori şi


Ig sunt localizate în depresiunile membranei
plasmatice, fiind situate preferenţial la baza
microvililor.

 Receptorul FcRn se leagă de regiunea Fc formată de


al doilea şi al treilea domeniu constant al celor două
lanţuri de Ig G.
 Receptorul posedă o proprietate
unică:
 leagă IgG la un pH acid (6,0), aşa
cum este cel existent la nivelul
lumenului intestinal
 pune în libertate imunoglobulina la
pH de 7,4, prezent în sânge.
 această proprietate asigură
transportul unidirecţional al Ig din
lumenul intestinal către sânge.
 Studiile au demonstrat că receptorul FcRn
prezintă o strânsă analogie de secvenţă cu
moleculele de CMH din clasa I.

 Sinteza acestui receptor este tranzitorie şi


nu este prezentă decât în perioada de
achiziţie a imunităţii pasive, care la şobolan
merge până la trei săptămâni.
Structura FcRn
Mecanism de transfer

 La rozătoare, în lumenul
intestinal, pH acid, IgG
leagă FcRn la suprafaţa
apicală a celulelor
epiteliale intestinale.
 Pinocitoza & transcitoza
 Eliberarea în sânge (pH
7.4)

From Rojas & Apodaca (2002)


Nivelul de imunoglobuline în perioada
postnatală

Titrul IgG la nou – născuţi este scăzut 3 – 6 luni


după naştere
Homeostazia IgG în sânge
 Concentraţie plasmatică
ridicată:
 moleculele de IgG
nelegate sunt
degradate în
endozomii celulelor
endoteliale
 Concentraţie scăzută :
FcRn – leagă IgG
 La artiodactile, în special, colostrul este în mod
evident mai bogat decât sângele în Ig G (suinele)
sau IgG1 (rumegătoarele).

 Totalitatea acestor Ig derivă din sângele maternal.

 Originea aproape exclusiv serică a IgG din colostru


la rumegătoare este atestată prin observarea unei
importante scăderi a concentraţiei acestei subclase
de IgG în sângele maternal, plecând de la a doua
săptămână ce precede fătarea la oaie (de la 15
mg/ml la 6 mg/ml).
 BOHL (1975) a observat că la scroafa care
alăptează nu se elaborează IgA specifice virusului
gastroenteritei transmisibile a purcelului decât
dacă stimulii se exercită la nivelul intestinal.

 El demonstrează apoi că la rozătoare majoritatea


plasmocitelor producătoare de IgA, recunoscute în
mamelă, derivă din intestin.

 Aceste rezultate aduc proba experimentală a


existenţei unei legături imunologice între intestin şi
mamelă şi permite explicarea faptului că IgA din
secreţiile lactate sunt în speţă specifice agenţilor
patogeni recunoscuţi în lumenul intestinal.
 Variaţii specifice în resorbţia intestinală a Ig:
 La primate - nu există aproape nici un fel de pasaj

 La purceii nou-născuţi – intestinul absoarbe


nespecific diferitele clase de Ig, cu excepţia IgA
secretorie, care rămâne fixată pe epiteliul intestinal.

 La viţeii nou-născuţi nu există aparent nici o


selecţie, toate Ig ingerate, inclusiv IgA secretorie
traversează epiteliul intestinal.

 Acestea nu subzistă de obicei mai mult de două zile în


circulaţie după care ele sunt eliminate printr-un proces
de transudaţie inversă la nivelul epiteliilor secretorii.
 La rozătoare absorbţia se face graţie receptorilor pentru
IgG din regiunea proximală a intestinului, unde activitatea
lizozomală a celulelor este mai puţin dezvoltată.
 Absorbţia IgG la aceste specii se continuă până la 18 - 21 de
zile.
 La rumegătoare, la cal şi la porc, absorbţia Ig este maximală în
primele ore de la naştere apoi decade rapid, probabil din cauza
activităţii lizozomale a celulelor epiteliale.
 După naştere, această activitate creşte progresiv, antrenând
digestia enzimatică a Ig., absorbţia încetând după 24 ore la
bovine şi cabaline şi 36 ore la porc.

 Nivelul anticorpilor maternali diminuă apoi gradual cu o


viteză dependentă de timpul de înjumătăţire al anticorpilor
la specia considerată şi cu viteza de creştere a acesteia.
 Pe lângă anticorpii specifici, principalii factori antimicrobieni
nespecifici din colostru, sunt: lizozimul, lactoferina şi
lactoperoxidaza (BRUNO - REITER, 1978).
 Colostrul vacilor conţine 200 - 500 mg de
lactoferină la 100 ml.
 Lactoferina are proprietatea de a lega Fe.
 Unele bacterii şi în special E. coli, au nevoie de Fe
ca factor de creştere.
 Prin fixarea Fe pe lactoferina colostrală, germenii
sunt lipsiţi de acest factor şi ca atare creşterea lor
este inhibată (KOLB, 1981).

 Progresiv, secreţia mamară evoluează de la colostru


către lapte. La speciile domestice, această evoluţie
este cu atât mai rapidă cu cât rasa a fost
selecţionată pentru producţia de lapte.
The_Process_Of_Phagocytosis.avi