Sunteți pe pagina 1din 44

CAPITOLUL VI

SEPARAREA PRIN PRECIPITARE

Definiţie. Precipitarea este operatia in urma careia se obtine un


amestec eterogen solid-lichid, numit precipitat.

Schema bloc a precipitarii


Precipitatele au consistenta, culori si solubilitati diferite.

amorfe
Precipitatele gelatinoase
cristaline

Precipitate
amorfe
(nu cristalizează,
nu au formă
precisă)

Bicarbonat de Carbonat de calciu Ionul carbonat cu


sodiu cu acizi (creta) cu acid clorura de bariu
diluaţi minerali clorhidric
Precipitate gelatinoase
(aspect cleios)

Fe( Zn( Cu(


OH)3 OH)2 OH)2

Precipitate cristaline
(forma proprie
organizată)

P A K2
P
bI2 g2S Cr2O7
bCI2
 Proprietatile fizico-chimice ale precipitatului sunt influentate de o serie de factori:
Definiţie. Separarea prin precipitare se bazează pe transferul unei specii (ion)
dintr-o fază lichidă într-o fază solidă, proces urmat de izolarea fazei solide din
soluţie printr-un procedeu mecanic (filtrare, centrifugare).

Principalii factorii care influenteaza precipitarea:

compoziţia probei;

natura şi numărul compuşilor de determinat;

tipul metodei de dozare finală (gravimetrică,


volumetrică, spectrofotometrică);

condiţiile experimentale.

Observatie:
În general, deşi laborioasă, metoda separării prin precipitare se aplică în analiza chimică
gravimetrică sau ca etapă intermediară în alte procedee de dozare.
PRECIPITANŢI ANORGANICI
Separarea ionilor metalici din soluţie se poate face sub formă de hidroxizi
metalici sau sub formă de sulfuri metalice.

În analiza clasică se foloseşte precipitarea hidroxizilor metalici cu NH4OH, în


mediu bazic asigurat de folosirea soluţiilor tampon NH4OH – NH4Cl.

 Dacă se foloseşte separarea prin precipitare sub formă de sulfuri, în funcţie


de aciditatea la care precipită, metalele se pot clasifica în trei grupe:

1.metale care precipită în soluţii foarte acide, la pH = 1 - 2.


• grupa cuprului: Cu, Ag, Hg, Pb, Cd .
• grupa arseniului: As, Sn, Se, Au, Pt .
2.metale care precipită în soluţii moderat acide: Zn (pH = 3-4); soluţii slab
acide Ni şi Co (pH = 5 - 6); soluţii slab acide spre neutru Tl şi In (pH ≈ 7).
3.metale care precipită în soluţii bazice: Fe, Mn (pH = 7-8).

Observatie:
În general, precipitanţii anorganici nu oferă o selectivitate bună, de aceea se
apelează şi la precipitanţi de natură organică.
PRECIPITANŢI
ORGANICI
 Sunt preferaţi datorită selectivităţii lor.
 De exemplu, dimetilglioxima (Reactivul Ciugaev) este specifică pentru Ni şi Pd.

2 N
i2+

dimetilglioxima
dimetilglioximat de nichel

Utilizări în chimia analitică, cataliză, procese de


extracţie şi modele ale unor sisteme biologice.
 O categorie importantă de reactivi organici de precipitare o reprezintă
REACTIVII DE CHELATIZARE.

 Ei au o formulă moleculară de tip HL sau H2L, unde H reprezintă hidrogenul


acid ce poate fi înlocuit cu un ion metalic.

 Reactivii de chelatizare sunt formaţi dintr-o parte hidrofobă: (lanţuri


hidrocarbonate, nuclee aromatice) şi grupări hidrofile: carboxil (-COOH),
hidroxil (-OH), tiol (-SH), grupări sulfonice (-SO3H), care permit solubilizarea
moleculelor organice în apă.
SEPARAREA CONSTITUENŢILOR ÎN
URME/MICROURME,
PRIN PRECIPITARE

 Izolarea microcantităţilor de elemente reprezintă o preocupare


importantă în chimia analitică modernă aplicată mai ales în cazul elementelor
radioactive.

 Când un constituent se găseşte în concentraţii foarte mici, este greu de


separat pentru că precipitarea nu are loc sau compuşii formaţi sunt solubili la
diluţii avansate.

 Precipitarea completă a unui constituent în urme se realizează prin


adăugarea unei cantităţi dintr-o altă substanţă care precipită şi funcţionează ca un
colector al constituentului de separat. Mecanismul de bază este cel de adsorbţie.

 De exemplu, se utilizează CuS pentru colectarea HgS (se recuperează 0,02


µg Hg dintr-un litru de apă). Similar, PbS antrenează 1 µg de Au din 1000 litri apă
de mare.
CAPITOLUL VII
CROMATOGRAFIA
Definiţie. Cromatografia este un domeniude studiu recent al analizei chimice
instrumentale care include o serie metode de separare şi analiză a componenţilor unui
amestec prin migrarea lor diferenţiată între două faze: staţionară şi mobilă.

 Faza mobila (faza fluida, eluentul) este un


solvent sau un amestec de solventi in care se
dizolvă componentele amestecului.
 Faza stationara (faza imobila, suportul)
este o substanta solida sau un film subtire cu
proprietati de adsorbtie.
Exemple de faza stationara: SiO2, Al2O3,
MgO, CaCO3, Ca(OH)2, răşini, silicagel.

SiO2 sau silicagelul nu este moleculă, ci formula


chimică a unei grupe polimerice anorganice, la
fiecare atom de siliciu sunt legati 4 atomi de
Observatie: oxigen.
Cromatografia este utilizată determinari calitative (informatii asupra timpului de retentie si a
pozitiei componentelor) si cantitative (informatii asupra proportiei tuturor componentelor )
Metodele b Desorbtia succesiva a
cromatografice azate componentelor din
amestec
b
azate prin intermediul
dizolvant adecvat
Adsorbţia amestecului pe (eluant)
un mediu adsorbant

am
estec am
estec am
estec

lichid- solid
lichid-lichid
lichid-gaz
CLASIFICAREA METODELOR CROMATOGRAFICE
A.Clasificare generala
a) cromatografia plană/planară (faza staţionară - suprafaţă plană, de exemplu hârtie
cromatografica).
b)cromatografia pe coloană (faza staţionară este introdusă în interiorul unui tub
îngust).
B.Clasificare selectiva
a) Dupa tipul fazei mobile/fluide
- cromatografie de lichide;
- cromatografie de gaze.
b) Dupa tipul fazei stationare/solide
- cromatografie pe hârtie;
- cromatografie pe strat subtire;
- cromatografie pe coloana.
c) Dupa performanta tehnica, cromatografia pe coloana
- cromatografia pe coloana deschisa (de performanta joasa sau medie);
- cromatografia pe coloana închisa (de înalta performanta – HPLC).
d) Dupa mecanismul de separare
- de adsorbtie;
- de repartitie lichid-lichid (partitie);
- de schimb ionic;
- de excluziune sterica/moleculara (gel-cromatografia);
- de afinitate (interactiuni hidrofobe).
CROMATOGRAFIA DE
Cromatografia de lichide
LICHIDEpe coloană
Reprezintă cea mai veche metodă cromatografică.

În cadrul acestei cromatografii, faza mobilă se poate deplasa prin coloana
cromatografică fie sub acţiunea greutăţii (metoda clasică) fie sub presiune (metoda HPLC –
cromatografie de lichide la presiune înaltă sau de inalta performanta).

Instalaţia necesară separărilor cromatografice are următoarele


componente:
1.coloana cromatografică – în care are loc separarea
componenţilor probei.
2.dispozitiv de introducere a probei - pipeta sau seringa
micrometrică.
3.circuitul solvent –eluent – care transportă proba prin coloană.
4.ansamblul de identificare şi dozare a componenţilor separaţi
– detectori cu /sau fără sisteme de înregistrare.
 Coloanele sunt confecţionate din metale (aluminiu, cupru), din oţel
inoxidabil, materiale plastice sau din sticlă si au diametre si lungimi diferite.

 Umplerea coloanelor necesită o deosebită grijă pentru eficienţa separării.


Umplutura folosită trebuie să aibă densitate mare şi omogenitate perfectă
pentru a asigura permeabilitate şi o distribuţie uniformă.
Importanta
Cromatografia de lichide pe coloană clasica este utilizata, la purificarea şi dedurizarea
apelor, iar HPLC in separarea unor pesticide.

Instalaţia de dedurizare a apei


A – intrare apă;
B – ieşire apă dedurizată;
o – schimbător de ioni

Separarea unor pesticide prin


HPLC
1. Izoproturon 8. Fenamifos
2. Profam 9. Fenitrotion
3. Propazin 10. Cafeină
4. Terbutilazină 11. Metamitron
5. Linuron 12. Fenuron
6. Propanil 13. Metoxuron
7. Prometrin 14. Simazin
15. Cianazin
16. Atrazin
17.Carbaril
Granulaţia: 5μm, t = 40°C; Eluent: 10 până la
90%, acetonitril în apă 0.5%/min; Detector: UV la
225nm; Debit: 1mL·min-1;
Sistem cromatograf
HPLC

Detector
UV-VIS

Rheodyne
Injector

HPLC
Column
CROMATOGRAFIA DE GAZE
Separarea în cromatografia gazoasă constă în distribuţia compuşilor între o fază
staţionară lichidă sau solidă şi o fază mobilă gazoasă.
Când faza staţionară este un solid, are loc un mecanism de adsorbţie, iar când este un
lichid, distribuţia se realizează printr-un mecanism de repartiţie.
În cromatografia de gaze sunt folosite frecvent următoarele gaze purtătoare: H2, N2,
Ar, He şi CO2.

Cromatograma GC
cu calculul ariei picurilor
Gaz cromatograf cu detector de masa
(GCMS)
CROMATOGRAFIA PLANA
 Este cea mai simplă şi(PLANARA)
ieftină dintre toate metodele cromatografice cunoscute.
 Separarea componenţilor din probă se bazează distribuţia lor între faza mobilă lichidă şi
faza staţionară solidă.
 Faza staţionară - hârtia cromatografică si stratul subţire (un material solid cu proprietăţi
adsorbante - o răşina schimbătoare de ioni).
 Faza mobilă - este un solvent sau un amestec de solvenţi.

Cromatografie plană
orizontală
1. cameră de developare
etanşă;
2. hârtie sau strat subţire; răşina schimbătoare de
PROBLEME
EXAMEN
1. Probleme de concentraţii
2. Probleme de densitate rezolvări laborator
3. Probleme de pH

4. Probleme stări de agregare

4.1. Probleme legile gazelor


4.2. Probleme cristalohidraţi
4.3. Probleme soluţii ideale

5.Probleme de termodinamică
6.Probleme de electrochimie
7.Probleme de cinetică şi echilibru chimic
8. Probleme coloizi
4.Probleme stări de
agregare
4.1. Probleme legile
gazelor

p1 · V1 = p2 · V2 Legea Boyle – Mariotte (transformarii izoterme), T= ct

V1/T1 = V2/T2 Legea Gay – Lussac (transformarii izobare) , p= ct

p1/T1 = p2/T2 Legea lui Charles (transformarii izocore), V= ct

1 mol = NA = 6,023 · 1023 Legea lui Avogadro

n= V/Vm, Vm= 22,4 dm3


1.La incălzirea cu ΔT = 200K a unui gaz cu presiunea constanta, volumul sau
se mareste de 3 ori. Care a fost temperatura initiala?
ΔT = 200K
p=const
V2=3V1
T1=?
___________________________________________________________
Rezolvare

Fie V1-volumul iniţial şi V2-volumul final, respectiv T1-temperatura iniţială şi

T2-temperatura finală
p=const, se aplică Legea Gay – Lussac (volumul variază proporţional cu
temperatura):

Dacă V2=3V1, rezultă că T2=3T1


Dar ΔT = T2-T1, adică ΔT = 3T1-T1; ΔT =2T1;
T1= ΔT /2 = 200/2
T1 =100K
2. Care este numarul de molecule dintr-un volum de 2m3 de diferite gaze:
oxigen, azot, heliu, aflate in conditii normale de temperatura si presiune?
V= 2m3
nr. molec=?
3. Ce volum de oxigen se află într-un tub de oţel, dacă oxigenul are
următorii parametri: m = 160 g, t = 0°C, p = 5 atm, ρ = 1,42 g/l?
m = 160 g
t = 0°C
p = 5 atm
ρ = 1,42 g/l
V=?
___________________________________________________________
Rezolvare

Calculăm volumul de oxigen în condiţii normale:

 = m/V, V= m/ = 160/1,42 = 112,7 l

Aducem cei 112,7 l oxigen la 5 atm şi aplicăm legea transformării


izoterme.

p0 V0 = p 1 V1
V1 = p0 V0 / p1= 112,7/5 = 22,54 l
4.Se obtin 230 g alcool etilic din acetilena. Cati litri de acetilena masurati in
c.n. de T si p sunt necesari? (AC=12, AH=1,AO=16).
  m=230 g
VC2H2=?
_______________________________________________________
Rezolvare
c.n. (T si p): t=0°C sau 273K şi p=1 atm= 760 mmcolHg
MC2H5OH=46 g/mol, deci 1 mol C2H5OH=46 g/mol
MC2H2=26 g/mol, deci 1 mol C2H2=26 g/mol
Reactia de formare a etanolului din etina:

HC≡CH + H2→ H2C=CH2 + HOH → H3C- CH2-OH

26 g C2H2.........................46 g C2H5OH
x............................................230
x=130 g C2H2

1 mol C2H2................................22,4 l
26 g C2H2..................................22,4 l
130 g C2H2..................................y
5. Să se calculze masa molară/atomică a unei substanţe gazoase care la 25°C
si 770 mm Hg, are masa de 0,5 g şi ocupă un volum de 380 cm 3. Se dă R=0,082
l.atm/grad.mol.
t=25°C
p=760 mmHg
m=0,5 g
V=380 cm3 =0,38 l
R=0,082 l.atm/grad.mol.
M=?
__________________________________________________
Rezolvare
T= 25+273,15=300,15K
1 atm......................760 mmHg
p.............................770 mmHg
pV=nRT;
n=m/M
pVM=mRT, M= mRT/pV
M= 31,1 g/mol, substanta este fosforul.
4.2. Probleme
cristalohidraţi
1. Determinati formula cristalohidratului de sulfat de fier (II) care conţine
45,32% apă de cristalizare. (A Fe= 56, A S = 32, A O= 16, A H=1).

45,32% apă
n=?
__________________________________________________________
Rezolvare
MFeSO4=152g/mol, MH2O=18g/mol

100 g cristalohidrat……45,32 g apa……54,66 g FeSO4


x…………………..152g
x=125,98g≈126 g apa

n =m/M=126/18
n=7
FeSO4. 7H2O
4.3.Problema soluţii ideale (Legile
Raoult)
1. Sa se determine masa moleculara a unei substante necunoscute care formeaza o
solutie prin dizolvarea a 2,6152 g in 100 g apa. Temperatura de congelare a
scazut la 0,5535º C, iar constanta crioscopică k este 1865 kg/mol.
M=?
m= 2,6152 g
m apa =100g
t= 0,5535° C
K=1865 kg/mol.
_____________________________________________________________________
Rezolvare
Se aplica legile lui Raoult
Δ t = K C/M , deci M=K C/ Δ t
M=K C/ Δ t=(1865*2,615 * 10-2)/0,5535 =88,118 g/mol, este vorba despre strontiu (Sr)
 
în care:
Δt – reprezintă creşterea punctului de fierbere sau scăderea punctului de congelare
pentru o soluţie
K - constanta ebulioscopică, respectiv crioscopică
C – concentraţia procentuala a soluţiei
M - masa moleculară
5.Probleme de
termodinamică
Legea Hess: Efectul caloric global al unei reacţii chimice nu depinde de
numărul etapelor intermediare şi este egal cu suma efectelor calorice parţiale.
1.Sa se determine caldura de formare din elemente a sulfatului de zinc, cunoscând
efectele termice ale reacţiilor de mai jos:
ZnS→Zn+S, ∆H1=+44,00 kcal/mol
ZnS+3/2O2=ZnO+ SO2, ∆H2=-110,94 kcal/mol
SO2+1/2O2=SO3, ∆H3=-23,44 kcal/mol
ZnSO4 →ZnO +SO3, ∆H4=+55,10 kcal/mol
_____________________________________________________________________
Rezolvare
Se scriu ecuatiile reactiilor chimice care au loc la formarea compusilor chimici si se
aplica legile lui Hess.

Zn+S→ ZnS, -∆H1


ZnS+3/2O2=ZnO+ SO2, ∆H2
SO2+1/2O2=SO3, ∆H3
ZnO +SO3→ ZnSO4, -∆H4
Reacţia totală: Zn+S+ 2O2→ ZnSO4, ∆Hf

∆Hf=-∆H1+∆H2+∆H3+(-)∆H4=-233,48 kcal/mol, deci proces exoterm


 
2.Entalpia de formare a unui mol de dioxid de sulf din S(s) şi O 2(g) este de -289,7
kJ/mol. Prin arderea a 15 g de sulf se eliberează:
a)2715,9kJ; b)135,79 kJ; c) 271,59 kJ; d)650 kJ; e)149,5 kJ
Se dă AS=32.
________________________________________________________________________

Rezolvare

S(s) + O2(g) = SO2(g) + 289,7 kJ


A S = 32 g/mol;
Calculăm căldura de reacţie:
1mol de S are are 32 g si consumă……….289,7 kJ
Atunci 15 g consumă...…….....X kJ
X = (15g x 289,7 )/ 32 = 135, 79 kJ

Răspuns: b
6.Probleme de electrochimie (electroliţii şi legile lui Faraday)
Constanta de ionizare/disociere, pentru electrolitii tari este Ki=α2c/(1- α), iar
pentru electrolitii slabi este Ki=α2c, unde α este gradul de disociere, c este
concentratia
Legile electrolizei

Legea 1
m = k·I·t , dar, I·t =q, deci m = k· q
q = cantitatea de sarcina transportata de ioni in timpul electrolizei.
I= intensitatea curentului electric, A
t= timpul, s
k = m/q, k se exprima in g/C (gram/coulomb)
k = m/I·t, k se exprima in g/A·s(gram/Amper·secunda) si este
echivalentul electrochimic al substantei.
Legea 2
Echivalentul electrochimic al unui element este proportional cu echivalentul lui chimic.
k = C·A/n, dar, C = 1/F, deci k = (1/F)·A/n
C- constanta, n - valenta elementului, A - masa atomica, F- numarul lui Faraday =
96500 Coulombi (C)
F corespunde lui K, respectiv E
m practic Q
Randamentul de curent se calculeaza: η c   100  teoretic  100
m teoretic Q practic
3. Considerând disocierea acidului clorhidric completă, calculaţi pH-ul unei
soluţii ce conţine într-un litru, 0,91 g acid clorhidric. Echivalentul chimic al
acidului clorhidric este 36,5.
pH = ?
V= 1l = 1000ml
m= 0,91 g
E= 36,5
______________________________________________________________-
Rezolvare
1000 ml soluţie..............................0,91 g HCl(T)
deci T= N·E, N= T/ E = 0,91/36,5 = 0,025 e.
pH = -lg [H+], [H+]= 0,025
pH = -lg 0,025 = -lg 2,5 · 10-2= 2- lg 2,5 = 1,61.
4. O cantitate de 0,45 g alamă (aliaj de cupru si zinc) se dizolvă, iar soluţia
obţinută se supune electrolizei, când pentru separarea cuprului se consumă
482,5 coulombi. Calculaţi procentual cantitatea de cupru din alamă.
0,45 g alamă
Q = 482,5 C
% Cu = ?
ACu= 64, ECu= 32, adică kCu= 32
_________________________________________________________
Rezolvare
96500 Coulombi (1F)......................................32 g Cu(K) (Legea 2 Faraday)
482,5 C..................................................................x
x = (482,5·32)/96500 = 0,16 g Cu
0,45 g alamă (Cu+ Zn) - 0,16 g Cu = 0,29 g Zn.
0,45 g alamă......................................................0,16 g Cu
100 g........................................................................y
y = (100·0,16)/0,45 = 35,55 %Cu
deci, alama: 35,55 %Cu
5. Soluţia sării unui metal trivalent se supune electrolizei timp de 31
minute sub acţiunea unui curent cu intensitatea de 1,5 A. La catod se depun
1,07 g metal. Să se calculeze masa atomică a metalului.
I = 1,5 A
t = 31’= 1860”
m Me(III) = 1,07 g
A Me(III) =?
______________________________________________________________
Rezolvare
Se calculează cantitatea de electricitate consumată
Q = I· t = 1,5· 1860 = 2970 C(Legea 1 Faraday)

2970 C..................................1,07 g
96500C....................................x
x = 18,49, reprezintă tocmai echivalentul electrochimic al metalului trivalent

k Me(III) = A / valenţă , deci A = k· valaenţă = 18,49·3= 55,47≈ 56


Me(III) = Fe.
6.Ştiind că un curent cu intensitatea de 10 A pune în libertate 5,6 l H 2, să se afle timpul
de electroliză.
I = 10A
V= 5,6 l H2
t=?
_______________________________________________________
Rezolvare
1mol de substanţă......................22,4 l (dm 3)
1mol de H2 = 2g (molul este masa moleculară exprimată în grame), deci,
2g H2 .......................................... 22,4 l
x....................................................5,6 l
x = 0,5 g H2
Se aplică cea de-a doua lege Faraday: 
96500C....................................2g H 2
y...............................................0,5 g
y =24125C
dar Q = I· t (legea 1 Faraday)
t = Q/I= 24125/ 10 = 2412,5”
7. Două băi galvanice sunt străbătute timp de 1 h de un curent cu intensitatea de 2 A. În
prima baie se află o soluţie de sulfat feros, iar în a doua sulfat feric. Să se calculeze
cantitatea de Fe care se separă. (A Fe= 56).
I=2A
t = 1 h = 3600”
mFe2+ =? ; mFe3+ =?
______________________________________________________________
Rezolvare
soluţia 1: FeSO4, Fe2+, k Fe2+ = 56/2 = 28 g
soluţia 2: Fe2 (SO4)3 , Fe3+ , k Fe3+ = 56/3= 18,6 g
dar Q = I· t = 2· 3600 = 7200 C (Legea 1 Faraday)
Pentru baia cu FeSO4
96500 C.............................28 g Fe2+
7200 C..................................x
x = 2,0891 g Fe2+
Pentru baia cu Fe2 (SO4)3
96500 C.............................18,6 g Fe 3+
7200 C..................................y
8. Să se calculeze cantitatea de nichel separată la catod şi randamentul de
curent în cazul când separă la catod 0,162 g nichel, ştiind că electroliza soluţiei
de sulfat de nichel se face sub acţiunea unui curent de 0,6 A, 15 minute şi 30
secunde. (A Ni= 58,69).
m teoritică Ni =?
η =?
m practică= 0,162 g
I=0,6A
t=15’30”
_________________________________________________________________
Rezolvare

Se calculează cantitatea de electricitate (legea 1 Faraday)


Q = I· t = 1,5· 930= 558 C ( t= 15’ 30”= 930”)
Se calculează cantitatea de nichel depusă a catod (legea 2 Faraday)
A Ni = 58,69. rezultă k Ni = 29,35 g
96500 C.................................... 29,35 g Ni
558 C...............................................x
x = 0,17 g Ni (masă teoretică)
Se calculează randamentul de curent,
η = (mp/mt) · 100 = ( 0,162/ 0,17 ) · 100 = 95,2%.
7. Probleme de cinetica si echilibru
chimicce are loc între două molecule este o reacţie de ordinul II.
O reacţie
A + B → produşi
v= k ∙ CA
∙ CB k=
la echilibru k1∙CA∙CB =
k2∙CC∙CD , k1/ k2
1.Demonstraţi cum variază viteza de reacţie dacă presiunea creşte de 2 ori
în cazul sistemului: H2 + Br2 2HBr.
___________________________________________________________
Rezolvare
Fie H2= C1 şi Br2 = C2, ştim că presiunea creşte de 2 ori, deci H2= 2C1 şi Br2 =
2C2.
Deci v1 = k1C1C2 şi v2 = k1(2C1·2C2).
Se face raportul celor două viteze şi obţinem:
v1/v2 = (C1C2)/ (2C1·2C2) = ¼, deoarece K1/ K2= constant,deci v1/v2 = ¼,
deci v2 = 4v1.
Viteza creşte de 4 ori faţă de viteza iniţială. 
2.La starea de echilibru a sistemului N2 + 3H2 2NH3, concentraţiile
substanţelor sunt: N2 = 3moli/l, H2= 9moli/l, NH3 = 4 moli/l. Care erau
concentraţiile iniţiale ale N2 şi H2 ?
_______________________________________________________________
_Rezolvare
2 moli NH3..........................1 mol N2...................................3 moli H2
4 moli NH3..........................x moli N2...................................y moli H 2

x = (4·1)/2= 2 moli N2

y = (4·3)/2= 6 moli H2

N2 = 2+ 3= 5 moli /l

H2= 9+ 6= 15 moli /l
8.Probleme
1.coloizi
Reactioneaza 10 ml AgNO3, 15%, de densitate 1,24 g/ml cu KI si rezulta o
suspensie coloidala. Aflati masa si numarul de moli pentru suspensia
formata. (AAg = 108, AN = 14, AK =39).
_______________________________________________________________
Rezolvare
AgNO3+KI=AgI+ KNO3

ρ=ms/V, ms= ρ.V=124 g sol

in 100 g sol.............................15 g subst


la 124 .......................................x

x=18,6 g subst(AgNO3)

M AgNO3=170g/mol
M AgI=235g/mol

mAgI=(18,6.235)/170=27,79g
2. Stabiliti formula cristaloidului de carbonat de sodiu care contine 62,934%
apa de cristalizare. (ANa = 23, AC = 12, AO =16, AH = 1).
MNa2CO3.nH2O=?
62,9345gH2O
__________________________________________________________
Rezolvare
MNa2CO3.nH2O=106+18n

100 g cristaloid…….(100-62,9345)g Na2CO3……..62,9345g apa


(106+18n)g…………………106…………………………….18n

n=10
formula cristaloidului: Na2CO3.10H2O
3. Calculati procentul de calciu dintr-un amestec coloidal format din oxid de
calciu si hidroxid de calciu, in raport de 1:2.(ACa = 40, AO =16, AH = 1).
%Ca=?din CaO+ Ca(OH)2
1:2
__________________________________________________________
Rezolvare
MCaO =56g/mol, MCa(OH)2=74g/mol,
Raportul este de 1:2, deci
1 mol CaO……………..2 moli Ca(OH)2, deci
56g …………………………184g rezulta ca,

56 g CaO contin 40 g Ca, iar 184 g Ca(OH)2 contin 80 g Ca

Masa amestecului=56+184=204 g, deci

204 g amestec contin 40+80 g Ca


100g amestec……………..x

x=58,82%