Sunteți pe pagina 1din 20

Obiceiuri de depunere în

Epoca Bronzului
Realizat de Ursan Emanuel-Pavel, Istorie,
Anul I, Grupa H114
Introducere
 Epoca Bronzului a reprezentat una din etapele preistoriei umanităţii.
Aşa cum sugerează şi numele, această perioadă va fi marcată de
apariţia metalurgiei bronzului şi utiliizarea noului metal pentru arme
sau obiecte cu utilitaţi gospodăreşti (cum ar fi secerile de exemplu). Cu
toate acestea, spre deosebire de fier, bronzul nu s-a impus ca materialul
de facto, ci se remarcă în continuare folosirea utilajului litic.
 În această perioadă se ridică oraşe-state importante, cum ar fi Urukul,
Zalpa, Mari, Atena şi Troia, printre altele, şi chiar regate, cel mai
cunoscut fiind Egiptul. Tot acum apare cea mai importantă formă de
comunicare a omului, scrisul. În lumea mesopotamiană şi anatoliană,
epoca bronzului va lua sfârşit din cauza invaziei aşa-numitelor
„popoare ale mării”, de origine necunoscută.
 Cu toate acestea, civilizaţiile trecute rămân vii si vorbesc oamenilor
prezentului prin obiecte depuse în cadrul unor ceremonii de o puternică
spiritaulitate sau care să ilustreze diversele obiceiuri sociale.
Definirea conceptelor
 Prin definiție, e considerat ca fiind
depozit o asociere de cel puțin două
artefacte depuse în același loc, dar
care să nu facă parte din inventarul
vreunui mormânt sau reședință.
Noul metal, deşi nu s-a impus pe
scară largă, era folosit în principal
pentru crearea, în fază incipientă, a
unor obiecte speciale, care să arate
puterea în cadrul comunităţii. Un
astfel de exemplu este dat de sabia
accadiană descoperită în depozitul
de la Hattusa
“atunci când Tuthalija, mare rege, a nimicit
țara Assawa, el a închinat aceste săbii zeului
vremii” inscripiţia de pe lama stângă a sabiei
O altă caracteristică, considerată ca unificatoare pentru toate
categoriile de depozite, întrucât acestea diferă mult între ele după
cum se va arăta mai târziu, ce a fost luată în calcul în cazul
depunerilor a fost aceea că ele au fost îngropate fără intenția
inițială de a mai fi dezgropate, aspect discutabil chiar şi astăzi.
Este adevărat că o mare parte a depozitleor descoperite s-au aflat
în mlaştini, pe fundul lacurilor sau în locuri mai puţin accesibile
pentru posibilităţile tehnice ale vremurilor trecute. Cu toate
acestea, se ridică o problemă: noul metal folosit pentru unele
obiecte depuse avea o importanţă socio-economică puternică,
astfel încât, absenţa acestuia în perioade de criză se poate dovedi
devastatoare. Se poate presupune că unele depozite, aflate în
zone accesibile, au putut oferi şansa unei reutilizări.
Mesopotamia
În lumea Mesopotamiană regele avea importante
atribuţii sacerdotale, fiind responsabil pentru
construirea şi îngrijirea templelor, la temelia carora
erau depuse tot felul de ofrande. Aceste depuneri în
fundaţie erau aşezate la un nivel inferior fundaţiei,
uneori direct pe pământ, si erau reprezentate, de obicei,
de o statuetă din cupru şi o cărămidă din piatră sau lut,
care în perioadele ulterioare vor prezenta şi inscripţii.
Primele astfel de depozite sunt atestate încă din
mileniul al III-lea, adică începuturile epocii bronzului.
Principalele situri: Adab, Tabelul descoperirilor
Grisu şi Lagash
La Adab a fost descoperit, în temelia unui templu, datat la 2600-
2450, un depozit timpuriu aparţinând perioadei regelui
E’ignimpa’e. Acesta era constituit dintr-un obiect de cupru
inscripţionat cu formă similară unei tesle cu o ţepusă din cupru
inserată în gaura de la capăt şi alte două tăbliţe, una din aliaj de
cupru şi alta din piatră albă.
La Lagash, actualul oraş Al Hiba din Egipt, Donald Hansen
scoate la lumină un templu parţial păstrat din perioada regelui
Enannatum I. Aici sunt găsite 10 depozite în fundaţie, dintre
care şapte sunt statuete de cupru si pietre cu inscripţii, iar
celelalte trei sunt doar tăbliţe cu inscripţii. Figurinele
antropomorfe au fost fixate între poziţie verticală între cărămizi
direct pe pământ, urmând să fie acoperite cu straturi succesive
până la gât. Tăbliţele oferă o serie de informaţii: Templul a fost
construit de Enannatum I şi era dedicat zeiţei Inana. Totodată
sunt oferite şi informaţii referitoare la statuete, acestea fiind
reprezentări ale lui Shulutula, zeul personal al regelui.
La Grisu, actualul oraş din Iraq Tello, îngropate sub aşa numita „esplanadă
a lui Enmetena”, au fost descoperite cinci depozite care înconjurau
monumentul de cărămidă al regelui. Acestea erau constituite de o statuetă
de bronz şi o tăbliţă de alabastru cu inscripţii şi o gaură în mijloc, în care
fusese adâncită partea superioară a figurii. Ambele documentează
construirea unei berării în timpul regelui Enmetena pentru zeul Ningirsu.
Alt depozit important este cel de la Susa, datat în perioada Ur III (2112-
2004 a .Chr.), în care au fost descoperite, la fundaţia templului lui
Inshushinak, opt depozite în cărămizi de pământ, care reprezentau statuete
feminine cu coşuri pe cap şi o tăbliţă. Un depozit similar a fost găsit şi în
fundaţia templului lui Ninhursag.
Astfel, principalele depozite ale lumii mesopotamiene, sunt atribuite
diferitele dinastii regale. Ofranda, reprezentată deseori de o statuetă şi o
tăbliţă, era atribuită zeului într-un ritual de mulţumire a acestuia şi de
obţinere a binecuvântării pentru prosperitatea şi continuitatea în timp a
clădirii.
Spaţiul Egean
Epoca bronzului nu a avut
loc doar în Mesopatamia,
ci s-a exstins, treptat, şi
pe continentul european.
Primele civilizaţii care au
început tranziţia se aflau
în spaţiul egean, această
întâmplându-se aproape
simultan cu cea din lumea
din Orientul Mijlociu.
Restul Europei – Danemarca
Ulterior, noul element de civilizare a cuprins întregul
continent european, manifestându-se chiar şi în
spaţiul actual al Danemarcăi. Un astfel de depozit este
cel de la Munkebo.
Aici, într-o zopnă mlăştinoasă, au fost descoperite o
sabie ruptă în trei părţi, un pumnal, două capete de
suliţă, un celt, un cuţit, opt seceri, un vas în care s-au
găsit mai multe obiecte similare cu o posibilă valoarea
de schimb, patru podoabe pentru gât, un vas
pandandiv, un ornament de curea, o fibulă, brăţări
spiralate şi alte vestigii de bronz. Depozitate, cel mai
probabil în cadrul unei ceremonii sociale. Probabil
darurile de nuntă oferite unui conducător important.
În altă localitate din Danemarca, mai
exact în Rorby, a fost descoperit
întâmplător un alt depozit de bronzuri.
Povestea acestuia, deşi nu la fel de
ştiinţifică precum cele prezentate anterior,
este la fel de valoroasă. În 1952,
Thorvald Nielsen, a descoperit într-o
zonă mlăştinoasă, în timpul curăţirii de
ierburi şi scoaterii apei, o sabie de bronz
curbată. Aceasta a fost datată la 1600 BC.
şi reprezintă prima astfel de sabie
descoperită în acest spaţiu.
 Un an mai târziu, Thorvald Nielsen, când
scotea cartofi în apropierea aceleiaşi
zone, a descoperit o altă astfel de sabie.
Aceasta avea un decor impresionant, mai
exact imaginea unei bărci. Acest decor
reprezintă cea mai veche imagine a unei
bărci din Danemarca.
Acestea, foarte probabil, au fost depozitate în cadrul
unei ceremonii religioase pentru a mulţumi un zeu al
navigaţiei. Altă ipoteză sugerează importanţa socială a
acestui gest. Probabil obiectele au fost aşezate în zona
mlăştinoasă într-un act de reprezentare a puterii unui
conducător local.
Cel mai interesant aspect este dat însă de decor. Barca
este una din reprezentările artistice şi ritualice esenţiale
lumii nordice. Aceasta reprezenta simbolic
consexiunea planurilor cosmice şi probabila călătorie a
decedatului.
Sabia “ucisă”de la Werkoven - Olanda
De regulă se credea că depozitele din zonele mlaștinoase
sunt daruri pentru zeități. Dar de ce nu se poate lua în calcul
faptul că arma sau obiectele respective sunt blestemate și
prin urmare aruncate într-o astfel de zonă pentru a exista
siguranța că nu își va exercita influiența asupra comunității.
Cel mai bun exemplu de acest fel a fost descoperit în 2011,
la Werkoven, Olanda, şi este reprezentat de o sabie de
bronz „ucisă” de utilizatorii ei. Sabia are forma literei L,
fiind îndoită intenţionat. Aceasta prezintă un decor
asimetric pe cele două părţi ale ei, reprezentat de mici
puncte incizate, mai multe pe o parte decât pe cealaltă.
Cercetările metalurgice şi chimice au
demonstrat că sabia nu a fost niciodată
terminată şi ascuţită, iar forma de L a
fost aleasă intenţionat, fiind îndoită în
timpul lovirii metalului, probabil la
căldură. Problema se ridică în faptul
că aceste lovituri nu au fost aplicate
pentru reutilizare metalului, mai mult,
tocirea sabiei în diferite puncte nu se
datorează uzului războinic, ci unei
violenţe arbitrar aplicate acestui
obiect. Aceste aspecte au determinat
cercetătorii să afirme că depunerea
acesteia au reprezentat un proces mai
larg de „ucidere” şi „înmormântare”
simbolică.
Spaţiul intracarpatic
Spaţiul intracarpatic va face tranziţia spre epoca
bronzului odată cu centrul Europei, iar depozitele
întâlnite aici oferă o altfel de naraţiune, decât cea
războinică. Astfel, la Fântânele, în judeţul Bistriţa
Năsăud, au fost descoperite în 1975 două gropi în care
au fost depozitate mai multe vase. Cele două se aflau
la o distanţă de 1,20 m unul de celălalt.
Primul avea o Al doilea depozit avea dimensiuni
adâncime de 40 de cm similare cu primul şi prezenta un
inventar format dintr-un vas întors
şi conţinea trei vase cu susul în jos, un castron, o
întregi şi o ceaşcă într- ceaşcă şi un vas mai mic cu două
un alt vas. mânere.
Absenţa oaselor i-a determinat pe
cercetători să afirme că aceste depuneri nu
pot fi amplasante într-un context funerar şi
să considere că obiectele au fost depozitate
în cadrul unui ritual magic, posibil o
ofrandă pentru zei.
Notă finală
O altă posibilitate de geneză ale depunerior este de ce nu
și aceea a eliminării competiției prin distrugerea obiectelor
de valoare a unei comunități. De asemenea nu trebuie
trecută cu vederea rațiunea economică a depozitelor:
există posibilitatea ca ele să existe ca pecetluire a unor
alianțe. Așa se poate explica și faptul că în anumite zone
întâlnim artefacte ce nu sunt specifice zonei. Asta pentru
că primirea unui cadou trebuie urmată de un contracadou
și tot așa. Nu trebuie trecut cu vederea nici fenomenul
potlatch prin care în urma unui concurs căștigătorul era cel
care avea puterea economic de a depune cele mai multe
obiecte.
În concluzie, depunerea acestor obiecte nu a fost
neintenţionată, lucru care demonstrează stadiul de
dezvoltare al ethosului uman al acelor timpuri. Puternica
spiritualitate a acestor obiceiuri reprezintă un ecou încă viu
al unor veacuri trecute.

S-ar putea să vă placă și