Sunteți pe pagina 1din 101

Regnul PROTISTA

(PROTOCTISTA)
PREZENTARE GENERALA
A REGNULUI  Au nucleu
individualizat,alaturi de care
exista numeroase organite
 Reprezinta un grup extrem de divers ce
celulare.
cuprinde cele mai simple organisme
 Locomotia se realizeaza cu
eucariote. ajutorul flagelilor si cililor
 Marea majoritate a protistelor sunt prezenti pe membrane
oranisme acvatice, traind in apele marilor plasmatice.
si oceanelor, dar si in bazinele cu apa  Respiratia este anaeroba la
dulce(balti,rauri,lacuri).Unele sunt majoritatea speciilor.
parazite,provocand boli grave  Reproducerea este asexuata
omului,plantelor si animalelor. prin diviziune.
 Sunt specii libere,solitare si
coloniale.Algele sunt autotrofe,hranindu-
se pe baza procesului de fotosonteza,in
schimb, celelalte sunt fie heterotrofe
saprotrofe sau cum am mentionat mai
sus,parazite.
Clasificarea regnului
I.Protiste cu caractere de
animale(protozoarele)

A)Filum SARCODINA-cuprinde ameobele


B)Filum ZOOMASTIGINA-cuprinde protozoare
care au atasati la suprafata celullei unul sau
mai multi flageli(le asigura mobilitatea)

C)Filum CILIOPHORA-cuprinde protozoare


heterotrofe care se deplaseaza cu ajutorul cililor
D)Filum SPOROZOA-cuprinde protiste imobile,care se
inmultesc prin spori si sunt exclusiv parazite
II.Protiste cu caracter de
plante

A)FLAGELATELE VERZI-Clasa
PHYTOMASTIGOPHOREA

B)ALGELE
III.Protiste cu caracter de fungi

A)MIXOMICETELE(filumul
MIXOMYCOTA)

B)OOMICETELE(filum
OOMYCOTA)
PROTOZOARELE-
Prezentare generala
 Denumirea provine din limba greaca
unde “protos”=primul si “zoon”=animal

 Sunt organisme unicelulare,microscopice,cu


diametrul mai mic de un milimetru,invizibile cu
ochiul liber, care duc fie o viata libera,de obicei in
medii acvatice,fie sunt parazite la om si
animale,provocandu-le boli.

 Fiecare este,in esenta,o picatura de citoplasma


gelatinoasa,inchisa intr-o membrana care permite intrarea si
iesirea substantelor chimice simple,in timp ce retin inauntru
proteinele complexe.Citoplasma insasi contine o varietate de
structuri responsabile pentru prelucrarea substantelor nutritive si
controlul continutului de apa si un nucleu care actioneaza
asemenea unui creier,coordonand activitatile celulei.
 Locomotia-Se realizeaza cu ajutorul cililor in cazul
cilioforelor, flagelilor in cazul zoomastiginelor sau a unor
protuberante protoplasmatice care actioneaza ca niste
picioruse false in cazul sarcodinelor.

Nutritia-heterotrofa:prin osmoza la
protozoare parazite sau prin fagocitoza
la cele libere;celulele sau resturile
organice, incorporate prin fagocitoza Inmultirea-Se inmultesc
din mediul ambiant, sunt digerate intr- asexuat,prin diviziune
un organit special numit vacuola binara,sexuat,prin izogameti sau
digestiva.Substantele reziduale anizogameti sau prin
rezultate din digestie sunt depozitate conjugare(recombinarea
intr-un alt organit specializat,numit materialului nuclear a
vacuola contractila,de unde sunt partenerilor).Protozoarele
deversate ritmic la exterior,prin aceasta endoparazite au adesea cicluri de
vacuola fiind eliminat si excesul de apa dezvoltare complexe,cu schimb de
din celula. gazde.In conditii nefavorabile de
mediu,protozoarele dau forme de
rezistenta(spori) care le permit
supravietuirea indelungata.
Clasificare
A)Filum SARCODINA-ameobe

B)Filum CILIOPHORA-ciliate

C)Filum ZOOMASTIGINA-flagelate

D)Filum SPOROZOA-sporozoare
SARCODINELE
Sarcodinele sunt protozoare care au ca mijloc de locomotie pseudopodele, si a
caror celula isi modifica permanent forma.
La unele sarcodine marine, celula prezinta un schelet extern, calcaros(la
foraminifere), sau un schelet intern, silicios (la radiolari). Reprezentantul
sarcodinelor este amoeba (Amoeba proteus).
amoebele
Amoeba proteus se gaseste printre vegetatia în descompunere de la fundul
paraurilor de apa dulce sau a iazurilor, dar exista si numeroase amoebe
parazite (unele paraziteaza omul, producand boli). Amoebele sunt identificate
prin abilitatea lor de a forma extensii citoplasmatice numite pseudopode, sau
„picioare false”, cu care se misca. Acest tip de deplasare este considerat a fi cel
mai primitiv mod de locomotie la animale. Endoplasma contine vacuole
digestive, un nucleu granular si o vacuola pulsatila transparenta. Amoeba nu
are gura sau anus; hrana este inglobata si materia execrata prin orice punct al
suprafetei celulei, astfel hranirea este prin fagocitoza. Pe timpul perioadelor cu
vreme nefavorabila amoeba se închistează: devine circulara, pierde mare
parte din apa si secreta o membrana inchistata, care serveste drept invelis
protector. Inmultirea este exclusiv asexuata.
RADIOLARII
Radiolarii se disting prin segregarea anatomiei lor delicate
intr-o capsula centrala, ce cuprinde endoplasmul, si
ectoplasmul inconjurator; majoritatea speciilor au schelet
silicios. Capsula este inchisa intr-o membrana si contine
nucleul, mitocondriile, aparatul Golgi, vacuolele, lipidele si
rezervele de hrana. Reproducerea, respiratia si sinteza
biochimica sunt indeplinite de acea capsula centrala. Radiolarii
fac parte din planctonul marin; nutritia lor consta intr-o mare
varietate de zooplancton, dar si unele specii de fitoplancton,
precum diatomeele, cocolitoforele și dinoflagelatele. Pot
consuma, de asemenea, bacterii sau grohotis organic.
Inmultirea lor este putin documentata; au fost raportate
fisiunea binara, fisiunea multipla si inmugurirea.
Foraminiferele

Foraminiferele sunt sarcodine unicelulare cu cochilii. Acestea


sunt divizate în camaruțe, care sunt adaugate treptat în timpul
cresterii, iar cele mai simple forme sunt tuburi deschise sau
sfere goale. Depinzand de specie, cochilia poate fi facuta din
compusi organici, boabe de nisip si alte particule cimentate
impreuna sau din calcit cristalin. Un singur individ poate
masura de la 100 μm pana la 20 cm lungime si poate avea unul
sau mai multi nuclei in celula. Foraminiferii se misca, pentru a-
si prinde prada, cu o retea de extensii subtiri ale citoplasmei
numite reticulopode, similare pseudopodelor,dar mult mai
numeroase si mai fine. Reproducerea este asexuata, prin
diviziune in mai multi gameti.
zoomastiginele

Zoomastiginele reprezinta un grup de protiste


asemanatoare animalelor. Acestea sunt flagelate.
Hranirea este exclusiv heterotrofa, traiesc fie libere in
mediul acvatic bogat in substante organice, unde isi
dobandesc nutrientii prin difuzie, fie ca parazite in
cadrul unei gazde. Pot fi unicelulare sau pot forma
colonii. Au pseudopode cu rol in deplasare si
inglobarea particulelor de hrana. Sunt printre primele
eucariote care au aparut. Reproducerea poate fi
asexuata (prin fisiune binara), fie sexuata (doar unele
specii). Nu prezinta mitocondrii. Unele specii sunt
parazite si periculoase, precum Trypanosoma.
ciliforele

Cilioforele reprezinta un grup de protiste asemanatoare


animalelor. Exista aproximativ 8.000 de specii de ciliofore.
Acestea sunt caracterizate de prezenta unor organite, numite
cili, care participa la locomotie si la obtinerea hranei. Pot
atinge dimensiuni foarte mari comparativ cu alte protozoare:
pana la 2 mm. Hranirea este exclusiv heterotrofa, traiesc libere
in mediul acvatic (majoritatea traiesc în ape dulci, dar pot fi
intalnite si specii de apa sarata), precum ai în soluri umede.
Contin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea
sexuata, precum si un macronucleu poliploid, responsabil cu
regularea activitatilor celulare. Reproducerea poate fi asexuata
(prin fisiune) sau sexuata.
Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor, Suctoria,
precum si Vorticella.
Paramecium caudatum
Parameciul (Paramecium caudatum) este cel mai evoluat
protozor. Este unicelular cu lungimea de aproximativ 0,25 mm.
Membrana sa prezinta cili vibratili pe toata suprafata sa, ce
contribuie la deplasarea in mediul acvatic.
Biotop: Ape dulci, statatoare.
Hranire si relatii trofice: Microorganisme si substante organice
in descompunere.Nutritia este heterotrofa saprofita.
Morfologie si organizare: are corpul alungit, de forma unui
pantofior, acoperit cu numerosi cili scurti si uniformi. Pe fata
ventrala a corpului prezinta o depresiune oblica numita peristom.
In capatul peristomului se afla citostomul, care se continua cu un
citofaringe, la capatul acestuia desprinzandu-se vacuole
digestive. La interior contine organite celulare, doua vacuole
contractile (cu rol excretor si osmoreglator) si doi nuclei (un
macronucleu cu rol metabolic si un micronucleu cu rol genetic).
Respiratia: Se face prin toata suprafata corpului. Intra oxigenul din apa in
corp si iese dioxid de carbon din corp in apa.
Hranirea: Parameciul se hraneste cu bacterii si cu alge unicelulare.Acestea
se duc in jos pe palnia individului,dupa care ajung in vacuola digestiva
care le digera. In urma acestui proces se produc substante hranitoare care
sunt raspandite in celula pentru a o hrani,dar si substante nedigerabile
care sunt trimise la nivelul vacuolelor cantractile.
Excretia: Cu ajutorul vacuolelor contractile, care functioneaza ritmic: in
timp ce una se dilata si se umple cealalta se contracta si se goleste.
Inmultirea:
• Prin diviziune transversala.
• Prin conjugare. Dupa mai multe diviziuni directe, parameciul nu se mai
poate inmulti asexuat. De aceea doi parameci se apropie unul de altul. Se
realizează o punte citoplasmatica intre cele 2 celule. Prin aceasta punte se
face schimb de micronuclei (schimb de informatie genetica). Acest proces
se numeste conjugare si reprezinta un proces sexual primitiv.
• In conditii neprielnice prin inchistare.
• Importanta: Prin modul de hranire asigura purificarea apelor.
Flagelatele verzi

(Increngatura
FLAGELLOPHYTA)
Flagelatele sunt organisme unicelulare primitive,
care sunt grupate in aproximativ 2 000 de specii.
• Organismul lor locomotor este denumit flagel –
de unde si numele de flagelate-.
• Celula flagelatelor nu are un perete rigid,astfel isi
poate modifica permanent forma.
Organizarea celulei

• Nucleul este diferentiat,perfect vizibil,iar


cromatoforul poate avea diferite forme,acestea
reprezentand criteriile de clasificare a speciilor.

• Citoplasma este de consistenta


vascoasa;contine vacuole care au rol excretor.
• Membrana este facultativa;in momentul cand
aceasta lipseste celula poate emite pseudopode cu
ajutorul carora se misca.Atunci cand este prezenta
se evidentiaza sub forma unei pelicule(un strat
subtire de citoplasma condensata) ce permite unele
modificari celulare. Membrana poate fi şi celulozică
şi chiar impregnată cu diferite saruri (de aceasta
data forma celulară fiind fixă).
• Stigma de natura lipoproteica si de culoare rosie se
gaseste in partea anterioara a celulei. Organitul este
fotosensibil şi se crede că ar capta razele din spectrul
roşu-violet pe care le-ar transforma în energie cinetică.
• Un alt organit care se leaga de nucleu si flagel este
blefaroplastul;se pare ca prin el s-ar dirija miscarile
flagelului.
• Flagelul este situat constant în partea anterioară a
celulei, la polul apical, la locul de ieşire evidenţiindu-se o
criptă mică ; el se poate contracta ca un sfredel, trăgand
celula după   el.
 
• Depozitele de substante de rezerva sunt numite
paramilon.

Nutritia
• Este autotrofa datorita prezentei clorofilei de tip a si
b.Flagelatele care nu prezinta clorofila sunt
heterotrofe;acestea traiesc ca saprofite,luandu-si hrana
din materia moarta prin osmoza.Mai sunt si unele
flagelate mixotrofe,de exemplu Euglena gracilis devine
saprofita la intuneric si este autotrofa la
lumina,asimiland.Sunt foarte rar intalnite insa flagelatele
parazite.
• In urma desfasurarii fotosintezei,flagelatele produc un
polizaharid numit paramilum(niciodata amidon) si
picaturi de ulei.
Inmultirea

• Diviziune directa longitudinala,initial


divizandu-se nucleul,apoi citoplasma iar mai apoi
membrana,rezultand doua celule fiice;flagelul
ramane numai la una din celule.I conditii de mediu
nefavorabile celula se inchisteaza intr-o membrana
groasa si rezistenta.
Reprezentantul tipic al flagelatelor verzi este
euglena verde (Euglena viridis)

• Clasa PHYTOMASTIGOPHOREA
• Mediul de viata al euglenei este cel acvatic,traind
in lacuri,balti si mlastini cu apa dulce si sarata in
special in apa dulce.
• Dimensiunile variaza 40-76 µm x 8-20 µm
• Are forma fusiforma
• Culoarea este verde
• Flagelul reprezinta 1/3 din lungimea corpului
• Inoata rapid
• Prezinta un grup de cloroplaste aranjate radial in
forma de stea
• Sensibilitatea euglenei verzi este asigurata prin pata
potocalie situata la baza flagelului,astfel euglena se
orienteaza spre lumina.
• Prin membrana simte
uscaciunea,caldura,umiditatea si frigul.
Respiratia

• Oxigenul trece in organism prin toata suprafata


membranei.In citoplasma au loc arderile in urma
carora rezulta energia necesara vietii si dioxidul de
carbon care este eliminat tot prin membrana.
Excretia

• la baza flagelului se afla o vezicula care se dilata si


se contracta ritmic numita VACUOLA
CONTRACTILA unde se strang substante toxice
de excretie din celula si apa iar cand vacuola se
contracta ea elimina brusc in afara organismului
aceste substante daunatoare.
Inmultirea

• In conditii de viata bune euglena se


inmulteste prin diviziune longitudinala

• In conditii nefavorabile de viata aceasta se


inchisteaza
Algele
• Algele constituie un grup diversificat din Regnul Protista
Lumea algelor este deosebit de diversificata din punct de vedere
morfologic,anatomic,citologic si ecofiziologic.
• Mediul de viata-Algele abunda in mediile acvatice, marine, salmastre
si cu apa dulce (lacuri,balti, iazuri, rauri);pot fi intalnite,de
asemenea,pe soluri umede,scoarta arborilor, lemne
putrede,ziduri.Unele specii de alge pot trai in simbioza cu
fungii,formand lichenii.
• Aparatul vegetativ se numeste tal,iar organismele algale se numesc
talofite.Talul poate fi unicelular, colonial, pluricelular filamentos sau
lamelar(frunzos).La cele mai evoluate alge,talul are o morfologie
asemanatoare cu aceea a corpului plantelor(corm) si se numeste
cormoid.
• Celulele sunt uninucleate sau plurinucleate,de regula, invelite de un perete
celular,de natura celulozica. Alaturi de celuloza,la unele grupe de alge,apar
si alte polizaharide,de o reala importanta economica precum:agarul si
carageenul, la algele rosii,si alginatii,la algele brune. Plastidele algelor se
numesc cromatofori si sunt divers colorate,in functie de setul de pigmenti
pe care-i contin. Acestea sunt verzi,la algele verzi,brune (numite
feoplaste),la algele brune,si rosii (numite rodoplaste),la algele rosii.
• Algele unicelulare (ex. Chlamydomonas) sau coloniale mobile (ex. sfarleaza
apelor=Volvox aureus),poseda doi flageli egali, cu ajutorul carora se
deplaseaza.
• Nutritia. Algele sunt organisme autotrofe,deoarece poseda pigmenti
clorofilieni,care le confera capacitatea de fotosinteza.Produsii de asimilatie
sunt diversi: amidonul la algele verzi,un amidon special (care se aseamana
mai mult cu amilopectina),la algele rosii,si manitotlul si laminarina,la algele
brune.
• Inmultirea (reproducerea)se realizeaza prin cele trei modalitati bine
cunoscute:vegetativ,asexuat si sexuat.
• Inmultirea vegetativa are loc prin diviziunea mitotica a celulelor, la
formele unicelulare,sau prin fragmentarea talului,la cele
pluricelulare.Diviziunea formelor unicelulare este uneori atat de
rapida,incat provoaca inflorirea apelor. Alga bruna, Sargasum, are o
dezvoltare luxurianta in Marea Caraibelor,numita si Marea de
Sargasum.
• Inmultirea asexuata se realizeaza prin producere de spori flagelati
(zoospori),la algele verzi si brune,si spori imobili (aplanospori),la
algele rosii,in organe speciale numite sporangi. Sporii germineaza si
dau nastere la noi taluri.
• Reproducerea sexuata apare,de regula,cand conditiile de viata sunt
mai putin favorabile si are la baza producerea de gameti.
Impactul algelor asupra mediului
• circa 70% din biomasa mărilor și oceanelor este alcătuită din alge
care formează așa-numitul fitoplancton, acesta stând la baza
nutriției celorlalte organisme - raci, moluște, pești, păsări și
mamifere acvatice;
• în urma fotosintezei algele formează cea mai mare parte a
oxigenului din apă cu care respiră toate animalele acvatice;
• algele sunt folosite de om ca îngrășăminte organice, materie
primă pentru obținerea coloranților, a produselor alimentare,
cosmetice și farmaceutice.
• Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste
alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente.
Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu
cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuata.De cele mai multe ori,
aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în
urma procesului de diviziune celulară.
CHLOROPHYTA
CHLOROPHYTA

ALGE VERZI : 7000 de specii


Volvox , Spirogyra , Chlamidomonas ,
Chlorella
Chladophora , Ulotrix , Ulva
MEDIUL DE VIAŢĂ : ape dulci , mări , oceane
TAL – filamentos neramificat
ramificat
- lăţit
- colonial
PIGMENŢI : clorofila a şi b în cromatofori
PERETE CELULAR : celulozic
SUBSTANŢE DE REZERVĂ: Amidon
CICLUL DE VIAŢĂ : Alternanţă de generaţii
PHAEOPHYTA
PHAEOPHYTA

ALGE BRUNE : 1500 de specii


Nereocystis , Sargassum , Fucus, Laminaria ,
Cystoseira

MEDIUL DE VIAŢĂ : mări , oceane în zone reci şi


temperate

PIGMENŢI : clorofila a şi b + fucoxantină

PERETE CELULAR : celulozic

SUBSTANŢE DE REZERVĂ: Amidon , grăsimi ,


proteine

CICLUL DE VIAŢĂ : Alternanţă de generaţii Talpa = Rizoid


Prezintă diferenţieri ale talului Cauloid
Filoid
RHODOPHYTA
RHODOPHYTA

ALGE ROŞII : 4000 de specii


Ceramium , Gelidium , Porphyra, Phyllophora

MEDIUL DE VIAŢĂ : mări , oceane în zone calde


TAL : filamentos ramificat . lăţit
PIGMENŢI : clorofila a şi b + ficoeritrină , ficocianină

PERETE CELULAR : celulozic , glicoproteic

SUBSTANŢE DE REZERVĂ: grăsimi , glicoproteine

CICLUL DE VIAŢĂ : Alternanţă de generaţii


Alge
Alge verzi
verzi

Cladophora

Volvox

Ulva lactuca

Clorella
Microasterias
Alge
Alge verzi
verzi

Coleochaete
Alge
Alge verzi
verzi

Ulva sp.

Caulerpa

Enteromorpha
Alge
Alge brune
brune filoid

veziculă

Sargasum cauloid

rizoid

Laminaria

Cystoseira

Fucus sp
Alge
Alge roşii
roşii

Gelidium

Ceramium rubrum

Phormidium sp.

Porphyr
a
Microcladia sp
TIPURI DE ALGE
Chlamidomonas Ciclul
Ciclul de
de viaţă
viaţă
Laminaria Ciclul
Ciclul de
de viaţă
viaţă
Ulotrix sp
Ciclul
Ciclul de
de viaţă
viaţă
Importanţa
Importanţa algelor
algelor

-îmbogăţesc apele în oxigen


-produc mari cantităţi de substanţă organică
-formează fitoplanctonul care este sursă de hrană
Algele brune sunt utilizate ca :
- îngrăşământ natural
-în alimentaţie , medicină
-din cenuşa lor se obţine iod, brom , potasiu
Din algele roşii şi verzi se obţine geloză vegetală din care rezultă :
agar – agar pentru medii de cultura
produse de cofetarie
Importanţa
Importanţa algelor
algelor
Importanţa
Importanţa algelor
algelor
Oomicete si
Mixomicete
Vizionare placuta!
Oomicete (Oomycota)
• Oomicetele sunt reprezentate printr-un
grup de organisme inferioare, care in
vechiul sistem de clasificare faceau parte
din grupul ciupercilor (fungi) , deoarece
prezinta multe caracteristici ale fungilor ,
precum absorbtia substantelor în celule
prin difuziune si hrănirea cu materie
organică aflată în descompunere.
• Mediul de viata : Acestea sunt
răspândite în mediile acvatice dulci, lângă
materii organice aflate in descompunere,
precum și în diferite organisme-gazdă
Alcatuire
• Aparatul lor vegetativ este un
tal, format dintr-un miceliu
filamentos, de obicei foarte ramificat,
alcatuit din numeroase hife
tubuloase, neseparate prin peretii
transversali.
• Hifele sunt inconjurate de un
perete celular ceare nu este alcătuit
din chitină, precum la fungi, ci dintr-
un amestec de compusi celulozici si
din glican.
Reproducerea
• Reproducerea se realizeaza asexuat prin
zoospori, la formele acvatice, si prin conidii, la
cele terestre. Conidiile se formeaza pe conidiofori,
care pot fi simpli sau ramificati.
• Oomicetele se reproduc si sexuat, prin
heterogametangiogamie. Organul sexual
femeiesc numit oogon se formeaza pe o ramura
scurta a miceliului si contine una sau mai multe
oosfere (gameti feminini). Organul sexual
masculin, numit anteridie, este o ramura scurta
cu numerosi nuclei, care sunt anterozoizii
(gametii masculini). Anteridia se alipeste de
oogon si printr-un tub subtire sau prin topirea
peretelui celular, nucleii din anteridie trec in
oogon si fecundeaza oosferele. Astfel,
Reprezentanti
• Phytophthora infestans, organismul care
cauzeaza malura tarzie la cartofi. Cartoful este
originar din America de Nord, dar odata introdus
in Europa, a devenit repede o planta de cultura
importanta. Malura tarzie nu si-a urmat planta
gazda peste ocean decat mult mai tarziu; boala-
organsim se dezvolta in tesuturi cauzand
moartea, si poate de asemenea sa infecteze
tuberculii, ei fiind partea din planta ce este
mancata. Boala se imprastie repede in conditii de
frig si de umezeala, care sunt obisnuite in Europa
de Vest. Intr-o saptamana din vara anului 1846,
boala a distrus aproape intreaga recolta de cartofi
din Irlanda, recolta ce era principala sursa de
hrana pentru populatia saraca la acea vreme.
Aproape un milion de irlandezi au murit in timpul
Marei Foamete, si inca un milion si jumatate au
emigrat spre alte tari, inclusiv America. Asadar,
daca esti un american cu stramosi iralandezi,
• Plasmopara viticola-mucegaiul
pufos al strugurilor. Acesta este originar din
America de Nord, iar in ani 1870 a fost introdus
din greseala si in Europa. In acel moment cultura
de vita-de-vie din Franta era infestata cu
Philoxera. Pentru a intarii plantele, s-au adus
specii din America. Cand au sosit stocurile, au
adus cu ele mucegaiul pufos, care aproape ca a
distrus intreaga recolta din Franta. Industria a
fost salvata de catre descoperirea mixturii de
Bordeaux, un amestec de lamai verzi si sulfat de
cupru care aplicat pe frunze si plante a dus la
controlul bolii. Descoperirea este de asemenea
importanta datorita faptului ca este primul
fungicid cunoscut, si prima chimicala folosita
Mixomicete (Myxomycota)
• Mixomicetele sunt cunoscute sub
denumirea populara de mucegaiuri
mucilaginoase, deoarece aparatul lor
vegetativ este fie o celula nuda (fara
perete celular), care prin agregare
formeaza mase mucilaginoase extinse, fie
o masa plasmatica mare, plurinucleara,
numita plasmodiu. Aceasta formeaza o
carcasa de spori care , atunci cand se
usuca , se dezintegreaza si elibereaza
sporii, reluand astfel ciclul biologic
• Au fost identificate până în prezent în jur
de 500 specii de mixomicete. Acestea sunt
• Locomotia :se deplaseaza usor cu
ajutorul pseudopodelor, prin miscari
amoeboidale.
• Nutritia : Mixomicetele sunt in
exclusivitate saprofite. Se hranesc cu
resturi vegetale si animale, sau cu
bacterii pe care le in-globeaza prin
fagocitare, dupa care le digera in
vacuole digestive.
• * Se considera a avea ca stramos un
organism asemanator amoebelor
• Ciclul de viata al mixomicetelor se
caracterizeaza printr-o alternanta a doua
generatii: una haploida, din care fac parte
mixosporii si mixoamibele, care prin
copularea lor dau nastere mixoami-
bozigotilor, care incep generafia a doua
diploida (2n), si se va continua cu
formarea plasmodiului.
• Reproducere : Se reproduc asexuat
prin spori , numiti si mixospori , acesia
reprezentand forma de rezistenta a
mixomicetelor .
• Mica alcatuire : Deoarece nu
au o membrană, în stadiul vegetativ
se prezintă ca o masa abundentă
citoplasmatică, instabilă ca formă,
numită plasmodiu; acea masă se
deplasează pe substrat prin
intermediul pseudopodelor.
In masa citoplasmei sunt
numeroşi nuclei. Cromatoforii lipsesc.
Unele mixomicete posedă însă
pigmenţi roşii la Lycogala - bruni - la
Reticularia - galbeni la Fuligo septica.
• SFARSIT!