Arta populară

moldovenească:
LEMNĂRITUL
A realizat studenta grupei PP42R:
Chilinciuc Daniela
 Cuprins:
 1. Din istoricul depărtat al lemnului
 2. Categorii de lemn şi însuşirile lor
 3. Uneltele meşterilor lemnari
 4. Prelucrarea lemnului
 5. Tipuri de lemnărit
 6. Obiecte de lemn produse de meşteşugarii
lemnari
 7. Eugen Chiviriga, tânăr pasionat de lucrul în
lemn
 8. Concluzii
Citat:
 1. Lemnul
 În natură este materia
primă esenţială, care l-
a ajutat pe om din
vremuri imemorabile să
supravieţuiască,
oferindu-i posibilitatea
de a-şi construi
adăposturi, confecţiona
unelte şi obiecte
necesare.
 Din motivul că lemnul
nu rezistă la
umezeală şi arşiţă,
obiectele făcute din
lemn în mare
majoritate au dispărut
fără a lăsa urme şi
mărturii evidente
despre istoria
valorificării lui.
 Unele descoperiri arheologice
atestă amprente ale obiectelor din
lemn pe teritoriul din sud-estul Europei
lucrate cu circa VII milenii în urmă. Au
fost găsite rămăşiţe a locuinţei din
lemn, forme de paturi, mese, mijloace
de transport cu două roţi, luntre scobite
în trunchi de copac, unelte pentru
prelucrarea lemnului.
 2. Categorii de lemn
şi însuşirile lor
 Cele mai frecvent utilizate soiuri de lemn erau:
salcâmul, frasinul, stejarul, cornul, nucul,
gorunul, cireşul, bradul, pinul, şi a.
 Cunoştinţele despre calităţile lemnului se
transmiteau urmaşilor. Se ştia, că gorunul – o
specie a stejarului, rezistent la umezeală,
elastic ca structură a lemnului se foloseşte la
confecţionarea doagelor.
 Fagul, care este un lemn tare, era folosit ca
material de construcţie, unelte, mobilă etc.
 Carpenul, cu toate că e lemn tare şi dens,
putrezeşte repede, se prelucrează greu, se
utilizează la confecționarea uneltelor de lucru.
 Frasinul era bun pentru butucii de la roată,
inimi de car, doage.
 Cornul este un lemn tare, care servea la
prelucrarea obiectelor tari, dinţilor de spată,
cuielor etc.
 Cele mai frumoase piese de mobilier se
confecţionau din lemnul de nuc, iar din cireş –
cele mai uşoare ploşti pentru băutură, linguri,
lemnul de paltin servea pentru obiecte mici,
instrumente muzicale, etc.
 Copacii se tăiau toamna sau iarna, după
căderea frunzelor, se descojeau, lăsându-se
vârful cu frunze ca să extragă seva din
tulpina copacului. Tăierea copacilor cuprindea
un şir de operaţii: tăierea, curăţirea de crengi,
cojirea, uscarea, prelucrarea.
 Lemnarii se ocupau de construcţia caselor şi
în funcţie de obiectele confecţionate s-au
desprins un şir de meşteri specializaţi în
împodobirea casei, confecţionarea
mobilierului ţărănesc, ustensilelor şi uneltelor
de lucru, vaselor şi accesoriilor de bucătărie,
mijloacelor de transport terestru şi acvatic,
etc.
 3. Uneltele meşterilor lemnari
 Încă din vechime au fost create şi utilizate un şir de
unelte, care se foloseau în funcţie de tehnica de
confecţionare a obiectului.
 Până la apariţia în secolul al XIX-lea a fabricilor şi
maşinilor cu aburi de tăiere a lemnului, uneltele de
tăiere şi prelucrare a lemnului au fost confecţionate
manual şi prezentau: topoare de diferite mărimi, de
tăiat şi de despicat, securi de diferite lăţimi, ferăstrăie
de mână cu pânză lungă și cu două mânere, suporturi
pe care se aşează lemnul în timpul lucrului – „capră”,
beschie, compas, ţărcălău, sfredelul, priboiul, tesla,
cioplitorul, rândeaua, gealăul, dălţi, ciocanul, maiul de
lemn, etc.
 În dependenţă de funcţiile şi operaţiile
executate de uneltele menţionate, practic în
fiecare grupă existau mai multe varietăţi, de
exemplu:
 bărdiţă de bătut draniţa,
 bardă cu coasă lungă,
 bardă lată, bardă de feţuit,
 bărdoaie, bardă mică;
 sau – topor cu coadă lungă la tăiatul
lemnelor, la cioplit, topor de crăpat
butuci, topor cu gât scurt, etc.
 4. Prelucrarea lemnului
 Datorită calităţilor deosebite ale acestui
material, a reprezentat unul dintre cele mai
importante meşteşuguri în viaţa populaţiei
autohtone din spaţiul Pruto-Nistrean.
 Prelucrarea lemnului a continuat să rămână o
îndeletnicire de bază a bărbaţilor pe parcursul
tuturor timpurilor. Terminologia multor obiecte din
lemn mărturiseşte convingător despre vechimea
meseriei prelucrării lemnului. Uneltele de fier
pentru prelucrarea lemnului găsite de arheologi,
denotă faptul că din evul mediu timpuriu în branşa
meşterilor lemnari au existat diferite specializări.
Aceştia erau: strungarii, dulgherii, butnarii, rotarii,
tâmplarii, podarii, blidarii, albierii, crucerii, spătarii,
covătarii, fusarii, lingurarii etc.
 Înaintaşii noştri erau preocupaţi şi de valorificarea
artistică a lemnului, fapt demonstrat de dezvoltarea
ornamenticii populare, utilizarea continuă a
motivelor geometrice (rombul, cercul, linii
văluroase, frânte sau curbe, zimţi, motivul şarpelui,
rozete, stele, etc.).
 Cea mai largă întrebuinţare, lemnul o avea în
domeniul construcţiei. Pentru construcţii
(locuinţe, dependinţe, ateliere meşteşugăreşti,
fântâni, garduri, fortificaţii etc.) erau
preparate bârne de diferite dimensiuni, nuiele
şi scânduri, toate fiind atestate prin
descoperiri de fragmente carbonizate sau prin
amprente de pe bucăţile de lut ars. Prezenţa
în aceste aşezări a scândurii, prepararea
căreia necesita cunoştinţe şi instrumente
speciale, denotă că în perioada medievală
timpurie populaţia băştinaşă a atins un nivel
relativ înalt în tehnologia lemnăritului.
5. Tipuri de lemnărit
Lemnăritul casnic
 reprezentă o ocupaţie casnică,
neprofesională, la care se revenea periodic
pentru a asigura gospodăria personală cu
diferite produse din lemn (edificarea sau
repararea locuinţei, producerea celor mai
elementare unelte din lemn etc.), realizate
într-un cadru strict patriarhal şi la un nivel
tehnic relativ jos.
 Lemnăritul specializat universal
 reprezentă o formă mai evoluată în prelucrarea
lemnului, caracteristică pentru sec. X-XIII. În cadrul
acestei forme lemnăritul devine o ocupaţie
specializată a unor meşteri, care puteau realiza
construcţii sau pregăti la comandă diferite produse
din lemn. Aceşti meşteri, într-o măsură mai mare sau
mai mică, s-au detaşat de la munca agricolă, fapt ce a
permis implementarea în lemnărit a unor mijloace
tehnice noi, a condus la creşterea productivităţii
muncii şi calităţii produselor din lemn. Specializarea
acestor meşteri avea un caracter universal, dat fiind
faptul că ei puteau executa toate lucrările practicate
în lemn, la vremea respectivă.
Dulgheria şi tâmplăria
constituiau cele mai evoluate forme ale lemnăritului,
caracteristice pentru unele aşezări din sec. X-XIII din nord-
estul, nordul şi, posibil, din centrul spaţiului Pruto-Nistrean
(Alcedar-Cetăţuie, Echimăuţi etc). Dulgheria şi tâmplăria s-au
detaşat din cadrul lemnăritului specializat universal. Aceste
forme reprezentau meşteşuguri specializate pe anumite domenii
din lemnărit. Dulgherii se ocupau cu construcţia caselor de
locuit, a diferitelor amenajări gospodăreşti, a palisadelor
cetăţilor etc. Pe de altă parte, tâmplarii confecţionau diverse
unelte şi obiecte gospodăreşti. În cadrul acestor forme de
lemnărie au fost implementate în practică instrumente
specializate care au ridicat substanţial calitatea obiectelor şi
productivitatea muncii.
 6. Obiecte de lemn produse de
meşteşugarii lemnari
 1)Elemente constructive de lemn ale locuinţelor
umane (poduri la case, costoroabă, căpriori, chingi,
grinzi, târnaţ, verandă, foişor sau tindă, balcon,
frontoane, dantele şi stâlpi decorativi, uşi şi ferestre
decorative etc.); 
 2)Garduri şi porţi de lemn (din nuiele, din
ţăruşi, din leaţuri, din beţe); porţi mari;
porţi mici, portiţă, porţi acoperite, porţi
sculptate, porţi înfundate etc.; 
 3) Elemente de lemn la construcţia
fântânilor: frontonul fântânii, ciuturi la
fântână, strejele fântânii, zidurile (gardul
de la fântână, acoperişul fântânii, ulucul,
scaunul); 
 4) Mobilier ţărănesc.
 7. Eugen Chiviriga, tânăr pasionat de
lucrul în lemn

 A îndragit acest hoby la vârsta de 10

ani. Se ocupă cu mult drag în micul său
atelier. A început cu cei mai elimentari
paşi, ca apoi să efectuieze lucrari puţin
mai complicate. Pe viitor tinde să
evoluieze în acest domeniu.Vreau să vă
prezint următoarele lucrări efectuate de
Eugen.
 8. Concluzii
 Din analiza mărturiilor istorice şi a datelor etnografice
colectate pe teren şi a   terminologiei pieselor din lemn
rezultă:
 că străvechea îndeletnicire a prelucrării lemnului
era practicată şi astăzi, rămânând una dintre
ocupaţiile artistice , care a supravieţuit în satele
Moldovei datorită materiei  prime naturale utilizate,
frumuseţii structurii şi gamei calde a lemnului, a
miresmelor  plăcute  şi sănătoase emanate de lemn.