UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMITEANU”
Proiect de cercetare
la Biologia moleculara
TEMA:Proteina Insulinei
 CUPRINS:
CUPRINS:
1. Caracteristica generala
2. Localizarea in celula
3. Locul sintezei
4. Lucul maturizarii
5. Sensibilitatea şi rezistenţa la insulină
6. Functiile
7. Rolul biologic
8. Boli legate de insulină
9. Bibliografia
Insulina este un hormon, secretat de 
insulele lui Langerhans, ce participă la
metabolismul glucidelor.
Insulina contribuie în primul rând la
micșorarea concentrației glucozei în sânge.
Insulina este o proteină mică cu masa de 5734 daltoni și cuprinde 51 resturi
aminioacidice. Este alcătuită din două lanțuri, un lanț A (cu 21 resturi
aminoacidice) și unul B (cu 30 resturi aminoacidice) legate prin două punți
disulfurice (A7-B7 și A20-B19); o a treia legătură disulfurică leagă restul Cys-A6 cu
Cys-A11.
Localizarea
Kn;kjc
Insulina este produsa de
celulele pancreatice
beta,localizate in
aglomerari ce poarta
numele de insulele lui
Langehans,acumulata si
pastrata in granulele
secretorii care se
acumuleaza in
citoplasma.
 Gena insulinei
Locus : crs 11 p 15.5
Functiile:
la nivel molecular: sinteza proteinei insulinei
la nivel muscular: stimulează acumularea de glicogen
La nivelul tesutului adipos: stimulează pătrunderea
glucozei în adipocit, stimulează
fosfofructokinaza, creşte producţia de alfa-glicerofosfat
ADN P E I E I E I E T

Transcripţie
proARNm

Processing-ul ARNm
ARNm 7Me
Gppp AAAAAAAAAAAAA ..........

Transferul RNP în citoplasmă

Translaţie
7Me
Gppp AAAAAAAAAAAAA ..........

Proteină Conformaţia proteinei

Maturizarea
 Secretia insulinei
  Principalul factor care stimulează secreţia de insulină este glucoza din
sânge. Acest lucru se petrece în mod direct, prin pătrunderea glucozei
în celulele  din insulele lui Langerhans. În mai mică măsură, secreţia
de insulină este stimulată şi de alte oze, ca D-galactoza şi D-riboza.
 Sensibilitatea si rezistenta la insulina
Insulina este activă doar după fixarea ei pe receptori specifici, numiţi
receptori insulinici sau receptori pentru insulină.
  Receptori pentru insulină sunt glicoproteine formate din 4 subunităţi,
legate între ele prin legături disulfurice. Ei se fixează în membrana
celulară  captând câte două molecule de insulină pentru fiecare
receptor
 Alcatuirea receptorilor de insulina
  Receptorii pentru insulină sunt glicoproteine cu greutatea molevulară de 340.000 de daltoni. Ei sunt formaţi din:
  - 2 subunităţi α,
  - 2 subunităţi β.
  Subunităţile se leagă între ele prin punţi disulfurice (S-S). Subunităţile alfa (α) se localizează extracelular iar subunităţile
beta (β) penetrează membrana celulară. Un receptor fixează câte o moleculă de insulină la capătul exterior al fiecărei
subunităţi α, ceea ce însemnă că un receptor insulinic fixează două molecule de insulină.
 Functiile:
Metabolismul glucidelor
-Insulina este cel mai important hormon în metabolismul glucidelor.
Insulina contribuie în primul rând la micșorarea concentrației glucozei
în sânge. Aceasta mărește permeabilitatea membranei celulare pentru
glucide.
-Insulina de asemenea participă la transformarea glucozei în glicogen
 (substanță de rezervă), și la depozitarea glicogenului în ficat.
-Hipersecereția insulinică care are loc pe cale vagală, duce la o creștere a
consumului tisular periferic de glucoză. Din această cauză în citoplasmă
are loc o sinteză excesivă de lipide. Cunoscându-se acest efect se
bazează administrarea terapeutică de doze mici și repetate de insulină
pentru a se obține un efect hiperponderal.
Metabolismul lipidelor:
-Insulina participă la sinteza acizilor grași în ficat,
stimulând lipogeneza. Aceasta de asemenea poate
inhiba descompunerea lipidelor din țesutul adipos,
prin inhibarea lipazei intracelulare.
Metabolismul proteinelor:
-Insulina are un rol important în sinteza proteinelor,
prin creșterea transportului de aminoacizi în cadrul
celulelor. Poate astfel accelera sinteza proteinelor în
cadrul mușchilor.
Alte funcții:
-Poate stimula creșterea organismelor.
 Rolul biologic:
Insulina favorizează biosinteaza şi
depozitarea glicogenului şi a lipidelor şi
pătrunderea glucozei în celule
De asemenea, reprezintă un factor de
creştere
 Insulina este importantă şi prin faptul că
activează transportul K+, Ca++ şi a fosfatului
anorganic din sânge în celule.
 Boli legate de insulină

Hipoglicemia
Hiperglicemia
Diabet zaharat - este un sindrom
caracterizat prin valori crescute ale
concentrației glucozei în sânge (
hiperglicemie) și dezechilibrarea 
metabolismului.
 Bibliografia

 Curs
Curs de
de biologie
biologie moleculara
moleculara

 https://www.google.md/webhp?hl=ru&tab=ii&ei=wT6HVIPWNIPrUr7FgJgC&ved=0CBAQ1S4
https://www.google.md/webhp?hl=ru&tab=ii&ei=wT6HVIPWNIPrUr7FgJgC&ved=0CBAQ1S4

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulin%C4%83#Hipo-_si_hiperglicemie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Insulin%C4%83#Hipo-_si_hiperglicemie

 http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticReceptorii_ins
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticReceptorii_ins
ulinici.html
ulinici.html

 http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_substanteInsulina.html
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_substanteInsulina.html