RĂZBOAIELE NAPOLEONIENE

NAPOLEON BONAPARTE
1769- 1821
 Devenit ofițer la 18 ani și 15
zile, ambițios și calculat, s-a
dovedit a fi un militar de
excepție. Atunci când i s-a
obiectat de către un ministru că
este prea tânăr ca să fie general
de artilerie, el a replicat: ,,Pe
câmpul de bătălie se
îmbătrânește repede si eu de
acolo vin”.

Tânărul Napoleon
Războaiele
napoleoniene reprezintă o serie de
războaie globale purtate în timpul domniei
lui Napoleon Bonaparte în Franța (1799–1815). Într-
o oarecare măsură, aceste conflicte
reprezintă o continuare a războaielor
declanșate de Revoluția franceză din 1789, fiind
continuate la rândul lor de cele ale regimului
celui de-al doilea imperiu francez din 1852 - 1870.
Aceste războaie au revoluționat
armatele europene, precum și tehnicile și
sistemele militare și au avut loc la o scară
nemaiîntâlnită până în acel moment, în
special datorită aplicării sistemului mobilizării
generale. Puterea francezilor a crescut rapid, ei
reușind să cucerească cea mai mare parte a
Nu există un consens
printre istorici privind
momentul în care s-au
încheiat războaiele revoluției
franceze și au început
războaiele napoleoniene.
Un astfel de moment
poate fi considerat data
de 18 Brumar (7
noiembrie) 1799, când
Napoleon a preluat
puterea. O altă dată
posibilă poate fi
considerată aceea a
izbucnirii războiului
cu Regatul Unit al Marii Britanii
și Irlandei din 1803, care a
urmat efemerei păci de la
Amiens din 1802. Războiaele „NapoleonBonaparte traversând Alpii”
napoleoniene au luat sfârșit pictură de Jaques-Louis David 
la 20 noiembrie 1815, după
 CAMPANIA DIN ITALIA (1796-1797)

Napoleon a fost numit în fruntea armatei franceze, care urma să opereze

în Italia, împotriva austriecilor.

Franța a obținut importante victorii

împotriva Austriei, folosind geniul militar al lui
Napoleon. Victorii la Lodi, Arcole şi Rivoli.
Prin pacea de la Campo Formio, 1797,
Austria renunța la Țările de Jos
austriece  în favoarea Franței și accepta
noua organizare a regiunii Italia
Superioară (Italia de Nord) și Veneției,
împăratul austriac recunoștea
independența „Republicii Cisalpine”
(it. Repubblica Italiana) primind în
schimb Dalmația, Istria, Veneția care era o
republică cu granița la râul Adige.
Franța păstrează Lombardia, cele 7
insule din Marea Ionică, insulele Korfu,
Zakynthos și Kefalonia. Pentru prima
oară Napoleon avea asigurată pacea
în Europa, acum putea porni războiul
 CAMPANIA DIN ORIENT (1798-1799)
 În 1789 urmează campania din Egipt, în care Napoleon ocupă Malta, și
câștigă bătăliile de la piramide. Deşi a pierdut flota, distrusă de
amiralul britanic Nelson, în portul Abukir, iar ofensiva din Siria a avut
un rezultat nedecis, expediţia africană a fost un succes. Cucereşte
Egiptul în 1798.
 Deşi în Egipt, Napoleon află de situaţia politică critică din Franţa, se
întoarce la Paris, hotărât să pună capăt lipsei de autoritate.
 Sub pretextul unei noi conspirații,
Napoleon preia puterea. Cu sprijinul
armatei execută cu succes lovitura de
stat din 18 Brumar (9 noiembrie 1799)
și se instituia Consulatul.

Numele său a devenit cunoscut în

toată Europa, iar victoriile sale au salvat
Franţa. Campania din Egipt (1798-1799)
i-a consolidat poziţia, motiv pentru care
a ajuns în fruntea Franţei ca prim-
consul (1799-1804).
 Poziţia noului regim este consolidată prin succese diplomatice şi
militare obţinute împotriva coaliţiei a doua antifranceze.
Formată în 1799 din Anglia, Rusia, Austria şi Imperiul Otoman
coaliţia părea una puternică. Napoleon a reușit să-i dezbine pe aliați.
Victoriile obţinute împotriva austriecilor la Marengo (1800) şi mai ales
cea de la Hohenlinden, (3 decembrie 1800), au adus Franţa într-o
poziţie favorabilă.
Va înfrânge Austria în campania din Italia şi impune: Pacea de la
Luneville (1801) şi pacea de la Amiens (1802) cu Anglia. Franţa
obţinea nu numai recunoaşterea dominaţiei sale asupra Belgiei şi Italiei,
ci, pentru prima dată pacea cu toţi vecinii. În timpul Consulatului,
Franţa şi-a recăpătat liniştea internă şi a regăsit pacea externă.
Bazându-se pe o economie şi pe o armată tot mai puternică, Franţa
devenea un pretendent serios la hegemonia asupra Europei. Acest fapt
intra în contradicţie cu pretenţiile Angliei de a exista ca un imperiu
mondial.
În 1802 - Napoleon organizează un plebiscit în urma căruia este
declarat consul pe viaţă. La 2 decembrie 1804, Senatul îl proclamă
împărat al francezilor, cu numele de Napoleon I.
 Napoleon Bonaparte a rămas în istorie drept un
geniu militar, artizan al unor mari victorii pe câmpul de
luptă, precum cea de la Austerlitz . Dar Împăratul francez
nu a câștigat toate bătăliile pe care le-a purtat, ba
chiar a suferit niște înfrângeri dezastruoase. Dintre
acestea, trei pot fi considerate cele mai grave
înfrângeri ale lui Napoleon:
cea de la Trafalgar, din 1805, bătălie maritimă
împotriva britanicilor;
cea din Rusia din 1812, când invazia a eșuat și a
distrus La Grande Armée;
cea de la Waterloo, din 1815, ultima înfrângere a
marelui Bonaparte.

Rusia 1812
 Bătălia de la Trafalgar, din 21 octombrie 1805,
reprezintă unul din cele mai importante momente ale
istoriei britanice, fiind una din cele mai faimoase victorii
ale englezilor. Planurile de debarcare în Anglia prin traversarea
strâmtorii Calais, sunt zădărnicite, iar flota franceză este înfrântă de
amiralul Nelson. Anglia păstrează o totală supremaţie asupra mărilor până
la sfârşitul războiului.
 CAMPANIA DIN RUSIA (1812)

Recoltele slabe din 1811 au făcut să reapară și criza alimentară și,

o dată cu ea, raționalizarea consumului, chiar și pentru armată.
Napoleon înregistrează primele insuccese militare.Războiul de gherilă
declanşat de spanioli blochează în peninsulă cele mai bune trupe.
Interesele divirgente din zona Balticii, din Marele Ducat al Varşoviei
şi problemele ridicate de nerespectarea blocadei îl determină pe
Napoleon să atace Rusia (iunie 1812). Victoria de la Borodino, împotriva
generalului Kutuzov nu a salvat situaţia. La (14 septembrie 1812),
Napoleon intră în Moscova, dar orașul era în ruine. Fără a găsi o soluție
pentru aprovizionare, Napoleon ordonă retragerea. Marea Armată
hărțuită permanent de cazaci este pierdută în stepele Rusiei.
Încurajat de rezultatul războiului, țarul Alexandru I pune bazele celei
de a cincea coaliții antifranceze. Formată din:Rusia, Prusia, Anglia,
Austria.
  Înfrânt în Bătălia Națiunilor de la Leipzig în 1813 şi în luptele de pe
teritoriul Franţei din 1814, Napoleon I a fost silit să abdice şi să se retragă
pe insula Elba. Tronul Franţei este preluat de regele Ludovic al XVIII lea
de Bourbon.
 Campania din Rusia
Traseul armatei lui Napoleon
Înfrângerea de la Waterloo
 CONCLUZII
Influenţa Napoleoniană în Franţa mai este evidentă încă şi astăzi.
Pentru comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf, în
centrul Parisului. Astăzi impactul Codului Napoleonian este simţit în
legile tuturor ţărilor Europei.

Napoleon a fost un dictator, dar a crezut în conducerea oamenilor prin

ordine. Puţini sunt aceia care nu recunosc că a fost un geniu militar. El
a spus “Waterloo va şterge memoriile victoriilor mele”, dar bineînţeles
că se înşela deoarece este recunoscut ca general şi nu ca guvernator.

Meritul istoric al lui Napoleon a fost acela că a răspândit pe teritoriile

ocupate ideile revoluţiei franceze, exprimate prin deviza: Libertate,
egalitate, fraternitate!

În timpul său, Franţa a devenit o ţară prosperă, cu o economie

înfloritoare şi o cultură în ascensiune. Prin regimul instaurat au fost
eliminate corupţia şi nesiguranţa cetăţenilor şi s-au elaborat legi noi şi
moderne.
 BIBLIOGRAFIE:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/războaiele_Napoleoni
ene
 https://ro.scribd.com/doc/războaiele-napoleoniene

 https://ro.historylapse.org/napoleon-bonaparte-dru
mul-spre-putere
 http://www.istorie-pe-scurt.ro/napoleon-imperiul-n
apoleonian-si-europa-contemporana/
MULȚUMESC!