Transportul aerian

Avantaje
• rapiditatea: orice destinaţie este accesibilă într-un
interval de timp care poate fi de ordinul orelor, dar nu
depăşeşte 1-2 zile; ca atare, pentru unele mărfuri , cum
sunt produsele perisabile, este calea prioritară sau unică
• securitate a, atât prin faptul că durata mai redusă a
transportului limitează riscurile ( furt, avarii) , cât şi prin
măsurile de siguranţă şi control specifice îmbarcării pe
nava aeriană
• este nevoie de mai puţine cheltuieli cu ambalajul, iar
costurile cu asigurarea sunt mai reduse
• transportul aerian este regulat şi fiabil, iar zonele
geografice deservite sunt foarte numeroase.
 Transportul aerian
Dezavantaje
• nivelul ridicat al costului de transport, care
trebuie să se refere nu numai la tariful afişat , ci
şi la costul combustibilului , primele de
securitate, costul manipulării si depozitării,
taxelor de aeroport .
• capacitatea de transport mai limitată de
transport
• faptul că anumite produse nu pot face obiectul
acestui tip de transport.
Costul ridicat face acest mod de transport
adecvat pentru livrările urgente sau pentru
mărfurile de valoare ridicată.
 Transportul aerian

• Reglementarea transportului aerian este realizată prin

Convenţia de la Varşovia din 1929 şi Protocolul de la
Haga, din 1955; acestea stabilesc condiţiile de exploatare
a companiilor aeriene şi definesc responsabilităţile
cărăuşului.
• Acordurile IATA (International Air Transport Association),
semnate de majoritatea marilor companii de transport, au
ca menire - la fel ca în cazul conferinţelor maritime -
asigurarea respectării normelor de operare a navelor
aeriene şi adaptarea acestor norme în funcţie de evoluţia
condiţiilor de operare.
• Circa 80-90% din transporturile aeriene sunt efectuate de
membri IATA. Există, totodată, companii independente
(outsiders) care, acţionează în zone neacoperite de marile
companii şi uneori oferă facilităţi clienţilor lor.
Contractul de transport internaţional aerian
de mărfuri este concretizat în scrisoarea
de transport aerian sau frahtul aerian
(engl. Airway Bill, AWB) ce dovedeşte
încheierea contractului, primirea mărfii la
transport de către compania de transport
aerian, precum şi condiţiile transportului.
 Modalităţi de transport
1. Expediere cu AWB, eliberată direct
agentului de expediţie aeriană. În acest
caz, expeditorul participă în calitate de
agent de tip broker, ceea ce înseamnă că
el nu face decât să pună în legătură cele
două părţi, încărcătorul şi cărăuşul, fără să
fie însă parte la contractul de transport.
 Modalităţi de transport
2. Expediţia cu AWB exclusiv. În acest caz,
agentul este cel care alege compania de
transport, are în răspundere livrarea mărfii
la beneficiar ca şi operaţiunile de vămuire.
Agentul acţionează ca un comisionar şi
răspunderea sa este mai mare decât în
cazul precedent.
 Modalităţi de transport
3. Expedierea prin intermediul unei firme de grupaj
(consolidator, groupeur), care pregăteşte
unităţile de încărcare (ULD) şi le remite
companiei de transport. Încărcătorii primesc de
la expeditorul de grupaj o adeverinţă de preluare
a mărfii FCR, apoi după livrarea către cărăuş
eliberează un HAWB (House Air Way Bill), care
este expresia contractul dintre expeditorul de
grupaj şi clientul său. HAWB este emis în baza
MAWB (Master Air Way Bill) care reprezintă
contractul dintre compania aeriană şi agent.
Scrisoarea de trăsură reprezintă
• un document care cuprinde instrucţiunile date cărăuşului:
natura mărfii, aeroportul de destinaţie, destinatarul;
• un document de însoţire a mărfii care permite
identificarea în orice moment a acesteia;
• un titlu care dă dreptul deţinătorului de a dispune de
marfa (art. 12 din Convenţia de la Varşovia);
• o factură cuprinzând preţul transportului, precum şi
costurile suplimentare (conexe şi accesorii);
• un document care conţine elemente de apreciere, de
către asigurător a riscurilor legate de transport.
Scrisoarea de transport aerian se întocmeşte
de predător în trei exemplare originale şi se
remite companiei de transport aerian odată cu
mărfurile; primul exemplar poartă menţiunea
„pentru transportatorul emitent” (engl. for issuing
carrier), al doilea exemplar poartă menţiunea
„pentru destinatar” (engl. for consignee), iar al
treilea exemplar poartă menţiunea „pentru
încărcător” (engl. for shipper), care este semnat
de compania de transport şi restituit predătorului
mărfii.
Afretarea – adică închirierea de spaţiu pe nava
aeriană – se practică pentru destinaţii care sunt
mai puţin acoperite de transportul aerian de linie.
În baza contractului de afretare , compania
aeriană se angajează să pună la dispoziţia unui
terţ , integral sau parţial, spaţiul de transport de
marfă al navei, pentru una sau mai multe
destinaţii, contra plăţii unui preţ convenit. Terţul
co-contractant poate fi o persoană fizică sau
juridică, un client, un agent de grupaj sau chiar o
altă companie aeriană.
Tarifele aeriene pentru transportul de
mărfuri se calculează în funcţie de
greutatea efectivă (brută) a mărfii sau
echivalentul în unităţi de volum (greutatea
teoretică), respectiv cea mai mare din cele
două mărimi. Tariful este cotat pe kilogram
(greutate brută sau echivalent volum) şi se
înţelege de la aeroportul de expediţie până
la cel de destinaţie.
• Tarifele generale sunt tarife de bază publicate
de companiile aeriene în monedă locală. Ele
definesc un preţ pe kilogram indiferent de natura
mărfii, pentru o relaţie geografică dată. Se
stabileşte un tarif minimal pentru expediţiile mici.
• Mărimea frahtului se determină în funcţie de
două elemente: numărul de kilograme taxabile,
care depinde de raportul greutate/volum (regula
de echivalenţă: 1 tonă= 6 metri cubi); caracterul
degresiv al tarifului.
. Unitatea de marfă de plată este cifra cea
mai mare dintre greutatea teoretică a
mărfii şi greutatea reală (tarif “în avantajul
avionului”). Greutatea teoretică a mărfii
este cea care rezultă din împărţirea
volumului mărfii la cifra 6.
Pe de altă parte, la stabilirea tarifului
companiile aeriene aplică regula „plată
pentru”, care înseamnă calculul tarifului pe
baza masei minime din tranşa imediat
superioară, la preţul pe kilogram
corespunzător.
Tarifele ULD (Unit Load Device) sunt aplicate
pentru punerea la dispoziţie a unei unităţi de
încărcare complete (paletă, container). Fiecare
ULD are un tarif minim. Apoi, sunt stabilite tarife
forfetare pentru fiecare destinaţie şi fiecare tip
de ULD, acestea corespunzând unei „ greutăţi
pivot”. Dacă greutatea reală depăşeşte această
greutate forfetară, kilogramele suplimentare sunt
taxate la tarife foarte avantajoase .
Tarifele speciale (Specific Commodity Rates)
au un nivel mai redus şi se aplică la anumite
produse, strict determinate, iar pentru a
beneficia de ele, încărcătorul trebuie să respecte
specificaţiile mărfii, precizate în tarif. Aceste
tarife au ca scop stimularea transportului aerian
cu produse cu valoare adăugată ridicată, bunuri
promovate la export /import; bunuri perisabile
sau care nu pot comercializate decât prin
transporturi aeriene.
Tarifele de clasă (Class Rates) sunt tarife
nepublicate, aplicabile pe o mare parte din
relaţiile aeroport- aeroport, dintr-o IATA
determinată. Ele se aplică pe mărfuri
determinate şi pot fi, în raport cu tariful
general mai mici (pentru ziare, bagaje
neînsoţite) sau mai mari, pentru bunuri
de valoare ridicată (tariful general minimal,
plus 100% suprataxă), animale vii (tariful
minim, plus 50% suprataxă) ş.a.
Tarifele expres se aplică pentru traficul şi
manipularea mărfurilor în regim de
urgenţă. De exemplu, Speedbird Express
este un serviciu al companiei British
Airways care asigură deplasarea
mărfurilor în regim de urgenţă “din poartă
în poartă”.