FACULTATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE GALATI

ELECTROCARDIOGRAMA 1
PROF. UNIV. DR. NECHITA AUREL
ELECTROCARDIOGRAMA
La nivelul fibrei musculare cardiace
se poate pune în evidenţă o
activitate electrică (depolarizare -
repolarizare).
Această activitatea este consecinţa
activării muşchiului cardiac de către
stimulii porniţi din sistemul excito-
conductor al inimii şi este cauza
activităţii contractile cardiace.
Fenomenele electrice de la nivelul
miocardului produc un câmp electric
care poate fi captat cu ajutorul unor
electrozi.
Aceşti electrozi transformă diferenţa
de potenţial electric generată de
câmp în curent electric, a cărui
intensitate poate fi măsurată şi
poate fi reprezentată grafic în timp
(ELECTROCARDIOGRAMA).
ECG inregistreaza diferenta de
potential dintre zonele active si cele
in repaus de la nivelul inimii.
Celula cardiaca depolarizata sau
repolarizata, poate fi privita ca un
dipol – două sarcini electrice egale
şi de semn contrar (+ şi -), separate
de o distanţă mică.
Daca plasam o sarcina elementara
in celula, asupra ei se exercita o
forta electromotoare, care se
reprezinta vectorial.
Dipolul (celula cardiaca) este
capabil sa puna in miscare o
sarcina electrica, deci poate genera
un curent electric si implicit un
camp electric.
Pentru a putea inregistra diferentele
de potential trebuie sa tinem cont
de conventiile Einthoven.
-prima conventie : inima se afla in
centrul unui triunghi echilateral cu
unghiurile la nivelul umarului drept,
umarului stang si regiunii inghinala
stanga.
- a doua conventie : corpul este un
volum conductor omogen
Derivatia este raportul spatial dintre
doua puncte in care se plaseaza
electrozii, in campul electric al inimii.
Tipurile de înregistrare după plasarea
electrozilor:
a) bipolară: ambii electrozi plasaţi în
câmpul electric al inimii;
b) unipolară: un electrod este plasat în
câmpul electric iar celălalt în planul de
potenţial 0.
Derivatiile standard (bipolare) ale
membrelor (I, II, III) culeg
activitatea electrica a inimii in plan
FRONTAL si au fost introduse in
practica de Einthoven.

Ele formează un triunghi echilateral,

cu inima localizată în centru.
Termenul “bipolar”înseamnă că
ECG este înregistrat între doi
electrozi exploratori (+ şi -) plasaţi
pe membre: braţul drept (R), braţul
stâng (L) şi piciorul stâng(F).
Derivatia I ( D I) – are un electrod
pozitiv la mana stanga( Left ) si
unul negativ la mana dreapta
(Right).
Derivatia II ( D II) – are un electrod
negativ la mana dreapta (Right) si
un electrod pozitiv la piciorul stang
( Foot ).
Derivatia III ( DIII) – are un electrod
negativ la mana stanga (Left ) si un
electrod pozitiv la piciorul stang
(Foot ).

Proiectia unui vector pe DII este

suma algebrica a proiectiilor
aceluias vector pe DI si DIII.
Derivaţiile unipolare ale
membrelor (aVR, aVL, aVF) culeg
activitatea electrica a inimii in plan
FRONTAL si au fost introduse de
Wilson.
Capatul pozitiv al axului derivatiei
este reprezentat de catre electrodul
explorator (F, R , sau L)
aVR – electrodul (+) e plasat pe
braţul drept
aVL – electrodul (+) e plasat pe
braţul stang
aVF – electrodul (+) e plasat pe
piciorul stang
Al doilea electrod ( negativ) e
reprezentat de borna centrală
Wilson.
Activitatea electrica este
reprezentata vectorial, originea
oricarui vector cardiac fiind in zona
negativa a cordului.

Sensul de propagare al vectorilor

cardiaci este de la minus la plus.
Axul derivatiei are un sens :

- pozitiv-- proiectia unui vector

orientata in acest sens apare ca o
unda pozitiva pe ECG

- negativ-- proiectia unui vector

orientata in acest sens apare ca o
unda negativa pe ECG
Daca vectorul este paralel cu axul
derivatiei, unda are amplitudine
maxima.
Daca vectorul este oblic fata de axul
derivatiei, unda are amplitudine mai
mica decat cea din situatia prezentata
anterior.
Daca vectorul este perpendicular pe
axul derivatiei, nu se inregistreaza nici
o deflexiune sau suma undelor formate
(pozitiva si negativa ) este zero.
Reprezentarea grafica a derivatiilor
standard si a derivatiilor unipolare
ale membrelor se realizeaza cu
ajutorul triunghiului Einthoven ori in
sistemul triaxial ( Bayley ) sau
hexaxial(Sodi Pallares Cabrerra).
Sistemul triaxial pentru derivatiile
standard se realizeaza prin translatia
laturilor triunghiului Einthoven pana se
intersecteaza toate intr-un punct
central. Axele formeaza intre ele un
unghi de 60 grade.
In cazul derivatiilor unipolare ale
membrelor, axele sunt decalate cu 30
grade fata de derivatiile standard.
Sistemul hexaxial se formeaza
prin reunirea in sistem triaxial ale
axelor derivatiilor standard si
unipolare ale membrelor.

In cele doua sisteme, vectorii

cardiaci exploreaza activitatea inimii
in plan frontal si au originea in
centrul electric (centrul triunghiului
echilateral ).
Pereţii inimii “văzuţi” de diferitele
derivaţii ale membrelor:
-Peretele lateral al VS: derivaţiile DI,
aVL;
-Peretele inferior:derivaţiile DII, DIII şi
aVF;
-Faţa endocavitară a inimii: derivaţia
aVR;
-NOTĂ: Peretele posterior al inimii nu
este explorat în mod direct.
Derivatiile unipolare precordiale
(toracice) (V1,V2, V3, V4, V5, V6 )
inregistreaza vectorii in plan
ORIZONTAL.
Electrodul negativ este la borna centrala
Wilson iar electrodul pozitiv se plaseaza astfel

-V1 - spaţiul IV intercostal drept parasternal;

-V2 - spaţiul IV intercostal stâng parasternal;
-V3 - la jumătatea distanţei dintreV2 şi V4;
-V4 - spaţiul V intercostal stâng, pe linia
medioclaviculară (apexul);
-V5 - spaţiul V intercostal stâng, pe linia
axilară anterioară;
-V6 - spaţiul V intercostal pe linia axilară
mijlocie.
Pereţii inimii sunt “văzuţi” de către
derivaţiile precordiale astfel:
-Peretele anterior al inimii:derivaţiile
V1 si V2;
-Septul interventricular:derivaţia V3;
-Apexul: derivaţia V4;
-Peretele lateral al VS: derivaţiile
V5,V6.
Morfologia undelor din derivatiile
precordiale nu poate fi explicata
prin vectorii din plan frontal ai inimii,
deoarece in acest caz este vorba
de vectori spatiali.
Morfologia traseului ECG
Traseul ECG al fiecarui ciclu
cardiac este format din unde,
intervale, segmente si linie
izoelectrica :
- unde: P, Q, R, S, T şi U (deflexiuni
pozitive sau negative).
- segmente: porţiunile cuprinse între
unde.
- intervale: includ segmente şi unde.
Undele (deflexiunile) sunt pozitive
daca sunt situate peste linia
izoelectrica si negative daca sunt
localizate sub linia izoelectrica.

Traseul ECG este înregistrat în

condiţii standard, cu
amplitudinea:1mm=0,1mV şi
durata:1mm=0.04 s.
Exista conventii in ceea ce priveste
notarea undelor traseului ECG :
1. unda Q este prima unda
negativa a complexului QRS, care
este urmata de o unda pozitiva.
Daca are o amplitudine mai mare
de 0,3mV se considera ca
reprezinta necroza tisulara din
infarctul miocardic.
2. Oricare unda pozitiva a
complexului ORS se noteaza cu litera
R, indiferent ce reprezinta ea la nivelul
inimii.Daca exista doua unde pozitive,
prima se noteaza cu R iar a doua cu R`
3. Unda S reprezinta unda negativa a
complexului ORS, care survine dupa
o unda pozitiva. Daca exista o singura
unda negativa in complexul QRS,
atunci ea se noteaza QS.
Unda P
Unda P = depolarizarea ambelor atrii
Defineşte ritmul sinusal;
-Aspect: rotunjită şi uniformă;
-Sens:
-pozitivă în majoritatea derivaţiilor,
-negativă în aVR;
-pozitivă, negativa sau difazică
(+, -) în V1,V2;
-Durată 0.08-0.10 sec;
-Amplitudine < 0.25 mV;
Complexul QRS

Durată: 0,08 şi 0,10 sec;

- Amplitudine: 1-1,5 mV(10-15mm):
- amplitudinea minimă este :
- 0,5 mV în DI, DII, DIII;
-1 mV în derivaţiile
precordiale.
Prima zonă activată a muşchiului
ventricular este septul interventricular,
cu vectorul rezultant de la stânga spre
dreapta şi de jos în sus - unda Q.
Urmează activarea: apexului şi pereţilor
ventriculari laterali, dinspre endocard spre
epicard, cu vectorul rezultant de la dreapta
la stânga şi de sus în jos - unda R.
Ultimele zone depolarizate sunt bazele
ventriculilor, care sunt activate de jos în
sus şi spre dreapta - unda S.
Unda Q
Este o unda subţire, ascuţită şi
negativă.
Durata = 0,04 sec.
Amplitudine < ¼ din amplitudinea undei
R
Patologic: Q îngroşata, cu amplitudinea
>¼R
Sugerează necroză miocardică (IMA).
Unda R
1. Este o undă +, ascuţită, simetrică
2. Este cea mai mare undă + de pe
EKG
3. Nu reflectă depolarizarea bazei VS
4. Amplitudinea ei este proporţională cu
masa ţesutului ventricular depolarizat.
In infarctul miocardic acut masiv,
amplitudinea R scade – prognostic
sever
Unda S
1. E o undă mică, negativa , ascuţită.
2. Reprezintă ultima fază a depolarizării VS

Se studiază împreună cu celelalte unde ale

depolarizării ventriculare si formeaza
complexul QRS
Durata QRS = 0,08-0,10 sec.
QRS> 0,10-0,12 s → hipertrofie ventriculară
QRS>0,12s → bloc de ramură (BRS, BRD)
Aspectul QRS in derivatiile
precordiale:
-V1,V2: R<S (rS);
-V3,V4: zona de tranziţie (R=S);
-V5,V6: - R>S (Rs);
-apare unda Q.
-Indicele Sokolov:
S(V1) + R(V5) > 35 mm.
Unda T
Reflectă o parte din repolarizarea
ventriculară(repolarizarea rapida) (epicard →
endocard);
-Aspect: rotunjită, asimetrică, cu panta
descendentă mai abruptă;
-Sens: concordant cu complexul QRS
-pozitivă în majoritatea derivaţiilor;
-negativă: aVR+/-în DIII, aVF, V1
-Amplitudine <1/3 QRS(<6 mm);
-Durata: 0,13-0,30 sec;
-Modificată de factori:
-fiziologici: SNVP-Tînalt, asimetric (precordiale)
-factori umorali (↓PO2 , Ca++, K+).
Unda U

Corespunde cu repolarizare muşchilor

papilari sau post-depolarizarea în fibrele
Purkinje;
-Aspect: mică, rotunjită;
-Acelaşi sens cu unde Tdin aceeaşi
derivaţie;
-Amplitudinea < 1/4T din aceeaşi derivaţie;
-mai evidentă la ↓FC, ↓[K+];
-mai bine exprimată în derivaţiile
precordiale drepte(V1,V2).
Segmentul PQ (PR) = stadiul depolarizat
atrial,
-durata 0,06-0,10 sec.
Segmentul ST = stadiul depolarizat
ventricular;
-izoelectric (±1 mm)
-cu durata de 0.05-0.15 sec.
-punctul J-sfârşitul depolarizării
ventriculare,uneori greu de depistat;
-patologic -în cardiopatia ischemică:
supra/subdenivelare mai marcată -leziune.
Intervalul PR(PQ) = conducerea atrio-
ventriculară (conducerea intraatrială,
NAV şi prin sistemul His-Purkinje);
-durată: 0,12-0,20sec;
-↓ in sindromul de preexcitaţie
-↑in BAV.
Intervalul ST =stadiul depolarizat
ventricular şi repolarizare ventriculară;
-modificări caracteristice în:
-cardiopatia ischemică,
-tulburările de repolarizare ventriculară.
Intervalul QT =sistola electrică ventriculară
(SEV), cuprinde depolarizarea şi
repolarizarea ventriculară;
- durată: 0,35-0,45 sec (în funcţie de FC).
Intervalul RR = durata unei revoluţii
cardiace (între două complexe QRS
succesive), este util pentru determinarea
FC;
- durată: variază invers proporţional cu FC
(la FC=75 bpm,RR este de 0,80 sec).