PLANTE DIN

DEŞERT
 DEŞERT

• Deşertul este o zonă care primește foarte puține

precipitații.
• Deșerturile au reputația de a susține foarte puține
forme de viață deși, la o comparație mai atentă cu
un mediu mai umed, formele de viață din deșert
sunt de cele mai multe ori variate și rămân în
general ascunse pentru a-și păstra umiditatea
• Cauza lipsei de vegetație dintr-un deșert (pustiu)
poate fi lipsa apei sau în regiunile arctice lipsa
căldurii necesare vieții.
 a Nam
ha r ib
Sa

Antarctica

Atac
bi ama
Go
 PLANTELE DIN DEŞERT
• Vegetaţia deşertului este diferită faţă de vegetatia altor zone datorită
lipsei de precipitaţii.
• Plantele deşertului sunt concepute pentru a se adapta la condiţile
dure în care trăiesc. Acestea s-au adaptat la temperaturi extreme , la
uscaciune.
• Plantele deşertice perene supraviețuiesc adesea, rămânând inactive
în perioadele uscate ale anului și apoi înfloresc când apa devine
disponibilă.
• Florile de câmp, ca cele mai multe plante anuale de deșert,
germinează numai după ploi torențiale grele și apoi
finalizează rapid ciclul de reproducere. În primăvară,
înfloresc câteva săptămâni. Semințele lor rezistente la
secetă rămân latente în sol până la precipitații anuale anul
viitor.
• Xerofitele, cum ar fi cactușii, au de obicei mijloace speciale
pentru umplerea și conservarea apei. Acestea au adesea
puține frunze sau sunt absente, ceea ce reduce nevoia lor
de umiditate.

• Phreatophytes(fitofitele) sunt reprezentanți ai florei,

adaptate la mediile deșerte, care rădăcini extrem de lungi,
permițându-le să obțină umiditate din adâncurile
pământului.

• Ephemera, folosind adaptări comportamentale, a dezvoltat

un mod de viață în conformitate cu anotimpurile celei mai
mari umidități și temperaturi mai reci. Aceste tipuri de
plante sunt ca plantele perene - plante care trăiesc de mai
mulți ani și plante anuale care trăiesc numai în timpul
sezonului.
 XEROFITELE
• Cactus tubular organic. Acest tip de cactus se găsește
frecvent în deșerturile stâncoase din Mexic și din SUA. Are
tulpini înguste, care cresc direct dintr-un mic portbagaj chiar
deasupra solului. Aceste tulpini, de obicei, nu cresc în
ramuri, dar cresc în fiecare an din vârful fiecărei tulpini.
Pentru a ajunge la etapa matură, creșterea durează
aproximativ 150 de ani.
 PHREATOPHYTES
• Elephant tree. Acest reprezentant, de regulă, este destinat
adaptării la o climă deșertătoare, cu un sistem rădăcină
uriaș de până la 20 de metri în profunzime. Această
instalație de deșert este de asemenea capabilă să stocheze
apă timp de câteva zile. Este de dimensiuni mici, iar
ramurile sale sunt destul de mici în comparație cu
dimensiunea trunchiului și a rădăcinilor.
 EPHEMERA
• Aceste plante cu flori se găsesc în regiunile de deșert din
Africa, America de Nord, Mexic, California și Arizona. Flori -
în formă de pâlnie, cremă, înfloresc în martie și rămân până
în mai. Această plantă este un reprezentant obișnuit în
deșerturi. Frunzele sale au o lățime de aproape 4 centimetri
și au o lungime de 60 centimetri.
 Plante din Sahara
•  Sunt frecvente plante din familiile graminee (îndeosebi
iarba alfa), compozite şi crucifere şi apar, în general,
imediat după ploi. Mai cresc şi arbuşti ca acacia şi
lamariscul. In oaze sunt frecvenţi palmierii (mai ales
curmalii), în mare parte plantaţi de om. C
urmal
a
Acaci
 Plante din Namib
• Caracteristic pentru deșertul Namib este welwitschia
mirabilis, o plantă rară ciudată, a cărei rădăcină se înfige
vertical până la 25 m pentru a obține apă din straturile
impermeabile adânci. Tulpina subterană este groasă de circa
130 cm, iar la suprafața solului prezintă un crater de frunze
stelate de 1 – 3 m lungime, care se târăsc pe jos ca niște
panglici deșirate. Lumea vegetala din Deșertul Namib
cuprinde și arborele tolba (aloe), europhobia.
Deşertul Sonora Deşertul Atacama

Parcul Naţional Saguaro