Leucoza enzootică bovină

Leucoza enzootică bovină (LEB) este o boală neoplazică produsă de un

retrovirus oncogen cu perioadă lungă de incubaţie şi caracterizată prin
proliferarea necontrolată a unor clone limfocitare, de cele mai multe ori
aparţinând limfocitelor B.
Boala este observată mai frecvent la bovine în vârstă de 4-8 ani, rareori sub
vârsta de 2 ani.
LEB evoluează morfoclinic în două faze.faze
Primă fază este cea leucemică, caracterizată prin limfocitoză persistentă şi
alterarea raportului dintre limfocitele B şi T în favoarea primelor, care ajung la
un procent de 40-80%, faţă de 15-20% la animalele sănătoase.
Aceste modificări interferează cu procesele imune mediate umoral şi celular.
A doua fază, de leucoză tumorală, afectează doar un procent redus (1-10%)
din animalele leucemice şi evoluează ca un limfosarcom multicentric. În
diferite organe, în primul rând în limfonoduri, apar proliferări tumorale difuz-
infiltrative sau nodulare. În această fază leucemia se poate remite.
 Morfopatologia. În faza de limfocitoză persistentă limfocitele circu-
lante prezintă neregularităţi ale membranei nucleare, decelabile în
microscopia electronică şi care au fost denumite “buzunare nucleare”.
Faza tumorală debutează în limfonoduri, inclusiv în cele superficiale.
Acestea apar mărite, uneori de câteva ori faţă de normal, prezintă pe
secţiune zone cenuşii, cu aspect slăninos, uniform, uneori cu strii
hemoragice sau focare gălbui de necroză.
Frecvent afectate sunt miocardul şi abomasul.
Miocardul poate prezenta strii sau noduli albicioşi în pereţii atriali
(frecvent în atriumul drept) sau ventriculari, constituind atât din
limfocite blastizate, cât şi din alte celule antrenate în procesul de
malignizare. Leziunile extinse ale miocardului pot fi la originea
tulburărilor circulatorii ca hidropericardul, hidrotoraxul, ascita şi
edemele subcutane. Abomasul poate prezenta pereţii mult îngroşaţi,
cu proliferări tumorale situate sub seroase.
Leziuni similare pot fi surprinse şi în alte organe: splină, rinichi,
intestin, uter, vagin, meninge. În măduva osoasă are loc o hiperplazie
a componentei hematopoietice.
În rinichi se observă frecvent modificări caracteristice glomerulone-
fritei autoimune
 Leucozele aviare
Sunt boli transmisibile produse de retrovirusuri aviare din grupul
leucoză-sarcom (LS) şi caracterizate prin neoplazii ale sistemului he-
matopoietic. Leziunile neoplazice pot evolua difuz, infiltrativ sau
nodular, cu formare de tumori. Leucozele pot fi însoţite de apariţia în
sângele periferic a celulelor proliferate neoplazic (leucemii).
Leucoza limfoidă (LL)
Este cea mai frecvent întâlnită leucoză la găini. Mai puţin
receptive la infecţie sunt curcile, fazanii, porumbeii şi alte specii de
păsări.
Este caracterizată morfopatologic prin proliferarea neoplazică a
limfocitului B.
La găini, boala este semnalată începând cu vârsta de 14 săptămâ-
ni, cel mai frecvent fiind întâlnită la 30 săptămâni.
Leziunile macroscopice devin evidente de la vârsta de 14-16 săptă-
mâni. Sunt afectate în primul rând ficatul, splina şi bursa Fabricius.
După unii autori, procesul neoplazic ar debuta în acest din urmă
organ, metastazând ulterior în celelalte.
 Proliferarea celulelor neoplazice are loc predominant în focare de
dimensiuni microscopice, cu creştere expansivă ce comprimă celulele
parenchimului.
În forma “difuza” a proliferării, ficatul este mult mărit în volum de
culoare roşie-vişinie, maronie sau cenuşie, foarte friabil, fiind adesea
acoperit de coaguli sangvini rezultaţi în urma rupturilor organului.
În forma nodulară, ficatul mărit în volum este presărat cu tumori de
mărime variabilă, de la un vârf de ac la aceea a unui ou de găină din
care unele proemină la suprafaţă. Tumorile sunt în general sferice, cele
de la suprafaţa organului fiind aplatizate. Ele au o consistenţă redusă,
sunt netede şi lucioase, gălbui sau cenuşiu-albicioase pe secţiune şi
uneori cu zone centrale de necroză.
Splina este, de asemenea, mult mărită, roşie-violacee sau pătată şi
poate conţine aceleaşi tumori de dimensiuni variabile.
Modificări similare pot fi găsite în bursa Fabricius,
Fabricius rinichi (mari, cu
strii albicioase), pulmon, gonade, cord, proventricul, mezenter, măduva
osoasă.
 Leucoza eritroidă (eritroblastroza)
Se caracterizează prin proliferarea neoplazică a proeritroblastului sau a
eritroblastului. Este o leucoză intravasculară, celulele proliferate tumoral
rămânând în interiorul vaselor mici şi mijlocii şi în sângele circulant.
Boala este rar întâlnită şi evoluează sub două forme morfoclinice: o
formă acută, proliferativă şi o formă cronică, caracterizată prin
anemie pronunţată.
Cadavrele prezintă adesea peteşii în ţesutul conjunctiv subcutan,
musculatură şi viscere. Se pot întâlni edeme subcutane şi ale
pulmonului, hidropericard, ascită şi epanşamente fibrinoase pe
suprafaţa ficatului
În forma proliferativă,
proliferativă ficatul şi splina sunt mult mărite în volum, de
culoare roşie-vişinie până la brună. Organele sunt foarte friabile şi
adesea sunt expuse rupturilor. Ficatul poate prezenta pete difuze
gălbui. Rinichii sunt, de asemenea, măriţi şi roşietici. Măduva osoasă
este de culoare roşie, hemoragică şi relativ fluidă.
 Leucoza mieloidă (mieloblastoza).
Este o leucoză caracterizată prin malignizarea celulelor liniei mieloci-
tare în faza mieloblastică. Leucemia este pronunţată, mieloblastele repre-
zentând până la 75% din totalitatea elementelor figurate ale sângelui.
Ficatul, splina şi rinichii sunt măriţi în volum şi friabili. În formele
avansate aceste organe prezintă infiltraţii cenuşii, difuze, care conferă un
aspect pătat. Măduva osoasă este de culoare roşie-cenuşie sau cenuşie şi
are o consistenţă fermă.
 Boala Marek
Boala Marek (BM),o viroză oncogenă a găinilor, rară întâlnită la alte
specii de păsări (curci, fazani etc.) şi caracterizată morfopatologic prin
infiltrate limfoide ale nervilor periferici, ale altor organe şi ţesuturi în
care se pot forma tumori.
Boala evoluează în principal în două forme morfoclinice:
- forma acută(viscerală)
acută(viscerală întâlnită la vârsta de 7-16 săptămâni, având o
evoluţie clinică de 2-5 zile;
- forma cronică (nervoasă “clasică”), cunoscută şi sub denumirea de
neurolimfomatoză, este întâlnită în special la păsările în vârstă de 20-30
săptămâni, dar poate fi diagnosticată şi mai târziu, până la reformarea
efectivului.
Morfologie. În forma acută de boală, leziunile tumorale sunt similare ca
aspect macroscopic celor întâlnite în LL. Infiltrate difuze sau formaţiuni
nodulare lucioase, cu aspect slăninos se găsesc în gonade, în special în
ovar (mai frecvent decât în LL), pulmon, cord, mezenter, ficat, rinichi,
splină, pancreas, proventricul, intestin, musculatură (în special pectorală)
şi piele.
Leziunile cutanate, vizibile în special după deplumare, constau în hi-
perplazia, considerabilă a foliculilor plumoşi. Leziunile musculare şi
proventriculare sunt mai frecvente decât în LL.
În forma cronică predomină modificările nervilor periferici, mult
mai pronunţate decât în forma acută. Aceștia prezintă tumefieri
neregulate, nodulare, fusiforme sau cilindroide, cu aspect slăninos. În
această formă sunt întâlnite şi localizări oculare, manifestate prin
decolorări ale irisului şi deformări ale pupilei care devine ovală,
liniară, neregulată sau franjurată. Irisul îşi pierde culoarea aurie şi
devine cenuşiu.
În formele supraacute se găsesc tumori ale rinichilor şi lipsesc
leziunile nervoase.