CENTRALE NUCLEARE SI

DEZASTRE NUCLEARE
NEAGA ROBERT IONUT
CLASA A VIII-A A
 DEFINITIE
• Centrala nucleară este o instalație modernă de producere a energiei
electrice pe baza reacțiilor nucleare. Reactorul nuclear este o instalație
complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o
reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate.
• Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul nuclear,
moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de căldură,
apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic, punând în
funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește energia
cinetică a turbinei în energie electrică.
 DEZASTRUL DE LA
CERNOBIL
• Dezastrul nuclear produs în 1986 la Cernobîl, în URSS –
singurul accident nuclear din istorie care a avut efecte
majore asupra populatiei – a stârnit temeri în legatura cu
siguranta centralelor atomice.
• Reactorul numarul 4 era un reactor cu grafit, care folosea
ca agent de racire apa. În acest tip de reactor, neutronii
eliberati prin fisiunea nucleilor de uraniu-235 sunt încetiniti
(moderati) de grafit, pentru a se mentine o reactie în lant.
Caldura produsa de fisiunea nucleara în acest tip de
reactor este folosita pentru a fierbe apa, iar aburul astfel
obtinut pune în miscare turbinele centralei nucleare. Acest
tip de reactor a fost criticat de multi experti în energie
nucleara, în primul rând pentru ca nu include o structura de
siguranta, dar consuma mari cantitati de grafit pe post
combustibil.
 REACTORUL NR. 4
• Accidentul produs în reactorul nr. 4 de la centrala
nucleara din Cernobîl a avut loc în noaptea dintre 25
si 26 aprilie 1986, în timpul unui test de siguranta.
Echipa care realiza testul respectiv intentiona sa
verifice daca turbinele puteau produce suficienta
energie pentru a mentine în miscare pompele de
racire, în eventualitatea unei pierderi de energie,
pâna când se activa generatorul diesel pentru
situatii de urgenta. Pentru ca testul sa nu fie
întrerupt, sistemele de siguranta au fost închise în
mod deliberat. Reactorul urma sa fie setat sa
functioneze la numai 25% din capacitatea totala.
Aceasta procedura nu a functionat însa conform
planului.
 MOMENTUL INAINTE DE
EXPLOZIE
• Din motive necunoscute, reactorul a ajuns sa functioneze la
mai putin de 1% din capacitatea sa, ca urmare a fost nevoie de
un nou reglaj, pentru a determina o usoara crestere a acestei
cifre. Totusi, la 30 de secunde dupa începerea testului, s-a
produs pe neasteptate o crestere considerabila a nivelului de
energie. Sistemul de închidere a reactorului în situatii de
urgenta, care ar fi trebuit sa stopeze reactia în lant, nu a
functionat. În câteva fractiuni de secunda, nivelul energiei si
temperaturii s-a multiplicat de mai multe ori. Reactorul a
scapat de sub control, situatie care a culminat cu o explozie
violenta. Scutul superior al cladirii în care se afla reactorul, un
“sigiliu” protector de 1 000 de tone, a fost pulverizat, iar la
temperaturile de peste 2 000° C, combustibilul s-a topit.
Învelisul de grafit al reactorului a luat foc si, în infernul care s-a
declansat, produsele fisiunii radioactive, eliberate în momentul
topirii miezului reactorului, au fost aruncate în atmosfera.
 SECURITATEA CENTRALELOR
NUCLEARE
• Centralele nucleare sunt proiectate sa fie extrem de robuste. Le putem include printre
cele mai rezistente structuri construite vreodata. Protectia lor exterioara este întarita de
sisteme de securitate si forte de paza. Chiar daca nu sunt invulnerabile la orice fel de
atac imaginabil, majoritatea reactoarelor sunt facute sa nu scape radiatii nici în cel mai
improbabil scenariu . Realitatea trista e ca un terorist care ar vrea sa provoace un
masacru ar avea mai multe sanse sa-si atinga obiectivul, si cu rezultate mult mai
devastatoare, atacând o varietate de alte obiective . Dupa catastrofa de la Cernobil si
dovada costurilor uriase ale industriei nucleare, de asemenea si problemele nerezolvate
presupuse de transportul si depozitarea deseurilor nucleare, majoritatea statelor
membre UE fie nu au mai construit centrale nucleare, fie au hotarât sa opreasca
activitatea celor existente deja.
 DEZASTRUL NUCLEAR DE LA
FUKUSHIMA-DAIICHI
• Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut
loc la data de 11 martie 2011 la centrala
electrică atomică Fukushima din Japonia, care constă din
4 reactoare nucleare, ca urmare a cutremurului din nord-
estul țării de la ora 14:46,  urmat de un tsunami de mari
proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să
recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar
acestea au o capacitate limitată. La 14 martie
compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care
administrează centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul
de răcire al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o
răcire normală la un reactor se poate ajunge la
supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv
al reactorului până la o temperatură de 2.000 °C,
crescând riscul topirii lui și al unor explozii.
 URMARI ALE DEZASTRULUI NUCLEAR
DE LA FUKUSHIMA-DAIICHI
• La 15 martie, autoritățile din Tokio au anunțat că la
reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie
care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel
o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare.
Administrația centralei vorbește despre "valori
dramatice ale radioactivității". Drept urmare
populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul
centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să
rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct
(este vorba de aparatul respirator) radioactivității
crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat
un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în
revizie). De la acesta provine acum creștere puternică
a radioactivității direct în atmosferă.
 STATISTICI CENTRALE
NUCLEARE
•  Prima centrala nuclearoelectrica a intrat in functiune in anul 1950.
Astazi exista peste 440 centrale nucleare distribuite in 31 tari, cu o putere totala de peste 364.000 MW(megawatt).
Ele produc aproximativ 16% din necesarul de energie electrica al planetei, iar ponderea lor continua sa creasca.
Exista 56 state in care functioneaza reactoare nucleare (pt. cercetare) - aprox. 284 reactoare, dar si peste 220
reactoare nucleare montate pe vase si submarine.
Belgia, Bulgaria, Finlanda, Germania, Ungaria, Japonia, Korea de Sud, Lituania, Taiwan, Slovacia, Slovenia, Suedia,
Elvetia si Ukraina isi genereaza peste 30% din necesarul de energie pe cale nucleara. Franta, cu o populatie de 60 de
milioane, obtine 75% din electricitatea pe care o produce din centrale nucleare si este cel mai mare exportator mondial
de electricitate.
In SUA sunt peste 100 reactoare nucleare, iar Marea Britanie produce peste 25% din energie prin fisiune nucleara.
Magia industriei nucleare sta în cantitatea imensa de energie extrasa dintr-o mâna de uraniu, element care se gaseste
în mari cantitati în subsolul planetei. Deseurile rezultate din aceasta industrie ocupa un volum redus si pot fi returnate
în siguranta Pamântului, pentru depozitare în subteran. Datorita raportului urias între energia si deseurile pe care le
produce, uraniul este considerat un dar al naturii pentru dezvoltarea economica nepoluanta. În contrast, combustibilii
fosili produc mase imense de deseuri, care sunt imposibil de controlat si trebuie împrastiate în natura.
 CONTROLUL FISIUNII UNEI
CENTRALE NUCLEARE
• Cantitatea de energie eliberată de un gram de U-235, care conţine nu mai puţin de
2.562.553.191.489.360.000.000 (Doua sextilioane cinci sute saizeci si doua cvintilioane cinci sute cincizeci
si trei cvadrilioane o suta nouazeci si un trilion patru sute optzeci si noua bilioane trei sute saizeci
milioane.) atomi este uriaşă. Prin urmare, procesul de fisiune trebuie controlat, în aşa fel încât numai
cantitatea de căldură dorită să fie produsă. Acest control se realizează cu ajutorul apei grele pentru a
încetini neutronii. De asemenea, bare de cadmiu ori bariu sunt introduse în container pentru a absorbi
neutroni şi controla concentraţia acestora, puterea produsă de reactor rămânând constantă în timp. Dacă
neutronii eliberaţi în urma reacţiei de fisiune sunt încetiniţi, creşte probabilitatea unei ciocniri atomice care
să creeze căldură. Astfel se întreţine reacţia de fisiune în lanţ, care multiplică energia.
• Apa grea sau monoxidul de deuteriu, este o substanţă a cărei formulă chimică este D 2O sau 2H2O. Din punct
de vedere al proprietăţilor macroscopice şi chimice, apa grea se comportă similar cu apa normală, sau
"uşoară", însă atomii de hidrogen constituenţi conţin un neutron în plus în nucleu, deoarece deuteriul, sau
hidrogenul greu, este un izotop al hidrogenului. 
 URANIUL
• Uraniul este cel mai greu element existent în natură. Nucleul
acestuia are 92 de protoni şi, de regulă, 146 de neutroni,
asigurându-i atomului de uraniu un număr de masă egal cu
238; simbolul: 238U92. Peste 99% din uraniu este U-238. Un
procent mic, de doar 0,7% este însă U-235 şi acest izotop al
uraniului este de interes în cazul producerii energiei electrice,
pentru că poate fi scindat uşor şi pentru că eliberează o mare
cantitate de căldură în urma scindării.
• Probabil aţi auzit de "uraniu îmbogăţit". Acest lucru înseamnă
că pentru a putea fi folosit pentru producerea de energie
electrică, uraniul în stare naturală, în procent covârşitor U-238,
trebuie completat cu U-235 până când acesta din urmă atinge
2% ori 3% din întreaga cantitate. Acest proces de creare a
proporţiilor potrivite între U-238 şi U-235 este procesul de
îmbogăţire a uraniului.
 BIBLIOGRAFIE
• http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucruri
le/745-cum-functioneaza-o-centrala-nucleara.html
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Fukushi
ma-Daiichi
• https://playtech.ro/2017/cele-mai-dezastruoase-accidente-nu
cleare-din-istorie/
• http://www.energie-gratis.ro/centrale_nucleare.php
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Central%C4%83_nuclear%C4%83