Sunteți pe pagina 1din 12

Lecţie mixtă ‘Tradiţii Florii și de Paşti’

►Cui se adresează?

- Claselor VI-VII

►Domeniul:

- Viaţa comunităţii și sărbătorile creştine/

►Unitatea tematică:

- Tradiţii diverse la marile sărbători/Icoana


marilor sărbători creştine
Ce este tradiţia?

Tradiția (lat. traditionem, ac. traditio = a înmâna, a da mai


departe) înseamnă transmiterea continuă a unui conținut
cultural de-a lungul istoriei, de la un eveniment generator
sau un trecut imemorabil. Acest patrimoniu intangibil
poate fi semnul identității unei comunități umane. În
sensul său absolut, tradiția este o memorie și o idee, într-
un cuvânt, o conștiință colectivă, alături de datoria de a
transmite mai departe și a îmbogăți. Cu articolul
nedefinit, o tradiție poate însemna, totodată ,o mișcare
religioasă sau, mai degrabă, o anumită practică
simbolică, cum ar fi, spre exemplu, tradițiile populare.
Intrarea Domnului în Ierusalim - Floriile


Cu o săptămână înaintea Paştilor serbăm Intrarea Domnului în Ierusalim,
sau Floriile.

Flora era în mitologia romană (gr. Chloris) zeița florilor, dar și a rodirii
cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei se
organizau serbările de primăvară Floralia, devenite în creștinism Floriile.

O dată cu renunţarea la religiile păgâne, peste sărbătorile lor s-au suprapus
o seamă de sărbători religioase creştine, una dintre acestea este Intrarea
Domnului în Ierusalim peste Florii.
Tradiţii de Florii


Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, înainte de a intra în
Ierusalim l-a înviat pe Lazăr. Învierea acestuia este
simbolul învierii viitoare a întregii omeniri. Conform
tradiţiei, se credea că Lazăr era un băiat tânăr, fratele
fecioarei care s-a căsătorit cu Dragobete. Într-o sămbătă,
Lazăr pleacă cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă
plăcinte. Urcă într-un copac să culeagă muguri pentru
animale şi îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să
coboare, se împiedică, cade şi moare. Legenda spune că
Lazăr a murit de dorul plăcintelor. Există obiceiul ca în
această sâmbătă, femeile din mediul rural să aducă
ofranda de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post.
Tradiţii de Florii


În sâmbăta Floriilor sau în ajunul sărbătorii avea loc un ceremonial numit Lăzăriţa.
Acesta era creat după modelul colindelor. La aceasta tradiţie participau doar
fetele. Una dintre ele trebuia să se îmbrace în rochie de mireasă şi să colinde
împreună în faţa caselor unde erau primite.

În Duminica Floriilor oamenii obişnuiesc să meargă cu ramuri de salcie la biserica
deoarece se considera că aşa se cuvine să îl întâmpine pe Mântuitor. Acestea sunt
sfinţite şi puse la icoane. O tradiţie din popor spune că renunţarea la aceste ramuri
nu este de bun augur dacă celelalte Florii nu au venit. Oamenii obişnuiau să le
pună şi pe pomii fructiferi, crezând astfel că aceştia vor rodi. Datorită faptului că
aceasta este perioada în care pomii prind putere pentru a rodi, nu se obişnuia
plantarea de pomi înainte de Florii. Mai mult, în ziua de Florii se obişnuia
împodobirea stupilor cu ramurile de salcie sfinţită pentru ca albinele să se poată
bucura din plin de binecuvântarea divină. În unele sate uitate de timp, mâţişorii
erau aruncaţi în curte în momentul în care grindina începea să bată. Totuşi,
ramurile de salcie erau acolo pentru a-i proteja pe credincioşi de duhurile rele.
Fixarea cunoştinţelor. Întrebări.


Deschidem Sfânta Scriptură, cărţile
Noului Testament şi citim din Evanghelia
lui Matei 21 1-11, Marcu 11 1-11, Luca 19
28-44, Ioan 12 12-19 despre Intrarea
Domnului în Ierusalim.

Există vreo asemănare între sărbătoarea
păgână a Florei și cea creştină a Intrării
Domnului în Ierusalim?

Pentru ce venea Mântuitorul la Ierusalim?

Cine Îl însoțea?

Cum a fost primit de către locuitori?

Mai există astăzi obiceiul împodobirii
caselor cu ramuri de salcie?
Sărbătoarea Paştilor


Paștele (latină Pascha,greacă Πάσχα) este o
sărbătoare religioasă anuală de primăvară,
întâlnită în iudaism și creștinism, dar cu
semnificație diferită.

Evreii comemorează la Paşti (ebr. Pessah)
trecerea Mării Roşii sub conducerea lui Moise și
eliberarea din sclavia egipteană.
Sărbătoarea Paştilor


Sărbătoarea Paştilor este cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile creştine, care
a adus speranţa mântuirii și a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. La câteva zile
după intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat și răstignit, a murit pe cruce
și a fost pus în mormânt. După trei zile a înviat din morţi. Toată această succesiune de
evenimente a avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precedă Învierea.
Scopul cestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii și a Învierii lui Iisus
Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune ca Iisus Hristos, înainte de pătimi, a
prezis de mai multe ori ca va pătimi, dar a treia zi va învia. De teama aceasta iudeii au pus
soldaţi de pază la mormântul Mântuitorului, totuşi minunea s-a întâmplat.

Paştile este precedat de o perioadă de post, de patruzeci de zile urmat de o săptămână, a
şaptea, de post aspru, cea a Patimilor.

Calculul datei Paştilor este atribuit, în mod tradiţional, Bisericii din Alexandria. S-a stabilit
ca dată, prima duminică după prima luna plină de după echinocţiul de primăvară; dacă, din
întâmplare și Paştele evreiesc cade în aceeaşi zi, de amână până duminica următoare.
Tradiţii de Paşti


În comunitatea creştină din România, sărbătorirea Sfintelor Paşti este marcată de o
primenire a gospodăriilor, de slujbe speciale care sunt săvârşite în cadrul Bisericii,
şi, bineînţeles o sumedenie de preparate tradiţionale româneşti. Se obiănuieşte ca
de Paşti, fiecare român să aibă pe masa ouăle roşii, cozonacul şi friptura de miel.
Majoritatea obiceiurilor care se practică în preajma Paştilor au legatură cu ouaăle.
Obiceiul de a colora ouăle s-a transmis creştinilor. Din fericire aceasta datină încă
se păstrează în special în rândul persoanelor din Asia şi Europa. Spre deosebire de
unele ţări din Europa unde obiceiul a dispărut sau se practica mult prea puţin, la
români acesta se bucură de o notorietate aparte. Astfel, încondeiatul ouălor atinge
culmile artei prin tehnică, materiale, simbolica motivelor şi perfecţiunea realizării.

De asemenea, se mai practică şi obiceiul cu trecerea pe sub masă. Unii trec pe sub
masă doar o singură dată, reprezentând Jertfa Mântuitorului, iar alţii trec de trei ori,
număr care reprezintă zilele în care trupul Mântuitorului a şezut în mormânt. Acest
obicei este unul al smereniei şi al credinţei.
Tradiţii de Paşti


În tradiţia populară, începerea Postului este marcată prin distracţia care are loc înainte de post. In
regiunea de vest a tarii, dar si in randul populatiei catolice, aceasta sarbatoare este numita
farsang, fasanc sau fashing. De fapt, aceasta sarbatoare este un carnaval al intregului sat. Atunci
tinerii obisnuiesc sa se mascheze iar cei in varsta asista la eveniment. Toate mastile sunt
confectionate din materiale pe care le gasesc prin gospodarie: haine vechi, perdele, obiecte vechi.

În unele regiuni rurale din ţară, de Sărbătoarea Învierii Domnului sunt aprinse pe dealuri focurile
de veghe. Sătenii au rolul de a le întreţine astfel încât acestea să ardă întreaga noapte. Pe durata
nopţii, cei adunaţi în jurul focului obişnuiesc să povestească întâmplări din viaţa lui Iisus Hristos.
Conform legendelor populare, flăcăii care sar peste acele focuri vor fi feriţi de vrăjitoare şi de
spiritele rele.

Tot în ziua de Paşte, de aceasta dată dimineaţa, în zona rurală şi nu numai, se pune într-un
lighean apă proaspătă, un ou roşu dar şi o monedă de argint. Toţi membrii familiei se spală pe
rând cu această apă. De asemenea, dacă aceştia îşi dau cu oul roşu pe faţă, persoanele vor fi
sănătoase întreg anul. Iar dacă îşi vor da pe faţă cu moneda de argint, se crede că vor fi mândri şi
curaţi, la fel ca şi argintul. În alte regiuni, se spune că, în Vinerea Mare este recomandat să te
scufunzi în apa rece de trei ori pentru a scăpa de boli tot restul anului.
Tradiţii de Paşte


Mai există foarte multe superstiţii de Paşti. Printre acestea enumerăm:

- se spune ca ouăle care sunt vopsite sau încondeiate în joia dinainte de Paşti (Joia Mare) îi
protejează pe cei din casă de suferinţe şi necaz.

- în Joia Mare sau de “nunta urzicilor” aceste plante înfloresc, îşi schimbă gustul şi nu mai trebuie
consumate.

- de asemenea, cine doarme în această zi va fi leneş întreg anul.

- pentru a se feri de lovituri în anul care vine, oamenii obişnuiau ca în Vinerea Mare să calce pe o
bucată de fier.

- se spune că dacă în această zi va ploua, anul va fi unul extrem de roditor.

- în Vinerea Mare gospodinele nu au voie să ţeasă, să spele sau să toarcă lână. Toate acestea se
fac pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri. De asemenea, nu este bine nici să coşi sau să coci
pâine ori cozonaci.

- pentru ca anul următor să fie unul lipsit de grindină, sătenii îngroapă ouă roăii la marginea
terenurilor agricole.

- mai mult, se spune că persoana care mănâncă ou pentru prima dată în ziua de Paşti va fi uşor.
Fixarea cunoştinţelor. Întrebări.


Deschidem Sfânta Scriptură a Noului Testament şi vom deschide
la Evanghelia lui Matei, unde vom citi capitolele 26 și 28, Cina cea
de Taină și Învierea Mântuitorului.

Care este semnificaţia cuvântului Paşti?

În religia creştină are acelaşi înțeles ca în cea iudaică?

Din textele de mai sus, pe care dintre tradiţii le regăsim și la oraș?

Sunt importante tradiţiile sau nu e cazul să le mai continuăm?

Încercaţi să vă amintiţi ceva care v-a plăcut sau v-a impresionat,
odată, cândva sau recent la vreuna dintre sărbătorile despre care
am vorbit în aceste două lecţii.