Colegiul de Medicină din Orhei

STUDIU INDEPENDENT

Reacțiile și
complicațiile în
hemotransfuzie

A elaborat: Josan Livia, gr.31 a/m

Profesor: Canțîr Marina
 CUPRINS

1 Reacții posttransfuzionale
• Reacții pirogene;
• Reacții febrile antigenice hemolitice;
• Reacții alergice;
• Reacții anafilactice.

2 Îngrijirea pacientului în hemotransfuzie

3 Bibliografie
 Noțiuni generale
despre reacțiile posttransfuzionale:

1. În funcţie de cauzele de apariţie şi evoluţia clinică deosebim

• Reacții pirogene;
• Reacții febrile antigenice hemolitice;
• Reacții alergice;
• Reacții anafilactice.
2. Reacţiile de obicei se încep în timpul transfuziei sau peste 20-30 minute după transfuzie şi se
prelungesc de la cîteva minute pînă la cîteva ore.
3. Simptomele clinice caracteristice reacțiilor posttransfuzionale sunt: frisoane, febră, dureri în regiunea
lombară, cefalee, greţuri, vomă, urticarii, prurit cutanat şi altele.
4. În funcţie de gravitatea evoluţiei clinice şi gradul de majorare a temperaturii corpului deosebim 3 grade
de gravitate a reacţiilor posttransfuzionale:
a) Reacţiile uşoare se manifestă prin majorarea temperaturii corpului cu 10 C, mialgii, cefalee, frisoane.
Aceste simptome sunt de scurtă durată şi dispar fără măsuri terapeutice.
b) Reacţiile de gravitate medie se caracterizează prin creşterea temperaturii corpului cu 1,5-20 C,
frisoane intensive, majorarea frecvenţei pulsului şi respiraţiei, uneori urticărie, mialgii, cefale pronunţate.
c) În cazurile de reacţii grave, temperatura corpului se ridică cu mai mult de 20 C, se observă frisoane
intensive, cianoză, vomă, cefalee chinuitoare, dureri în oase, în regiunea lombară, dispnee, urticărie.
 Reacțiile pirogene:

Reacţiile pirogene pot fi o urmare a pătrunderii pirogenilor în circulaţia

pacientului cu sîngele sau componentele de sînge. Formarea în sînge a
pirogenilor poate avea loc cînd se folosesc soluţiile de conservare necalitative
ori nu se respectă instrucţiunile de pregătire a sistemelor pentru colectare şi
transfuzie a sîngelui, de asemenea, în cazurile de pătrundere a microbilor
saprofiţi în sînge în momentul colectării sau în timpul păstrării, iar ca urmare
produc multe bacterii.
Profilaxia reacţiilor pirogene constă în respectarea strictă a cerinţelor
asepticii şi antisepticii la toate etapele începînd cu colectarea şi terminînd cu
efectuarea transfuziei. Componentele de sînge trebuie utilizate în timp de 30
minute după scoaterea din frigider. În caz contrar, începe proliferarea
microbilor care au nimerit în sînge din circulaţia donatorului, existenţi la
momentul colectării sîngelui.
Aceste reacţii dispar fără tratament. În unele cazuri se administrează
antipiretice.
 Reacții febrile antigenice hemolitice:

Reacțiile febrile antigenice hemolitice posttransfuzionale apar ca

rezultat al incompatibilității ABO, ce duc la hemoliza eritrocitelor
donatorului. Severitatea reacției este direct proporțională cu cantitatea
de sânge incompatibil transfuzat. Ele se manifestă prin frisoane și
febră, cefalee, greață și vomă, durere de-a lungul membrului cu abord
venos, durere abdominală, pectorală sau lombară, frecvent este
prezentă hemoglobinuria. Reacțiile severe progresează cu hipotensiune,
insuficiență renală și coagulare intravasculară diseminată.
Pentru identificarea promptă a acestor reacţii, este indispensabilă
monitorizarea semnelor vitale ale pacientului până și după transfuzie.
În caz de reacții febrile antigenice hemolitice, transfuzia se stopează
urgent, se păstrează calea de acces intravenos și se colectează sângele
netransfuzat pentru investigarea ulterioară a acestuia.
 Reacțiile alergice:

Reacţiile alergice se dezvoltă în rezultatul sensibilizării recipientului cu

antigenele proteinelor plasmatice. Ele pot apărea după transfuzia sîngelui,
plasmei, crioprecipitatului. În tabloul clinic, de rînd cu simptomele generale deja
descrise, apar simptome cu caracter alergic: urticărie, eritemă, prurit, iar in cazuri
mai serioase - dispnee, greţuri şi vomă, edem, stridor, wheezing.
La apariţia manifestărilor clinice trebuie suspendată transfuzia. Se
administrează medicamente antihistaminice şi desensibilizante (dimedrol,
suprastin, clorură de calciu, corticosteroizi). In cazuri serioase poate fi folosită
epinefrina (la necesitate remedii cardiovasculare, promedol).
Profilaxia pentru prevenirea reacţiilor alergice trebuie utilizate eritrocite
spălate. În unele cazuri administrarea preparatelor antihistaminice înainte de
transfuzie previn reacţiile alergice.
Pacienţilor cu istoric de reacţii alergice la transfuzii li se vor administra un
preparat antihistaminic până la transfuzie, iar pacientilor hipersensibilizati, li se
vor transfuza componentele celulare fără plasmă reziduală.
 Reacțiile anafilactice:

Reacţiile anafilactice se pot dezvolta după transfuzia

unei doze complete sau după administrarea numai a cîţiva
mililitri de sînge, de hemocomponente sau de plasmă.
Reacţiile anafilactice se manifestă prin schimbarea
bruscă a stării pacientului în primele minute, în timpul sau
după transfuzie. Pacienţii devin agitaţi, acuză dureri
retrosternale, respiraţie îngreuiată, dureri spasmatice în
abdomen, tegumentele sunt hiperemiate, cu urticării, prurit.
cianoză, transpirație rece, pulsul frecvent, de plenitudine
foarte slabă, diaree, apare febră, tensiunea arterială este
foarte scăzută, se poate dezvolta edem pulmonar.
 La apariţia semnelor de anafilaxie trebuie:
1. Întreruptă transfuzia şi începută transfuzia de soluţie fiziologică cu sau fără
vasopresoare.
2. Trebuie administrat subcutan 0,3 ml de adrenalină (1:1000) ori, dacă reacţia
este gravă, 3-5 ml de adrenalină (1:1000) intravenos.
3. Dimedrol 25-100 mg intravenos.
4. Hidrocortizon 100-250 mg intravenos la fiecare 6 ore.
5. Pot apărea necesităţi de inhalaţii de oxigen, de intubare a traheii, ventilaţie
artificială a plămînilor.
6. În caz de dezvoltare a şocului, sub controlul tensiunii arteriale se
administrează dopamină 5- 20 mkg/kg/min sau noradrenalină 2 mkg/min.
Profilaxia. Transfuzia hemocomponenţilor de la donatori cu deficit al IgA.
Trebuie utilizate în caz de necesitate eritrocite spălate.
În concluzie pot afirma că reacțiile posttransfuzionale pot fi evitate, numai în
cazul în care se respectă cu strictețe algoritmul efectuării hemotransfuziei.
 Îngrijirea pacientului în hemotransfuzie

Hemotransfuzia se efectuează cu scop de a introduce sângele sau derivatele

de sânge în circuitul venos al pacientului. În efectuarea acestei proceduri,
pacientul are nevoie de îngrijire atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.

Îngrijirea psihică a acestuia constă în informarea pacientului despre scopul

procedurii, senzațiile care pot apărea, precum și riscurile posibile. De
asemenea, este necesar să obținem consimțământul informat, folosind o formă
scrisă de consimțământ informat.
Îngrijirea fizică a pacientului, la rândul ei, constă în ocuparea unei poziții
comode de decubit dorsal, asigurarea intimității pacientului, informarea
acestuia despre faptul că nu se recomandă să mănânce cu 2 ore înainte și după
procedură și, nu în ultimul rând, alegerea locului potrivit pentru puncția
intravenoasă.
 Bibliografie
1.http://cnts.md/legislatie/ghidhemo.pdf

2.https://clinicaoncologieseverin.ro/ro/despre-cancer/cancer-
de-la-a-la-z-pentru-medici/alte-subiecte-
oncologice/transfuzia-de-sange-reactii-adverse/