Sunteți pe pagina 1din 15

RENÉ DESCARTES 

 1596–1650
Bo
nj o
ur
■  Rene Decartes sau dupa numele sau latin Cartesius, a fost un filozof
si matematicican si om de stiinta  francez. Acesta era foarte educat,
mai întâi  frecventează cursurile unui colegiu iezuit de la vârsta de 8
ani, apoi obține o diplomă de drept la vârsta de 22 de ani. Un
profesor l-a îndrumat să urmeze un curs de  matematiciă aplicată si
unul de logică pentru a întelege lumea naturală. Aceaste cursuri l-au
ajutat pe filosof să înteleagă mai bine natura existentei umane si să
formuleze faimoasa sa  observatie:„Gândesc, deci exist”.
■ Descartes a adăugat, pe lista sa de studii, teologia si medicina. Dar
a renuntat la toate acestea „ încercând să caute cunoasterea ce nu
poate fi găsită decât în sine. Cum de altfel si scria acesta mult mai
târziu în lucrarea „Discurs asupra metodei motivatiei corecte si
cautarea adevărului în stiinte” publicată în anul 1637.
■ La 14 ani a început să compună lucrări de matematica si filozofie. În
1612 a plecat la Paris unde, încurajat de prietenul Mersenne, în 1615
s-a dedicat matematicii. 
         Tatăl filosofiei
moderne
■ Descartes este privit de multi oameni ca fiind părintele filosofiei moderne
din cauza ideilor sale foarte diferite fata de curentul de la începutul
secolului al VII-lea, care era bazat mai mult pe simtiri. În timp ce
elementele filosofiei sale nu erau cu totul noi, abordarea sa  asupra
acestora  era nouă. Descartes credea în înlăturarea tuturor  noțiunilor
preconcepute si transmise din generatie în generatie. Trebuia să  o iei de
la capăt, punând cap la cap lucrurile certe, care pentru el începeau cu
propozitia „Eu exist”. Asa a apărut faimosul său citat:„Eu gândesc, deci
exist”.
■ Cu toate că studiile sale în filosofie au atras cel mai mult atentia  în
secolul XX – în fiecare secol se punea accent pe diferite aspecte ale
muncii sale – cercetările sale în fizică teoretică i-au făcut pe multi savanti
să  il considere, mai întâi, un mathematician
■ El a inventat geometria carteziană care includea algebra;prin prisma
legilor sale ale refractiei,  a propus o abordare naturalistică a formării
sistemului solar. Descartes, desi era încrezător în ideile sale a simtit că
trebuia să suprime multe dintre aceste teorii îngrijorat fiind de soarta lui
  Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si
logica împreună cu filosofia pentru a explica lumea fizică
transformată în metafizică atunci când se confrunta cu
întrebări  teologice;  l-a condus la contemplarea naturii
existenței și a dualității minte-corp, identificând punctul de
contact dintre corp și suflet în glanda pineală (epifiza). De
asemenea, Descartes a definit ideea de dualism: materia
întâlnind non-materia. Sistemul său filosofic a cauzat multe
controverse. Din fericire, Descartes însuși a inventat
scepticismul metodologic, sau  îndoiala carteziană, așadar,
 făcându-ne pe toți filosofi.
                       Dualismul  

Descartes a acceptat că, pentru că Dumnezeu există, el


nu putea fi în mod necesar un înșelător și pentru că
Dumnezeu și-a creat mintea, trupul și simțurile, atunci
lumea exterioară trebuie să existe. 
     Mulțumit de faptul că a rezolvat întreaga problemă,
despre care se înșela complet, el s-a dedicat mult timp
definirii existenței sufletului și a modului în care a
funcționat.
   Descartes a ajuns la concluzia că mintea era complet
separată de corp. În filosofia minții, ceea ce constituie
"Problema minte-corp" este că experiența conștiinței și a
proceselor fizice ale creierului și ale corpului par a fi atât
de contradictorii una cu cealaltă. Descartes a ajuns la
concluzia că acest lucru se datorează faptului că au
RENE DECARTES SI EXISTENTA LUI DUMNEZEU 
Dovezi ale existenței lui Dumnezeu  

Paragrafe din lucrarea Principiile filosofiei de Rene Decartes 


1. Se poate demonstra că există Dumnezeu doar prin aceea că
necesitatea de a fi sau a exista este cuprinsă în noțiunea pe care o
avem despre el.
2. Prejudecățile îi împiedică pe cei mai mulți să cunoască clar
necesitatea de a fi a lui Dumnezeu.
3. Se poate demonstra din nou că există Dumnezeu. La fel, deoarece
găsim în noi ideea de Dumnezeu, sau a unei ființe întru totul
perfecte, putem cerceta cauza care face ca această idee să fie în
noi.
4. Cu toate că nu înțelegem încă tot ce este în Dumnezeu, totuși nu
este nimic altceva ce să cunoaștem atât de clar ca perfecțiunile
sale. 
5.  Nu ne suntem cauză nouă înșine, însă Dumnezeu ne este, așadar
există un Dumnezeu.
   ...Cunoscând că există Dumnezeu, în felul explicat
aici, se cunosc și toate atributele sale, atât cât pot fi
cunoscute numai prin lumina naturală.   ...Dovedind
în acest fel, (adică prin ideea sa), existența lui
Dumnezeu, avem avantajul de a cunoaște pe
aceeași cale ce este el, atât cât ne permite
slăbiciunea firii noastre. Căci reflectând asupra ideii
[pe care o avem în mod firesc] despre el, vedem că
e etern, atotcunoscător, atotputernic, izvor al
întregului adevăr și al binelui, creator al tuturor
lucrurilor, și, în sfârșit, că le are în sine pe toate cele
în care putem recunoaște orice perfecțiune infinită,
sau mai bine, că el nu e mărginit de nicio
imperfecțiune.  
                                            
CITATE 
Cugetari ale lui Decartes 
De unde se nasc erorile? Este de ştiut că doar
din faptul că voinţa fiind cu mult mai amplă şi
mai întinsă decât intelectul, ea nu se
înglobează între aceleaşi limite, ci se extinde
şi la lucruri pe care nu le înţelege, care fiindu-i
în sine indiferente, o fac să se rătăcească cu
extremă uşurinţă, şi alege răul în locul binelui
sau falsul pentru adevăr.
       Sfarsit ...

             Multumesc pentru
atentie !