Sunteți pe pagina 1din 20

Tema XI 

Calea României spre Uniunea Europeană

Studiu de caz
Date generale privind România contemporană

• Numele oficial: România.

• Situarea: în Sud-Estul Europei Centrale, la contactul acesteia cu Europa răsăriteană şi


Peninsula Balcanică.

• Sărbătoarea naţională (din 1990): 1 decembrie (când se marchează ziua Unirii tuturor
românilor într-un singur stat unitar, eveniment produs la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia).

• capitala României: oraşul Bucureşti (din 1862).

• Limba oficială: româna.

• Moneda: 1 Leu = 100 bani.

• PIB (2005): 98,56 mlrd. $.


• PIB/loc. (2004): 8.190 $.
Date generale privind România contemporană (2)
 
• Suprafaţă: 238.391 km2 (locul 80 în lume şi locul 12 în Europa)
• Populaţie:
Numărul maxim al populaţiei a fost atins în anul 1990, când au fost atestaţi circa 23,2 milioane de locuitori (locul
42 în lume).

23.286.794 – Recensământ 1992


22.628.665 – Recensământ 2002
20.121.641 – Recensământ 2011

• vecini: Ucraina (649,4 km), Republica Moldova (681,3 km), Marea Neagră (193,5 km), Bulgaria (631,3 km), Iugoslavia
(546,4 km) şi Ungaria (440 km). Cu o densitate a populaţiei de 94,3 loc./km 2, România se plasează pe locul 71 în lume
(12; p.390).

• Etnicii români - 89,4 % din totalul populaţiei


minorităţile naţionale 10,6 %, mai numeroşi fiind maghiarii – 7,1 %, ţiganii (romii) – 1,7 %, germanii – 0,5 %, ucrainenii –
0,3 % etc.

• Sub aspect administrativ, teritoriul României este organizat în 2.727 de comune, 276 de oraşe şi 42 de judeţe,
inclusiv municipiul Bucureşti cu statut special.
Date generale privind România contemporană
(3)

• Forma de guvernămînt – Republică (conform Constituţiei din 1991 şi amendate în 2003)

• Parlamentul este constituit din două Camere:

Senat (Camera superioară – 137 senatori) şi

Camera Deputaţilor (Camera inferioară – 332 de aleşi ai poporului).

*** Parlamentarii îşi desfăşoară activitatea în Palatul Parlamentului, care este a doua ca
mărime clădire din lume (după cea a Pentagonului, din SUA, Washington).

România – membră a ONU din 14 decembrie 1955;


are în prezent relaţii diplomatice cu peste 170 de ţări ale lumii.
Vocaţia europeană a României. Aspecte istorice.

• Congresul de la Paris din 1856 a oferit românilor şansa de a-şi spune cuvântul, prin vot, asupra Unirii Principatelor.
Pe această bază, Adunările ad-hoc, întrunite în 1857 vor vota în favoarea Unirii, iar la 5 ianuarie 1859, Adunarea
Electivă a Moldovei şi la 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti (Munteniei) îl vor alege ca domnitor
pe Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
Această alegere va fi validată de statele europene, iar de la 24 ianuarie 1862, Principatele Unite îşi vor lua numele
oficial de România.

Devenită din 1866 monarhie constituţională sub regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914), România va
rupe ultimele legături cu Poarta Otomană, proclamându-şi la 9 mai 1877 neatârnarea şi participând, alături de Rusia,
la războiul împotriva Imperiului Otoman.
Tratatele de pace de la San Stefano şi Berlin (1878) vor aduce recunoaşterea pe plan internaţional a deplinei
independenţe de stat a României şi restabilind, totodată, autoritatea ei asupra Dobrogei.

Câteva decenii mai târziu, în condiţiile sfârşitului primului război mondial, la care România participase din 1916 alături
de Antantă împotriva Puterilor Centrale, are loc reunirea tuturor teritoriilor locuite de români în cadrul aceluiaşi
stat naţional unitar.
Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu statul român va fi sancţionată de Conferinţa păcii, întrunită la Paris, prin
sistemul Tratatelor de la Versailles din 1919-1920.
Vocaţia europeană a României. Aspecte istorice.
(2)
• După 1944, chiar dacă va participa cu întregul ei potenţial economic şi militar alături de Puterile
Aliate (Marea Britanie, SUA, Uniunea Sovietică), până la sfârşitul războiului (9 mai 1945),
acestea din urmă vor fi de acord cu faptul ca România să intre în zona de influenţă a Uniunii
Sovietice.

În etapa istorică următoare, cu trupe sovietice staţionate pe teritoriul său, România va cunoaşte
aceeaşi evoluţie ca şi celelalte state est-europene:
• proclamarea „republicii populare” (30 decembrie 1947),
• trecerea la dictatura partidului unic comunist (1948),
• naţionalizarea întreprinderilor (1948),
• colectivizarea agriculturii (1949-1962) şi
• dezvoltarea centralizat-planificată a întregii societăţi.

Nicolae Ceauşescu, care-i va succede lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în fruntea partidului (1965),
devenind în 1967 şi şef al statului, va reuşi să subordoneze propriilor interese aparatul partidului
comunist şi toate instituţiile statale, România cunoscând până în 1989 cel mai cumplit regim
dictatorial din întreaga sa istorie.
Vocaţia europeană a României. Aspecte istorice.
(3)
• Între cele două războaie mondiale, România, prin exponenţii de vază ai elitei sale politico-
diplomatice, militare, economico-financiare şi intelectuale, va depune eforturi remarcabile pe linia
îndepărtării unui nou conflict mondial şi a unificării europene. Astfel, în 1934 (!!!), din România
pornea un apel esperanto al ilustrului diplomat Nicolae Titulescu care, prin clarviziunea sa, depăşea
frontierele imaginaţiei:
„Europeni !
1. Cu toată opoziţia şi contra tuturor, aveţi încredere în Uniunea Europeană.
2. Cu ocazia alegerilor naţionale, nu votaţi decât pentru un partid care militează în favoarea creării unei
zone economice europene unificate.
3. Difuzaţi pe lângă parlamentele naţionale europene ideea instituirii unui Parlament comun.
4. Cereţi constituirea unei armate europene comune şi introducerea unei monede europene unice.
5. Cereţi un statut autonom pentru state, regiuni şi oraşe în cadrul Statelor Unite ale Europei.
6. Să se studieze într-un spirit european.
7. Respectaţi celelalte naţionalităţi.
8. Luptaţi pentru a elibera economia de povara birocraţiei.
9. Luptaţi pentru legi şi instituţii care permit dezvoltarea socială.
10. Cine se bate pentru Uniunea Europeană favorizează pacea mondială” (16; p.4-5).
Vocaţia europeană a României. Aspecte istorice.
(4)

• În 1942, în romanul „Omul de mâine”, editorul şi scriitorul Petre


Georgescu-Delafras, director al cunoscutei edituri „Cugetarea”, scria:

„Primul rezultat va fi organizarea Europei într-un mare stat federal, cu o


singură conducere politică şi economică. Naţiunile îşi vor păstra şi mai
departe specificul lor etnic, cât vor mai vrea şi vor mai putea să şi-l
păstreze, dar pentru înţelegerea dintre ele vor folosi o singură limbă
(internaţională) care se va învăţa obligatoriu în toate statele federale.
Barierele economice dintre state vor dispare, mărfurile putând circula
în voie de la o margine la alta a Europei. Va fi o singură monedă
europeană” ).
Revenirea României în spaţiul european.
• Revoluţia din decembrie 1989 a înlăturat regimul de dictatură comunistă, deschizând perspectiva
reinstaurării democraţiei, a sistemului politic pluralist, a economiei de piaţă şi a reintegrării României în
Europa, căreia i-a aparţinut dintotdeauna.
• Mai 1991 – a intrat în vigoare un nou Acord de Comerţ şi Cooperare, menit să elimine restricţiile la
exportul produselor româneşti pe piaţa celor 345 milioane de consumatori din Europa Occidentală.
• Din ianuarie 1991 - România beneficiază de Programul PHARE, program de ajutor, menit să ofere sprijin
financiar şi tehnic în domenii-cheie, permiţând guvernelor beneficiare să-şi restructureze economiile,
orientându-le către un sistem de piaţă.
• La 1 februarie 1993, la Bruxelles, Comunităţile Europene au semnat Acordul european de asociere cu
România, intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Acordul stabilea un cadru favorabil dialogului politic,
incluzând şi prevederi privind cooperarea economică, socială, financiară şi culturală.
• La 22 iunie 1995, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.
• Devenită din 7 octombrie 1993 membră a Consiliului Europei, România a fost şi primul stat european
postsocialist, care a semnat Parteneriatul pentru Pace al NATO (26 ianuarie 1994).
• Urmare a acestor evoluţii favorabile, la Reuniunea Consiliului European de la Helsinki din 10-11 decembrie
1999, a fost adoptată Decizia de deschidere a negocierilor de aderare cu România, alături de alte 5 state
europene. În martie 2000, România a prezentat la Bruxelles Strategia Naţională de aderare pe termen
lung, precum şi domeniile iniţiale avute în vedere în procesul negocierilor de aderare.
• În cadrul Consiliului European de la Haga, din 12-13 decembrie 2002, au fost elaborate aşa-zisele foi de
parcurs (engl. road map), reprezentând în mod detaliat obiectivele pe care România şi Bulgaria trebuiau să
le atingă în procesul de aderare .
Revenirea României în spaţiul european.
(2)
• La 13 aprilie 2005, cu 497 de voturi pentru, 93 împotrivă şi 71 de abţineri,
Parlamentul European a aprobat rezoluţia referitoare la aderarea României la
Uniunea Europeană în anul 2007.

• Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană va fi semnat la 25 aprilie 2005


de preşedintele României Traian Băsescu, în cadrul unei ceremonii oficiale
desfăşurate la Abaţia Neumünster din Luxemburg. Ulterior semnării, Tratatul a fost
supus ratificării în toate statele membre ale Uniunii.

• Aderarea României la UE – la 1 ianuarie 2007.

• Începând cu această dată, România deţine 35 de locuri în Parlamentul European,


14 voturi în Consiliul Uniunii Europene, câte 15 membri în Comitetul Economic şi
Social şi în Comitetul Regiunilor, un judecător la Curtea Europeană de Justiţie şi un
judecător la Tribunalul de Primă Instanţă şi un comisar în Comisia Europeană.
2017
10 ani de la aderarea României la UE
• Dupa 10 ani, Ministerul Afacerilor Externe, reprezentat de Lazăr Comănescu, transmite un comunicat de
presă pentru celebrarea acestui eveniment istoric:

“Acest deceniu a reprezentat pentru România o perioadă fastă de modernizare și de dezvoltare socio-
economică, de îmbunătățire a calității vieții cetățenilor români, de valorificare a integrării în Piața Unică
Europeană. Experienţa de până acum relevă, totodată, existenţa, în continuare, de premise pentru o
valorificare si mai eficientă a beneficiilor apartenenţei la UE. 
În toată această perioadă, România s-a situat printre promotorii cei mai activi ai continuării și consolidării
procesului de integrare europeană. Angajarea fermă și contribuția la eforturile vizând identificarea de soluții
la provocările cu care UE se confruntă sunt recunoscute ca atare de partenerii noștri și reprezintă confirmări
ale rolului pe care România îl are astăzi în familia europeană.
Consolidarea pe mai departe a integrării europene rămâne pentru România un obiectiv strategic. România va
pleda pentru întărirea coerenței acțiunii UE, pentru o abordare solidară și incluzivă la nivel european, bazată
pe definirea și urmărirea unor obiective concrete, în consonanță cu interesele cetățenilor europeni.
România dispune de voința și capacitatea necesare pentru a contribui la efortul de revigorare a UE. Este cu atât
mai mult în interesul României ca aniversarea în acest an și a împlinirii a 60 de ani de la semnarea Tratatului
de la Roma să confirme o Uniune mai puternică, mai unită și mai coezivă, apărătoare a valorilor și principiilor
care au asigurat, peste timp, fundamentul durabil al construcției europene.”
Evoluţii pozitive în infrastructură
Evoluţii în domeniul exporturilor
Consecinţă a aderării
– migraţia masivă a populaţiei
Migraţia de după aderare

• 2.5 milioane de români au plecat numai în anul 2007 din România, mai ales în
Spania şi Italia.

• Din 2006 până în 2015 românii au trimis acasă o suma considerabilă pentru cei
rămaşi în ţară şi mai ales pentru economia ţării: peste 52 de mld de euro, fiind
cu mult peste investiţiile străine din acea perioada, care au fost de 41 mld de
euro în ultimii 10 ani.

• Fenomenul emigrării a avut însă şi beneficii, aducând cu sine inovaţie în ţară


din punct de vedere politic, cultural şi social. Cel mai bun exemplu este cel al
alegerilor prezidenţiale din 2014, când diaspora, fiind influenţată pozitiv de
ţară în care au emigrat şi îşi desfăşurau viaţă, au schimbat rezultatele votului.
Documentar
Discursul preşedintelui României Traian Băsescu în plenul Parlamentului European
(prima alocuţiune în calitate de şef al statului după ce România a devenit membru al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007):

„Stimate domnule Preşedinte, Onoraţi membri ai Parlamentului European, Excelenţele Voastre, Doamnelor şi Domnilor,

Din momentul în care s-au putut exprima liber, după decembrie 1989, românii s-au pronunţat fără echivoc pentru revenirea în familia europeană. Mesajul
principal al aderării noastre a fost: Am revenit în Europa !

Românii au văzut în Uniunea Europeană un model de cooperare care a reuşit să faciliteze împlinirea potenţialului fiecărui cetăţean european.
Aderarea României la Uniunea Europeană coincide cu apropierea unui moment aniversar de referinţă pentru construcţia comunitară. Este vorba de
marcarea, la 25 martie, a unei jumătăţi de secol de acţiune solidară în jurul unor idealuri comune: pace, libertate, toleranţă, pluralism, respect faţă de lege,
unitate în diversitate, prosperitate economică, coeziune socială. Toate aceste valori definesc Uniunea Europeană şi i-au dat permanent forţa de a merge mai
departe. (...)

Într-o lume în plină globalizare, Uniunea trebuie să fie mai puternică, mai eficientă, iar resursele de care va avea nevoie pentru aceasta trebuie să vină
tocmai din solidaritate, din forţa politică, economică şi socială a noastră, a statelor care o compunem. Cu fiecare nou stat, Uniunea devine mai puternică,
mai dinamică, mai bogată. Din această perspectivă, o Uniune de 27 de state membre nu poate fi decât un câştig atât pentru noii veniţi, cât şi pentru Uniune
în ansamblu.

Distinşi membri ai Parlamentului European,


Chiar dacă am devenit un stat membru al Uniunii Europene, înţelegem din experienţa proprie a procesului de pregătire internă că aderarea nu este
sinonimă cu integrarea propriu-zisă. Aş putea spune chiar că adevărata provocare acum începe. Ni s-a deschis o nouă perspectivă, depinde de noi să o
valorificăm şi să o transformăm într-un succes atât pentru România, cât şi pentru proiectul european.
Vă asigur că după 1 ianuarie 2007 nu am căzut în capcana relaxării şi suntem conştienţi că procesul real al integrării noastre abia acum începe. Este un efort pe termen lung, ce
trebuie făcut la noi acasă, nu numai de către instituţiile statului, dar şi de fiecare român în parte.
Integrarea noastră trebuie să vină, în primul rând, din capacitatea de a genera creştere economică, din instituţii eficiente, o justiţie credibilă, independentă
şi capabilă să facă dreptate oamenilor, funcţionari necorupţi, infrastructură la standarde europene, un mediu curat. Pe scurt, un standard de viaţă pentru
cetăţenii români comparabil cu cel al celorlalţi cetăţeni europeni.
În mod egal, integrarea României trebuie să vină şi din capacitatea noastră de a fi solidari cu interesul general al Uniunii. De asemenea, integrarea
României înseamnă capacitatea noastră de a armoniza interesul naţional cu interesul general al Uniunii, dar şi din capacitatea de a ne aduce contribuţia la
competitivitatea, securitatea şi coeziunea internă a Uniunii Europene.
Documentar (2)
• România va contribui la afirmarea tot mai puternică a Uniunii Europene ca actor global. Mai ales acolo unde poate aduce o
reală valoare adăugată. Şi aici am în vedere relaţiile cu Balcanii de Vest şi vecinătatea estică a Uniunii Europene.
• În Balcanii de Vest, anul 2007 va reprezenta într-un fel „anul adevărului”. Este anul în care comunitatea internaţională va
trebui să demonstreze că poate propune o soluţie viabilă pentru provincia Kosovo. Sunteţi desigur la curent cu rezervele pe
care le avem faţă de impunerea din afară a unei soluţii. Cred că problemele sensibile din Balcani – Kosovo, perspectivele
Bosniei şi Herţegovinei, ale Republicii Muntenegru, angajarea Serbiei pe orbita europeană, dar şi combaterea criminalităţii
sau a puseurilor extremiste – îşi vor găsi rezolvarea numai într-o abordare unitară, la nivel regional.
• Dificultăţile din aria Balcanilor de Vest pretind o soluţie integrată, inclusiv asigurarea unei perspective europene clare
(...).
• Perspectiva europeană oferită Republicii Moldova trebuie să fie similară cu cea pentru Balcanii de Vest. România
intenţionează să explice, să susţină şi să găsească sprijin în interiorul Uniunii Europene pentru ca Republica Moldova să
revină în Europa, acolo de unde a plecat în 1940 fără voinţa ei. Şi populaţia României şi populaţia Republicii Moldova au
aceeaşi istorie, vorbesc aceeaşi limbă, au aceeaşi cultură, aceleaşi tradiţii şi aceleaşi aspiraţii europene. Cu siguranţă, este o
obligaţie morală şi politică a României şi a românilor să lupte pentru ca familiile noastre de la est de Prut să revină acasă, în
Europa. (...)
• Vom susţine implicarea Uniunii Europene în procesele de soluţionare a conflictelor îngheţate, inclusiv sub umbrela
Politicii Europene de Securitate şi Apărare. Sperăm ca, împreună cu statele vecine, să transformăm această regiune într-un
model de coexistenţă paşnică.
• România îşi propune să fie, şi în continuare, un contributor activ la consolidarea securităţii internaţionale. Vom rămâne
angajaţi în proiectele promovate de Uniune în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare. În acelaşi timp, ne
pronunţăm pentru un parteneriat transatlantic solid şi pentru consolidarea cooperării între NATO şi Uniunea Europeană. Nu
putem concepe Europa şi America de Nord decât ca entităţi puternice care au obiective şi valori comune.
• Stimaţi membri ai Parlamentului European.
• Aşa cum am mai spus, am înţeles că integrarea deplină în Uniunea Europeană nu înseamnă numai avantaje pentru noi şi
că implică, deopotrivă, responsabilităţi şi solidaritate. Şi pentru că sunt întrebat adesea care este valoarea adăugată pe care
România o aduce Uniunii Europene, permiteţi-mi să mă refer măcar la câteva aspecte.
Documentar (3)
• Pentru o Uniune preocupată de creşterea economică şi a competitivităţii ei globale, oferim, între noile state membre, a
doua piaţă de desfacere după Polonia şi importante oportunităţi pentru investiţii. România a intrat în al şaptelea an
consecutiv de creştere economică, iar rata de creştere economică a României, pentru 2006, este de 8,4 %, superioară cu
mult mediei de creştere economică a Uniunii. Acest lucru ne dă încrederea că ne aflăm pe drumul cel bun, chiar dacă unele
reforme trebuie continuate şi consolidate. Investiţiile străine directe în 2006, în România, s-au cifrat la cca 8,5 miliarde euro,
iar în cei 17 ani de reforme transformările dramatice care au avut loc au permis ca românii care au îmbrăţişat schimbarea să
se apropie de standardele pentru intrarea în Uniunea Europeană.

• Un alt argument este că românii sunt un popor de origine latină, cu o puternică cultură europeană, un popor care a ştiut
să-şi păstreze tradiţiile şi obiceiurile. Suntem un stat cu importante conexiuni atât în sud-estul Europei, cât şi la est de
graniţa externă a Uniunii. Marea Neagră se învecinează direct cu Uniunea Europeană. Este un câştig geostrategic, dar şi o
garanţie suplimentară, pe care o dă România, pentru securizarea spaţiului european. Încă de la intrarea în NATO, România a
devenit un furnizor de securitate şi nu un consumator de securitate.

• Venim cu o tradiţie politică şi socială importantă de toleranţă şi diversitate, de protecţie a minorităţilor naţionale, de
respectare şi de participare a acestora la viaţa politică, socială şi culturală a ţării. Această experienţă ne-a pregătit pentru
cultura dialogului şi a parteneriatului, care sunt eminamente parte a solidarităţii în cadrul Uniunii cu 27 de membri.
• Nu în ultimul rând, România aduce un suflu nou, revigorant, de susţinere a obiectivelor politice ale agendei europene
într-o perioadă în care starea de spirit este relativ sceptică. În prezent, 67 % dintre români declară că au încredere în
Uniunea Europeană.

• Cultura României este una europeană prin definiţie, prin natură şi prin esenţă, iar valorile europene s-au regăsit mereu
în cultura românilor. Ca o recunoaştere a acestui fapt, oraşul românesc Sibiu, alături de Luxembourg Marea Regiune, este
acum Capitală Europeană Culturală pentru anul 2007. Îmi face plăcere să vă invit să vizitaţi Sibiul şi vă aşteptăm pentru a
celebra împreună în acest an talentul, imaginaţia şi diversitatea noastră şi capacitatea românilor de a trăi împreună cu
minorităţile.
Documentar (4)
• Doamnelor şi domnilor,
• Ne-am impus ca în anul 2007 să ne conturăm profilul României de membru al Uniunii Europene, membru responsabil şi
eficient, pe deplin cuplat la marile teme de dezbatere ale agendei europene. Din această perspectivă, permiteţi-mi să vă
împărtăşesc doar câteva gânduri legate de viziunea noastră privind construcţia europeană din care acum facem parte.
• În plan intern european, ne vom alătura efortului de consolidare a Uniunii politice, cu instituţii puternice şi eficace,
capabile de a promova, în continuare, procesul de integrare europeană.
• În opinia noastră, într-o astfel de configuraţie instituţională, Comisia Europeană garantează apărarea interesului comun şi
asigură respectarea regulilor convenite împreună.
• Parlamentul European acţionează ca principal promotor, la nivel european, al intereselor cetăţeanului, precum şi ca un
stimulent pentru consacrarea unei identităţi europene.
• Dorim, totodată, o Uniune dotată cu mecanisme democratice sensibile la evoluţiile în plan intern şi internaţional care să
ofere răspunsurile aşteptate de cetăţeanul european. Am în vedere: asigurarea spaţiului de libertate şi securitate,
securitatea energetică, combaterea imigraţiei ilegale.
• Avansarea Europei presupune ameliorarea legitimităţii democratice, a eficienţei şi transparenţei instituţionale a Uniunii.
Doar în acest mod vom putea răspunde aspiraţiilor cetăţenilor noştri.
• În Politica Europeană de Vecinătate avem deja un vehicul important pentru propagarea valorilor şi standardelor în zonele
răsăritene, de aceea trebuie să acţionăm pentru a-i da mai multă consistenţă. Salutăm şi sprijinim intenţia actualei
preşedinţii de a porni pe această cale.
• Doamnelor şi domnilor,
• Aderarea României la Uniunea Europeană marchează nu doar un nou început, ci un nou stadiu istoric, definit prin
depăşirea tarelor trecutului şi orientarea către viitor. România este conştientă că, de acum înainte, acţiunile ei practice şi
obiectivele strategice vor beneficia de un instrumentar mai puternic şi mai nuanţat. Suntem hotărâţi să utilizăm acest
instrumentar extins cu o deplină responsabilitate. Vom rămâne fideli principiilor şi valorilor fundamentale, ne vom asuma cu
luciditate noul profil de stat membru al Uniunii Europene şi vom încerca să fructificăm interesul naţional în cel mai bun spirit
de solidaritate comunitară.
• Vă mulţumesc”.
Cronologie (1)
1947, 30 decembrie – abdicarea regelui Mihai I. Proclamarea Republicii Populare Române.
1948, 13 aprilie – prima Constituţie, după model sovietic, a RPR.
1955, 14 decembrie – România devine membră a ONU.
1958, iunie – august – retragerea trupelor sovietice din România.
1962, aprilie – încheierea procesului de colectivizare a agriculturii.
1965, 19 martie – la conducerea PCR vine Nicolae Ceauşescu.
1965, 21 august – adoptarea Constituţiei Republicii Socialiste România.
1968, 21 august – N.Ceauşescu condamnă intervenţia Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia.
1972, martie – România obţine un regim vamal favorabil din partea CEE.
1972, decembrie – România devine membru al FMI.
1974, 1 ianuarie – Republica Socialistă România devine prima ţară membră a CAER-ului, căreia Piaţa
Comună îi acordă preferinţe vamale generalizate.
1974, 26 martie – N.Ceauşescu devine preşedinte al Republicii Socialiste România.
1980, 25-28 iulie – semnarea acordurilor comerciale între România şi CEE; este creată Comisia Mixtă
România-CEE.
1988, 28 februarie – România pierde clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile comerciale cu SUA.
1989, martie – România anunţă lichidarea datoriei externe.
1989, 16 decembrie – începutul revoluţiei anticomuniste la Timişoara.
1989, 25 decembrie – procesul şi execuţia lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.
Cronologie (2)
1990, 20 mai – primele alegeri libere, soldate cu victoria FSN şi a preşedintelui Ion Iliescu.
1991, 8 decembrie – intrarea în vigoare a noii Constituţii a României.
1993, 7 octombrie – România devine membră a Consiliului Europei.
1994, 26 ianuarie – România este primul stat postsocialist care semnează Parteneriatul
pentru Pace al NATO.
1996, 3-17 noiembrie – noi alegeri parlamentare şi prezidenţiale, soldate cu victoria CDR
şi a candidatului său, Emil Constantinescu.
2000, noiembrie – liderul PDSR Ion Iliescu redevine preşedinte al României.
2002, 23 noiembrie – vizita preşedintelui SUA, George W. Bush, în România.
2004, noiembrie – Traian Băsescu devine preşedinte al României.
2005, 25 aprilie – este semnat Tratatul de Aderare a Bulgariei şi România la Uniunea
Europeană.
2007, 1 ianuarie – România este acceptată oficial ca membru cu drepturi depline al
Uniunii Europene.